Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1231 - 1240 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Cincinat Pavelescu - Frumoasa mea...
... Cincinat Pavelescu - Frumoasa mea... Frumoasa mea... de Cincinat Pavelescu Frumoasa mea, cu ochii verzi Ca două mistice smaralde, Te duci spre alte țări mai calde Melancolia să ți-o pierzi. Dar dacă vrei să mă dezmierzi, Mai fă o dată ... să mă scalde Priviri din ochii tăi cei verzi Ca două mistice smaralde. Veni-vor mulți să-ți spuie-n versuri Că te iubesc, și cum, și cât: Vor spune-o mai frumos ca
Traian Demetrescu - Simfonie de toamnă
... Misirliu I Cârduri-cârduri ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori Pe subt vifor se apleacă... Cârduri-cârduri ciori de toamnă Pleacă... II Boi și vaci cu răget umple Valea... Ceața peste deal s-așterne, Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci cu răget umple Valea... III Ninge! ninge!... Alb e satul Ninge!... Ca un cântec de iubire Soarele în nori se stinge... Ninge! ninge!... Alb e satul Ninge!... IV Câinele sub șoprul putred Urlă... Rar o cucuvaie țipă ... o pace Sumbră... Greierii – artiști tomnatici - Au tăcut, pitiți în umbră... În odaie e o pace Sumbră... VI Dogoresc cărbunii-n sobă Roșii... Când și când de prin cotețe Aud cum zvonesc cocoșii... Dogoresc cărbunii-n sobă Roșii... VII Iar urâtul, - vechi tovarăș, - Vine... Și în liniște s-așează Pe-ale inimii ruine... Iar urâtul, - vechi tovarăș, - Vine... VIII În pustiul meu de gânduri Caut... Pe la ușă vântul cântă ... grele Patimi... Îmi simt tinerețea dusă, Îmi simt ochii plini de lacrimi, Răzvrătit mereu de grele Patimi... X Prins de zid, în taină bate Ceasul... Și-mi măsoară insomnia Și durerea cu compasul... Prins de zid, în taină bate Ceasul... XI ...
Mihai Eminescu - Când se juca Elisa M%C3%BCller...
... Pe genunchii-mi te-am purtat. Ți-am privit în față, Ochii-mi ochii-ți a cătat, Gura-mi, buza-ți creață  Și m-am pus pe sărutat. Cine mă învață? Ca o mamă blând și lin Ce-un copil răsfață, Mângâiat-ai fruntea mea Și m-ai strâns în brață. Ah, cât te iubesc de mult! Cine mă învață? Eu mă duc, te părăsesc  Nu mă privi șuler, La ... ai legat acest cuvânt De viața-mi toată, Mi l-ai dat roșind, plângând Când ai fost  ciudată. Ah, surâde-mi înc-un pic Și nu-mi fi ursuză. Căci cu degetul cel mic Te ating pe buză. Și șoptește-mi un nimic Nimeni să n-auză. Astăzi e duminecă. Pac! și una bună. Eu te las și bine că Mi te las nebună... Trage-te de mânecă... Ce știi de-i minciună. Nici nu știi, o, turturea, Ce-mi auz de-a ... după perdeauă, E o piatră de inel, E a nopții neauă, Arde-atât, încât cu el Aș aprinde-o steauă. Ș-apoi taci ca nu cumva Să audă-o floare C-ai șoptit așa ceva: Din ascunzătoare S-ar roși  mai, mai așa Cum ...
... si se citea țal’n. Foarte des se-ntrebuințează acest verb în lumea noastră, unde, cumpărându-se toate, trebuiesc toate plătite. Când s-au înființat și la noi în țară berăriile, în secolul trecut, fiindcă la-nceput toți berarii și chelneni erau nemți, s-a introdus și acest verb țal’n, dar numai în formă de infinitiv imperativ, cu însemnarea: să plătesc! să plătim! În multe limbi europene, între cari și franceza și germana, infinitivul se întrebuințează ca imperativ impersonal, și la pozitiv și la negativ; dar, în limba noastră, forma infinitivului, și numai prescurtată, se-ntrebuința, mai-nainte, ca imperativ, numai la persoana a doua singulară și numai cu negațiune. Exemple: “ Taci, dumnule! Nu țipa, cocoană!" â€�Plătește, nene! Nu plăti, țațo!" Ce se-ntîmplă însă? De la o vreme ... Graziella... Este pseudonimul ei " o intelectuală... Multă activitate... A publicat, în diferite reviste de la noi și din străinătate, studii sociologice, importantisime, după cum susțin directorii respectivi... Graziella trebuie să fie cu un an mai tânără ca mine, dacă nu mai în vârstă; dar tot plăcută, plină de inimă, de avânt, de entuziasm... Nu putem zice că a fost frumoasă
Ion Luca Caragiale - Prospătura
... Ion Luca Caragiale - Prospătura Prospătura de Ion Luca Caragiale În vreme de băjenie și de răsmiriță ca acum, se găsesc creeri cari, ori prea svântați ori prea mucezi, ori de frică ori că-și perd sărita, sunt stăpâniți de fel de fel de temeri, una mai bizară și mai nejustificată decât alta. Pe de altă parte toate gazetele (afară de a noastră, se 'nțelege) caută să-și facă negustoria cât pot mai bine, răspândind în public noutăți false și curat născocite, spre amăgirea opiniei publice supraexcitate. Conjurăm pe înalta nobilime și onor. public să nu mai dea niciun crezământ nicidecum la nicio știre din nicio gazetă - căci toate știrile de tot felul din toate locurile și ... scrie din cartierul general al armatei otomane dela Dunăre, că starea sănătății bașibuzucilor este minunată. Soldații turci cari n'au murit încă, tot mai trăiesc, și cei cari nu sunt deloc bolnavi sunt foarte sănătoși. Consiliul de igienă, de pe lângă cartierul general al bașibuzucilor dela Dunăre, a votat ... trecută următoarea propunere, pe care a înaintat-o către generalisimul respectiv: Considerând, că e mai igienic pentru un bașibuzuc să mănânce mai rar și mai mult decât mai des și ...
Alexandru Macedonski - Accente intime
... oglindește Prin ochiul Omenirii la inime transmis! De câte ori în taină, creând o lume-ntreagă, Distrug pe cea reală, rup lanțul ce mă leagă, Și pentru alte zile mă simt că sunt născut Familii, țări, fruntarii, le șterg prin cugetare, Și ridicând pe tronu-i familia cea mare, În patrie comună văd globul prefăcut! Simțiri mici și înguste din epocile noastre, Destule generații în scutecele voastre Le-ați înfășat, și ele, tot prunce au rămas Al secolului nostru cu secolul din urmă Voi sunteți compromisul spre-a face un nou pas;... Făcutu-l ... ridică al său glas! Ah! inima de lacrimi mi-o simt atât de plină;... În locu-vă, răspunsul, sunt ele care-l dau! Mai mult ca totdeauna povara ne înclină Și se refuză pâine acelor care n-au! Mai mult ca totdeauna pământu-acesta mare Nu poate să hrănească pe toți câți a născut, Mai mult ca totdeauna, nimic e-o cugetare, Ș-o frunză e poetul de crivățe bătut! Săracul și bogatul n-au loc l-aceeași masă Ș-aceeași atmosferă pe univers apasă, Schimbarea nu există decât în proceduri; De sunt zâmbiri pe buze, în ... ...
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... ș-a științei purta-amorul sânt în sin. Cufundat în astă groapă poate zace vrun Milton, Cu asemene ambiție poate vreun Napoleon! Dacă fulgerul și schiptrul prin ei nu sunt înfrânate, De n-a cântat a lui Adam fericirea și pacate, Dac-al morței fioros înger, de la nord păn la apus, Domnitorii și popoare la un crunt giug n-a supus, Înduratul ceri nu vrut-au ca a lor modestul nume După moartea lor să fie spaimă au mirare-n lume. Căci virtutea, ca și răul, cumpenite-s la sătean; El nu surpă, nici rădică, tronul crunt a lui tiran, Niciodată Poeziei armonia cea vândută. La ambițios nevrednic ... să-ntrebe: cine-am fost? Va răspunde-atuncea poate un păstor cu veche frunte: L-am văzut în multe rânduri, când se lumina, la munte, Cum pe iarba-nrourată mergea-n pas înaripat, Ca Ființei rugi s-aducă care lumea a creat. Alteori sub acel frasin cu întinsa rădăcină, Care-umbrează cu mii ramuri ce de zefir ... plini de lacrimi în plăcutul râurel, ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul
... deschidea, Și-n gâtleju-i destupat, Cu năvală au intrat, Supt o negură de prav, Buzduganul cel grozav! Radu-Vodă, mânios, Își aduce mâna jos, Și când o rădică sus Cea măciucă s-a și dus, Despărțindu-se de mână Ca un trunchi din rădăcină; Dar nu merge butucește, Ci străbate vulturește, Pân' ce iată c-a găsit Pe cel Ștefan, domn vestit, Fără ... fără frică, Fără grijă de nimică, Numai de Tatăl Cel Sfânt Ce-i în cer și pe pământ! Ștefan-Vodă, cum vedea, Iute paloșul scotea, Și de feru-i oțelit, Pe unde-i mai ascuțit, Măciuca s-a poticnit; Ș-apoi iată Că dodată Dintr-o singură bucată Două ... Ia-ți muiere moldoveancă! — Lasă gluma, Radule, Radule, turbatule! Până-i treaba la cuvânt, Zicu-ți eu cuvântul sfânt: Să rămâi tu la domnie Și-mi dă fiica-ți de soție, Căci simțesc un aprig dor, Dor de falnic viitor, Ca să-mi facă ea fecior, Fecior mie, Nepot ție. La doi domni o seminție, Bun la sfat și bun la mână, Fire neaoșă română, Din vulturul muntenesc Cu zimbrul moldovenesc;
Ștefan Octavian Iosif - De cântece Parisu-i plin...
... Octavian Iosif - De cântece Parisu-i plin... De cîntece Parisu-i plin... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De cîntece Parisu-i plin Ca marea de sirene, Și nu mai pleacă cei ce vin Pe țărmul mîndrei Sene. La Napoli, grădinele Nu știu ce e zăpada, Și-n golfuri mandolinele Îngînă serenada. Suspină țitera-n Tirol Cînd în tăcerea sfîntă Vreun orb moșneag în capul gol Pe prispă stă și cîntă. Zănatec țipăt de viori E-n veselele ciarde, Cîntarea asta-ți dă fiori Și tremură, și arde... Dar creadă cine cum o vrea, Cum crede să-și aleagă ; Nu-s doine ca
... Un cuvios bramin, Deși era în faptă De rele patimi plin, Însă prin iscusința acea de ipocrit, El da încredințare Că ar avea purtare Întocmai cum se cade unui bramin cinstit. Oare ipocrizie Și-ntre bramini să fie? (Sau numai pe la noi Sunt lupi în piei de oi?) La astă întrebare Chiar fabula mea poate să facă dezlegare ... viețuiesc Și se povățuiesc De un păstor mai mare. Ei sunt pilduitorii de lege în popor; Au multe slujbe grele, Au post nu prea ușor Și aspre rânduiele. Deci, într-o zi de post Braminul meu la slujbă, hrănit cu totul prost, Socoate cum s-o deie Ceva la fruptișor Și-i vine-n gând să ieie Un proaspăt oușor Și să-l cam învârtească la para lumânării. Urmând aceasta, iată pe ușile cămării Păstorul se ivește: — Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai ... se dezvelește Oricât de mic păcat. — Oh! dreptule părinte, braminul au răspuns. Întru așa ispită vicleanul m-au adus! Iar dracul de sub pat, Ca mâța au țipat: — Ba, ba, cucernice! mă iartă, Eu singur văd întâiași dată Cum
Cincinat Pavelescu - Bunica (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Bunica (Pavelescu) Bunica de Cincinat Pavelescu Bunica stă pe prag și toarce, Dar, pe când sfârâie fuiorul, Cu visul ei care-și ia zborul Și tinerețea i se-ntoarce. Se vede-n horă legănată De-al lăutarilor suspin, Cu sânul tare, cald și plin, Sub cămășuța ei de fată. Și cum se-ncinge o bătută, O prinde Dinu de mijloc Și joacă lângă ea cu foc, Apoi din fugă o sărută. Târziu, când hora s-a sfârșit Și cerul s-a făcut ca plumbul, S-au dus alături și-n porumbul Din vale tainic s-au oprit. Dar nunta? Nicidecum paharul, Ci ochii lui au îmbătat-o... O, parcă-l vede pe primarul Și ... care-a cununat-o! Și cum se toarce-ntruna firul Și-n jurul fusului se prinde Nu știu ce spaimă o cuprinde De-și pierd și visurile șirul. Într-un amurg pe când apusul Pălea sub norii-nsângerați, Doi prunci își vede îngropați, Și-o lacrimă îi arde fusul. Și când, trezindu-se din vise, Văzu că-i noapte și