Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��EU
Rezultatele 1231 - 1240 din aproximativ 1459 pentru DE��EU.
... Nicolae Nicoleanu - 9 martie 9 martie [1] de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Multe valuri furiose năvăliră peste mine, Multe inimi prea iubite în pămînt s'au prefăcut, De când pentru prima oră te-am văzut printre suspine, Zi funestă, zi fatală, întru care m'am născut! Cu tote că pretutindeni un destin cumplit ... ruină în secret a lăcrăma; Cu tote că nouă rele stau pe capu-mi să s'arunce, Precum vulturii p'o pradă — eu nu te voiu blestema. Nu, căci am simțit viața, deși-am încercat durerea; Nu, căci pentru a combate, n'am pierdut încă puterea ... e tăcut, dar nu învins. Nu, căci de-am pierdut speranța viselor copilăriei, Mintea mea și-a luat sborul p'aripele veciniciei, Și de
... Cuprins de o adâncă evlavie, își aduce aminte cu dor de părinții lui de la Otopeni. Încet-încet, tot vârându-se, reușește să suie treptele de la intrarea templului. Aude corul... dar nu poate vedea decât marele policandru, învăluit într-o ceață groasă. Se ridică în vârful picioarelor, rezemându-se cu ... întinzând piciorul din partea unde s-au ținut la braț... Pareă vântul face bine, la început... Dar peste câteva momente, cei doi amici se satură de leagăn și pornesc după metoda lor. 1 și jumătate după-amiazi. Lache s-a desfăcut pentru un moment de brațul amicului, care stă rezemat de un perete al vestibulului Teatrului Național. Lache cumpără de la casă două staluri III la Sinzeana și Pepelea. E îmbulzeală la casă. Un glas sfâșietor: — Nu mai mă călca și d-ta, domnule ... ale vestibulului. Se opresc în fața băncii, pe trotuar. O inspirație trece prin mintea lui Lache: — Hai să ședem! Șed, și Lache zice: — Eu o scot. — Și eu o scot, zice amicul. Atunci fiecare își scoate gheata de ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... Muierile fără-învălitoare Aleargă, copilele fricoase Trămurând din cap pănă-în picioare, Umblă ca ș-oile spărioase, Rătăcindu-să-încolea și-încoace Și nu știu de spaimă ce vor face. [14] Bărbații sosind nu căuta-în cine Să deie, ci da de toată parte, În toți cei de cetele străine. Așa dete Vârlan negrii moarte Pe Neagu lingurariu, așa Gogul Pe Burda și Pleșca șontorogul. Toți acu de arme s-apucasă, Numa Parpangel de lina pace Iubitoriu, ce nu să mestecasă La nici un sfat, privește și tace Socotind cu cetașii să iasă Din ciorobĂ²r și să meargă ... acasă. Face semn cătră-ai săi să purceagă După dânsul și pleacă-înainte, Vrând să meargă la Romica dragă, Dar' în cărare-i stau răgăminte De lăeți și goleți întrarmate Socotindu-să pe cine-ar bate. [15] Corcodel voievod era la frunte Vrând a sa noduroasă măciucă De corn cu sânge și el s-o crunte. De tânărul Parpangel s-apucă; Umflă să deie, dar' cestĂ¹i nu-i pasă, Căci cu mult mai nainte să-înflasă Și zvârli buzduganul de
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... căzut de mult în desuetudine în Franța și care dă literaturii noastre, cum prea bine a observat chiar filozoful Conte Keyserling, un aer de spiritualitate latină și de umor spontan și sănătos. Epigramele antologiei sunt precedate de o bună introducere, în care se face un istoric aproape complet al acestui capricios gen literar. Este de netăgăduit că supremul maestru al tuturor epigramiștilor a fost Martial. Dacă s-a putut spune despre Voltaire că a fost ... nier, născut la 1764, la Constantinopol și mort la Paris după marea revoluție, Baour de Lormian, celebru prin polemici în distihuri avute cu colegul său de lirism și de academie, Lebrun. Epigrama franceză moare odată cu restaurația și e înlocuită de caricaturi și de legendele lor. Iar mai târziu de impetuozitatea presei cotidiane, care izbește în cei mai cu talent, fără menajamente și fără reticențe. Revoluția franceză cu Drepturile omului acordând libertate de a cugeta și de a scrie, fabula, apologul și epigrama s-au perimat cu desăvârșire, fiecare putând să-și spună părerile fără frică și fără înconjur. Jurnalismul ... nu numai în Franța, dar chiar la noi și pretutindeni, să înlocuiască, pe lângă satiră și epigramă, mai toate genurile literare. Aici vedem cum presa ...
Grigore Alexandrescu - Cîinele și măgarul
... Grigore Alexandrescu - Cîinele şi măgarul Cîinele și măgarul de Grigore Alexandrescu Cu urechea pleoștită, cu coada-ntre picioare, Cîinele, trist și jalnic, mergea pe o cărare. După îndestul umblet, iată că-l întîlnește Un ... l oprește: „Unde te duci? îi zise, Ce rău ți s-a-ntîmplat? Știi, parcă te-a plouat, Așa stai de mîhnit.“ — „Dar, sînt nemulțumit. La împăratul Leu în slujbă m-am aflat: Însă purtarea lui, De e slobod s-o spui, M-a silit în sfîrșit să fug, să-l părăsesc, Acum cat alt stăpîn; bun unde să-l ... „Numai d-atît te plîngi? măgarul îl întrebă; Stăpînul l-ai găsit, îl vezi, de față stă. Vino numaidecît la mine să te bagi: Eu îți făgăduiesc Nu rău să te hrănesc; Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi.“ La propunerea sa, cîinele i ...
Mihai Eminescu - Epigrame (Eminescu)
... Mihai Eminescu - Epigrame (Eminescu) Epigrame de Mihai Eminescu LA UN NOU NĂSCUT (Arab) Plângând tu ai venit pe-acest pământ; Amic, ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind; Dar să trăiești ... Zeus pornește; Ar vrea să fac-asemenea un tânăr, ce iubește. Amicul nostru cel posac Se duce  ca gânsac. AUTOR ȘI EDITOR (Pfeffel) E. De ce așa de trist, obscur? A. Ah! un nemernic mi-a furat Poemul meu neimprimat! E. Sărmanul fur! LEOAICA ȘI SCROAFA (Pfeffel)  Ca ... n toată lumea nu-i O mamă, care s-aib-atâți copii. Scroafa se lăuda unei leoaice.  Ai mulți  răspunse asta  unul eu
Constantin Stamati - Porumbița stingheră
... Constantin Stamati - Porumbiţa stingheră Porumbița stingheră de Constantin Stamati În a mea liră de abanos Sunam odinioară Într-o poieniță Încetișor și armonios; Și iată se pogoară O albă porumbiță Și pe lira mea se pune, Și, în loc ... â€� Apoi capul plecând, În brațe mi-au picat, Porumbița murind, Răzbunare cerând. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Atunci poșta mie Îmi aducea scrisoare, Că a mea soție De
Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri) Noaptea albă de Vasile Alecsandri Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i boltă de opal. Toată zarea-i scânteioasă, Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor stejari, Sora morței cea mezină, Iarna cu-orizonuri mari. Astfel gerul e de tare Cât îngheață-n orice loc Și a gurii răsuflare, Și cenușa de sub foc. El lipește ochi cu gene, Pe drumeț îl face orb, Și în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Câmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint Și apare nemișcată În abis nemărginit Ca pe marea înghețată Un vas mare troienit. Miezul nopței!... totul tace! Lumea pare un mormânt, Unde mort ... sec și înghețat. Un păr mare stă drept lună, Cu corbi negri încărcat. Totu-i mort!... Sunat-au oare Pe al cerului cadran Ora stingerei de soare În al morței ocean? Numai eu să fiu pe lume Rămas singur trăitor, Ca-n pustiiuri fără nume Un nemernic călător? Dar ce văd? ce se strecoară Colo-n zare când ... ce vede În desime fagul nalt; Iar uncheșul cu-o bărdiță Bate-n trunchiul sunător: „Unde ești tu, copiliță?“ El întreabă, plin
Ștefan Octavian Iosif - Ca visurile
... Ştefan Octavian Iosif - Ca visurile Ca visurile de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 ianuarie 1895 Ca visurile-ntunecate Clădirile se-nșiruiesc, Și singur, învelit în manta-mi, Tăcut pe ... turnul catedralei Se bate tainic miez de noapte... M-așteapt-acasă adorata Cu sărutări, vrăjite șoapte. Prietenoasă trece luna Călăuzindu-mi pas cu pas; Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai departe, luminează ... Și celorlalți pribegi, de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu mi-l lași; O, mîngîie-l, precum pe mine De
... Heinrich Heine - Ca visurile Ca visurile de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 ianuarie 1895 Ca visurile-ntunecate Clădirile se-nșiruiesc, Și singur, învelit în manta-mi, Tăcut pe ... turnul catedralei Se bate tainic miez de noapte... M-așteapt-acasă adorata Cu sărutări, vrăjite șoapte. Prietenoasă trece luna Călăuzindu-mi pas cu pas; Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai departe, luminează ... Și celorlalți pribegi, de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu mi-l lași; O, mîngîie-l, precum pe mine De
... Vasile Alecsandri - Călăreţul Din Siret și până-n Prut Murgul apă n-a băut, Iarbă verde n-a păscut, De-a păscut în câmp vreodată, A păscut iarbă uscată Ș-a băut apă din baltă Cu glod negru-amestecată ... La Florica, dulce floare, Că m-așteaptă cu mâncare Și cu dulce sărutare. Țiu, țiu, țiu, murguțul meu, Fugi în zbor ca dorul meu Că eu, frate, bine-ți vreu. Calcă, murgule, lupește Și te-așterne iepurește, Că zăresc în bătătură Mândra mea cu mierea-n gură Să-mi dea mie ...