Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1251 - 1260 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Alexei Mateevici - Chestia preoțească
... constituie o faptă tristă, arătând — cu privire la preoții doritori de „prihod“ — cine împiedică propășirea satului, gândindu-se numai la bani, și în ce privește „fruntașii“, care sunt acei oameni ce răspândesc prin sate huliganismul și luptă împotriva luminării țăranilor. * * * Dacă cele descrise mai înainte arată vredniciile preoților și ale fruntașilor, apoi cele de mai la vale, cred, vor da o idee mai deplină despre felul cum stau alte trebuințe în tagma duhovnicească. Pentru asta, mi se pare, e destul să urmez povestirea celor petrecute în Zaim în timpul de pe urmă ... preasfinția sa preotul din Copceac, din ținutul Akkermanului, Ion Gobjilă. Părintele Gobjilă e un preot dintre cei cu capitaluri în bancă, cu cruci pe pântece și cu camilavce în cap. Satul Copceac, ca popor, e foarte bun și bănos, și părintelui Ion îi ședea bine și la locul lui vechi. Dar vedeți că lăcomia îl duce pe om din ce în ce mai departe și, împins de ea, părintele Gobjilă scrie preasfințitului cererea să-i dea Zaimul și-l primește neîntârziat. Nu se poate de închipuit scârba ...
... Marius Marian Şolea - Absint Absint de Marius Marian Șolea Sînt fericit în orașele și comunele poporului meu sensibil și vioi în destin. mă simt ca un mușuroi de furnici. mine, amintiri și voluptate... să mergem în doi prin țara cu chei și arnici peste oase uscate! s-au fandosit și ele, cuvintele limbii române, poeții își pun poalele în cap, ca în loc de ouă clar să li se vadă intertextul – ultima culme pe care s-a tolănit inteligența înainte de marele salt ... ca de-o umbră. bocancii, plini de noroi și de neaoșe speranțe, îmi strălucesc peste toate, scuipați puțin de lună. dezlipesc cerul de pe umeri și doare asfințitul acela pe care-l știe tot omu’. de la mine a rămas sîngeriu. albastre autobuze minerești mă privesc cu ochii lor ... ca unui mare comandant de idei și emoții. nu vreau să rîd, mă întorc la casa de cultură să-mi continui lansarea în orașul acesta. și să primim toți flori de la copii timizi și obligați de profesori să aducă buchete din acele douăzeci de salarii ale taților. decada culturii gorjene a picat la timp. ca
... vicleanul cap triunghiular, În care turburi ochi veghează sub străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită începe necunoscutul cânt, Ce-o să-i adune de departe și-amăgitor o să-i dezmierde. Și ei se vor târî spre mine pe mușchiul înflorit și verde Ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; Erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; Își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; Dormeau cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri. Dar când descântecu-mi departe ... fluieratului cromatic, Își măsurară-n ritmu-mi straniu, încet alunecare lor. Veniți, o, șerpi târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, Prin ierburi lungi � ca lănci � prin pietre, al vostru chip de vis! Veniți, voi, ce vă-ncovoiați, ca lanțuri, de-acum sunteți înlănțuiți De necurmatele cadențe nemaicântatu-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi, fermecați de-un glas străin! De-acuma zvârcolirea voastră numai în ritmul lor se schimbă Și fără vlagă e-mpotrivă-mi primejdioasa voastră limbă, Ce ca o floare otrăvită înalță amarul ei venin. Eram prin ierburi lungi culcată ...
Alexei Mateevici - Două cuvinte despre tutun și băutură
... băiatul care o ie, sunt judecați cu toată asprimea zacoanelor. Tutunul este adus în Europa în anul 1511. Multă vreme fumarea, tragerea tutunului se socotea ca un păcat de moarte. În Rusia pân-la vremea lui Petru cel Mare celora ce trageau tutun li se tăiau nasul și urechile. În vremea noastră în Rusia se fumează mai mult decât 8 milioane de puduri de tutun pe an. 3 milioane dintr-acest număr se ... așa de mult, ca și bărbații lor. Pân-în vremea de față oamenii au socotit că fumarea tutunului este o petrecere nevinovată, nevătămătoare pentru sănătate și cam greușoară numai pentru buzunar. Acum știința dovedește că fumarea este tot așa de vătămătoare, ca și beția. Tutunul care îl fumăm are într-însul veninuri care intră în trupul omului prin plămâni. Fumul, care iese din arderea tutunului, are într-însul ... învinețitoare și veninuri mai slabe: acrime de cărbune, ammiac și altele. Fumul de tutun este vătămător pentru om din două pricini: mai întâi, el zgândărăște și vatămă părțile dinlăuntru ale gurii, ale nasului și ale căilor de răsuflare pân’ la plămâni — și ...
... o pasăre măiastră Cu penele de aur, ca păsările-n rai La sânta Joi m-aș duce ș-aș bate în fereastră Cu ciocul  și i-aș zice cu rugătorul grai Să-mi deie un măr, în care închis să fie-o lume Palat de-argint în lunci și-n codrii înfundat Ș-un făt-frumos de mire, înalt cu dulce nume Din sânge și din lapte  ficior de împărat. Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă  O ploaie de flori albe se scutură pe ea Un flutur roș și vânăt se-nalță, ea-l alungă De pasu-i crengi se-ndoaie și glasu-i răsuna... Apoi și-aduse aminte  era o zi frumoasă, El s-a trezit în luncă sub ochii ei de foc, Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă Își pleca ochii timizi, și el a stat pe loc. Ce s-a-ntâmplat de-atuncea nu vrea să ție minte. Destul că nu mai este ... vrea ca mări să sece, pustii să inundeze Oceane să devie lungi și ...
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!
... poamele și mai puține, veverița a dat, într-o bună zi, peste un pom ciudat, cu roadă rotundă, tare, dar cu miezul dulce și gustos. Dăduse, frate, peste alun. I-au plăcut alunele și, vezi, ființă prevăzătoare, să nu mai pățească cum o pățise când rosese o iarnă întreagă coaja copacilor, să se hrănească, ce i-a venit în gând? Să strângă alune! Și și-a umplut scorbura de cu toamnă. Tocmai se bucura că dăduse norocul peste dânsa, făcea planuri mari, să nu se miște toată iarna ... nici nu se atinsese încă de merindele strânse. Cercetează: un sfert de alune mâncate! S-a mâhnit veverița, dar s-a și mâniat. S-a pus la pândă, să prindă pe hoț. S-a ghemuit în fundul scorburii, una cu copacul, și-a așteptat. Ce era? Ciocănitoarea, cum o vezi: sai ici, vâră-te colea, dă de scorbură, în scorbură de alune, și, cum e iscusită, a înțeles ea că-n alune trebuie să fie ceva. Plisc are, slavă Domnului! Craț! iaca ...
George Coșbuc - Golia ticălosul
... de George Coșbuc Publicată în Sămănătorul , 1902, nr. 16 (17 mart.) La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii, Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor, Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții Prin vale să-și reverse din lături călăreții Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor. Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul, Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul O lamur-a Moldovei prin sutele de ani! Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții, Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani. O clipă stete vodă cu inima trăsnită. Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită ... fără de milă, că-i inimă de fiară! Să piară-acum pământul! Moldova-ne să piară, Dar Golia-ntâi de toate să piar-acum, copii! Și nu vedeau românii nici moartea cum le iese În drum, și nici potopul de turci ce-i încinsese, Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minți. Și ...
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... învăluia, Iar a lui Allan cosițe încrețite se-mpletea, Dar deși fața lui este d-o frumseță-ncântătoare, Fruntea-i e posomorâtă, palidă și gânditoare. Oscar avea suflet nobil cum se cade la viteaz, Adevărul și onurul strălucea p-al lui obraz. Nu era însă ca dânsul și fratele său Allan, El păstra sub dulci cuvinte un cuget foarte viclean. Ambi era vitezi și lancea saxonilor o știa, Căci adese se sfarmase d-a lor oțelită zea. Oscar nu cunoștea frica și avea dulcea simțire Ce amorul o insuflă inimelor cu iubire. A lui Allan caracterul nu avea aceea blândeță Care foarte-mpodobește p-un ... am mai văzut, Allan îmi rămase numai, iar pre Oscar l-am perdut.“ — „Prea bine, zice străinul c-o zâmbire fioroasă, Și ochii lui plini de ură ca fulgerul scânteia, Soarte ăstui vrednic tânăr ași dori ca să o știu, Poate n-a perit eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l ... într-a lui sănătate, cupele împle-se toate!“ — „Bucuros, Angus răspunde, împlând cupa sa cu vin Pân în vârf ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... învăluia, Iar a lui Allan cosițe încrețite se-mpletea, Dar deși fața lui este d-o frumseță-ncântătoare, Fruntea-i e posomorâtă, palidă și gânditoare. Oscar avea suflet nobil cum se cade la viteaz, Adevărul și onurul strălucea p-al lui obraz. Nu era însă ca dânsul și fratele său Allan, El păstra sub dulci cuvinte un cuget foarte viclean. Ambi era vitezi și lancea saxonilor o știa, Căci adese se sfarmase d-a lor oțelită zea. Oscar nu cunoștea frica și avea dulcea simțire Ce amorul o insuflă inimelor cu iubire. A lui Allan caracterul nu avea aceea blândeță Care foarte-mpodobește p-un ... am mai văzut, Allan îmi rămase numai, iar pre Oscar l-am perdut.“ — „Prea bine, zice străinul c-o zâmbire fioroasă, Și ochii lui plini de ură ca fulgerul scânteia, Soarte ăstui vrednic tânăr ași dori ca să o știu, Poate n-a perit eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l ... într-a lui sănătate, cupele împle-se toate!“ — „Bucuros, Angus răspunde, împlând cupa sa cu vin Pân în vârf ...
... 1891, nr. 109 (14 mai) Pocnind din bici pe lângă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. Și de pe bici l-am cunoscut, Și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. Și-atâta tort mi-am încâlcit Și-n graba mare-am spart un geam, Știu eu ce mi-a venit! Am cap, dar parcă nu-l mai am! Ce-aveam ... spui? Nimic n-aveam, Dar era-n zori, și eu voiam Să-ntreb cum a dormit. Și vezi așa-i el, nu știu cum! M-a prins de braț și m-a cuprins Să mă sărute-n drum. Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins Dar n-am făcut cu dinadins, Și rău ce-mi pare-acum! O, nu mi-e că mi-am sângerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că e păcat ...
George Topîrceanu - George Coșbuc: Țiganii
... George Topîrceanu Dorm câmpiile-n lumină. Peste pacea lor senină Cade soarele-n apus. Un convoi s-arată-n zare... Crește-ncet pe drumul mare Și cum vine tot mai tare Pulberea se-nalță-n sus. Vin țiganii!... Fără veste Pe la porți răsar neveste, Satul se deșteapt-acum — Când prin ... se-nșire Cară mici cu coviltire Scârțâind încet pe drum. Trec flăcăi cu urși în lanțuri. Câinii, deșteptați din șanțuri, Latră fără să-i asmuți Și orbiș s-aruncă-n cete, — Dar flăcăii largi în spete, Cu ochi mari, cu negre plete, Calcă mândri și tăcuți... Vine-apoi pestrița gloată Cu gospodăria toată. Caii slobozi, fără frâu, Duc merindele-n spinare Și se țin pe lângă care, Iar vătavul stă călare Cu harapnicul la brâu. Sar copiii goi și strigă, Cer la poartă mămăligă, Babe frânte din mijloc, Iar țigăncile cu gura Întețesc harababura Când îți umplu bătătura Să-ți ghicească din ghioc. Vin ... veșmânt... S-a oprit lâng-o poiată Un țigan răzleț de ceată, — Ochii-i fug după găini... Strâns își ține-acum vioara Și, cum trece ulicioara, Fac în urma lui ...