Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE
Rezultatele 1251 - 1260 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.
Alecu Donici - Broasca și zeul
... şi zeul Broasca și zeul de Alecu Donici — Bre-che-che-chex! coax! coax! Căci fără apă am rămas! — Așa striga o broască, ce de cu primăvară Din valea cea slotoasă, pe deal s-a fost retras, Și într-o scursură trăia ca pe Parnas. Dar seceta ... sus v-ați lămurit. Ea prin acea strigare rugi grele înălța: Să se ridice apa pân' la scursura sa. Când iată! Zeul se arată. Și-i zice: "Ce vrei oare, Urâtă grăitoare? (Era, se vede, Joe în bune dispoziții), Nu pot băga în seamă a tale, eu, capriții, Ca să înec ...
Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei
... discuta. Că arta poate avea și o înrâurire rea, ca și una bună, asta iarăși nu mai are nevoie de dovadă. Este însă chestia: care-i înrâurirea artei? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să avem în vedere ce este un artist. Un artist este un om care, din pricina organizației sale nervoase, simte mai mult decât noi și are și puterea de a ... și dânsul. Prin urmare, va înrâuri asupra celor din clasa sa, căci numai aceștia vor fi sugestibili de simțirea sa. Se înțelege că aicea nu-i vorba de aparținerea, de fapt numai, la o clasă oarecare, dar e destul ca artistul să reprezinte interesele unei clase și să le întrupeze. Am ... destul de cult ca să înțeleagă arta, care muncește pământul 16 ceasuri pe zi și care nu poate ține slugi acasă. El va admira pe acel artist care va avea ca ideal o femeie voinică, harnică, muncitoare, gospodină. Alt exemplu: Zola, ale cărui romane, în mare parte, sunt cantaridă tipărită, va ... orice preț să mai jertfească Venerei -- căci trebuie să petreacă; și nu va fermeca, nu va avea o influență sugestivă asupra unui muncitor care nu- ...
Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault
... vremilor a fost denumită cu nume sonore, toți eroii aceștia fabuloși ajunși pînă la noi s-au chemat într-un fel după însușirile ce le-au avut, dar cu timpul s-au schimbat, s-au transformat, păstrînd totuși fiecare cîte ceva din darurile cu care i-a înzestrat originea lor milenară. Poveștile și legendele ca o nesfîrșită canava s-au țesut pe încetul, fiecare veac venind, poate să adauge ... de reputația unui academician cum era el, a publicat-o întîi sub pseudonimul Perrault d'Armancour, nebănuind că tocmai această operă o să-i supraviețuiască, cînd toate celelalte vor fi uitate de mult. Astăzi, mulțumită acestor cîteva povești minunate, francezii, spre bucuria copiilor, i-au ridicat bustul în grădina Tuileries-lor, unde mînîndu-și cercurile îl vor vedea de-a pururi pe soclul lui de piatră, străjuit ... cum ele n-ar putea să dea nemurirea. Oamenii serioși, severi domni profesori, în augusta lor înțelepciune, le privesc drept prostii, și cu toate acestea, ce adîncă morală și ce înțelepte pilde închid bietele povești ! Ele sunt o fereastră deschisă spre o lume mai bună, unde toate sunt cu putință, unde binefăcătoarele zîne se arată ...
Mihai Eminescu - De-or trece anii...
... Ea tot mai mult îmi va plăce, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un "nu știu cum" ș-un "nu știu ce". M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deși nu e decât femeie, E totuși altfel, "nu știu cum ... De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăce; Dac-al ei glas e armonie, E și-n tăcere-i "nu știu ce". Astfel robit de-aceeași jale Petrec mereu același drum... În taina farmecelor sale E-un "nu știu ce
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii
... œculcușulâ€� de la „Trei gâșteâ€�, adică în iarbă, sub un nuc pântecos, la marginea orașului. Cântăreanu îl cheamă. El își bate amanta ca să-i dea bani, să joace în zaruri baboroasa cu tovarășii lui. Dar Didina se încăpățânează și nu-i dă. Și tocmai după ce Cântăreanu o lasă din bătaie, ostenit, o lasă lungită și plină de sânge și nu-i mai cere nimic, ea îi dă banii pe care-i ținea ascunși în ciorap. Iar târziu, când golanii adorm sub stele, în murmurul depărtat al orașului, amanta șoptește încă dulci cuvinte de dragoste, alipindu-se ... termeni... cum să zicem? nici triviali, nici vulgari, ci pur și simplu urâți, urât-evocatori. „Se zborși la dânsaâ€�, „se ropști dânsulâ€� (de ce nu „elâ€�?), „să se hoalbeâ€�, „se răpștiâ€�, „lanurile gălbejite de soareâ€� (de ce nu „îngălbeniteâ€�?), „o beteală de aur aprins se bălăbănea sub albastrul lăptos al ceruluiâ€�, toate astea sunt expresii care-i strică pagini întregi de descrieri sugestive și multe imagini în adevăr frumoase. De asemenea și comparațiile prea evocatoare în fiziologie nu ni se par potrivite ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Dorm visurile tale...
... Iosif - Dorm visurile tale... Dorm visurile tale... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Dorm visurile tale, cu tine dimpreună, Și-n sărbători nu-i nimeni, cuprins de duioșie, O candelă s-aprindă pe groapa ta pustie, O lacrimă să verse, o floare să depună! În zori mai ciripește vreo ... brațul crucei negre ce-ți străjuie mormîntul, Prin iarba mohorîtă cu șuier trece vîntul, Și multe spune dînsul cui știe să-nțeleagă : Că vremea noastră-i tristă și plină de mizerii, Dar alte generații pe urma ei veni-vor, Din negura uitării cu drag ademeni-vor Icoana ta, o, dulce și ...
Vasile Alecsandri - Visul lui Tudor Vladimirescu
... Visul lui Tudor Vladimirescu „Tudor, Tudor, Tudorel, Dragul mamei voinicel! De când mama ți-ai lăsat Și olteni ți-ai adunat Pe ciocoi să-i prinzi în gheară Și s-alungi grecii din țară, Mult la față te-ai schimbat Și mi te-ai întunecat! Spune, maică, ce te doare Ca m-oi face vrăjitoare De alean să te descânt, Să calci vesel pe pământ.â€� „Alei, maică! alei, dragă! Curând visul ... Pușca mea cea ghintuită Am visat-o ruginită! Maică! pistoalele mele Le-am visat făr' de oțele, Apoi încă-am mai văzut Șarpe galben prefăcut Ce purta coarne de țap Și creastă roșie-n cap, El avea ochi vânzător, Avea grai lingușitor Și mă tot ruga mereu Să mă duc la ... mea, Cum să scap de cursă rea? Căci un glas prevestitor Îmi tot spune c-am să morâ€� „Dar să mori, drăguțul meu, Facă ce-a vrea Dumnezeu! Dar să știi tu de la mine Că-un român voinic ca tine Pân ce cade, pân' ce moare Calcă șerpii în picioare, Căci de-un șarpe-nveninat I ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Zadarnic, artiste
... tale! Ele-n veci s-au purtat pe deasupra de ochi nevăzute. Nu, nu Phidias-nălțat-a vestitul Zeves Olympanul; El oare datu-i-a fruntea și coama aceea de leu, Buna privire domnească din fulgerul genelor aspre? Nu Goethe e faurul marelui Faust, cel care, În ... Până-n fir se aseamănă chipului său dinainte de vremuri! Ori poate Beethoven, pe când își găsea al său marș de-ngropare, Din sine scotea acel rând de acorduri, ce sfâșie inimi, Plânsul din suflet zdrobit despre pierderea marelui cuget, Lumi de luceferi, căzând în prăpastia negrului haos? Nu, tremurat-au din veacuri acele plânsori ... urechea cereștile plângeri. Multe-n văzduhuri sunt chipuri ș-acorduri de noi neatinse, Multe uniri de uniri minunate-n cuvânt și lumină, Însă le toarnă acel care știe să vadă, s-audă, Cel ce prinzând numai brazda, acordul, cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în lumea mirată. O, te cufundă, poete, în noapte, te-mbracă-n tăcere, Veșnic ...
Alexei Mateevici - Zadarnic, artiste
... tale! Ele-n veci s-au purtat pe deasupra de ochi nevăzute. Nu, nu Phidias-nălțat-a vestitul Zeves Olympanul; El oare datu-i-a fruntea și coama aceea de leu, Buna privire domnească din fulgerul genelor aspre? Nu Goethe e faurul marelui Faust, cel care, În ... Până-n fir se aseamănă chipului său dinainte de vremuri! Ori poate Beethoven, pe când își găsea al său marș de-ngropare, Din sine scotea acel rând de acorduri, ce sfâșie inimi, Plânsul din suflet zdrobit despre pierderea marelui cuget, Lumi de luceferi, căzând în prăpastia negrului haos? Nu, tremurat-au din veacuri acele plânsori ... urechea cereștile plângeri. Multe-n văzduhuri sunt chipuri ș-acorduri de noi neatinse, Multe uniri de uniri minunate-n cuvânt și lumină, Însă le toarnă acel care știe să vadă, s-audă, Cel ce prinzând numai brazda, acordul, cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în lumea mirată. O, te cufundă, poete, în noapte, te-mbracă-n tăcere, Veșnic ...
Andrei Mureșanu - Glasul unui român
... bine, ca fiii de sclăvime Să vie orbi pe lume, născuți pentru nevoi! Eșiți, voi umbre moarte, eroii gintei mele! Și dați dovezi la lume, ce atât v'a înegrit; Strigați în gura mare, că voi de-atâtea rele, Ce cercă strănepoții, nu v'ați vinovățit! Să spuie Retezatul, acel asil de pace, D'a fost Românul trândav în timpuri de nevoi? De n'a păzit credința, de n'a ... de războiu! La undele de sânge, ce-au curs în Câmpul Pânii, Vărsat prin iatagane și paloș de Osman: Au n'au învins Corvinul p'acel cumplit dușman? Au n'au avut în parte amestec și Românii? Ah ! căci nu-mi pot răspunde străvechile morminte! Spunând, ce țin în sînuși: Român, au gen străin? Atunci s'ar frânge cearta, ce curge acum fierbinte, S'ar șterge atunci ca ceața și vechiul meu suspin! De tace omenimea, glas va da stânca'n munte, Și apele nu ... provenitor, A căruia mărire, virtute și renume Pusese sub picioare p'ai lumei domnitori. Nu mai e timp s'apuie o viță strălucită, Ce
Dimitrie Bolintineanu - La un schelet
... Dimitrie Bolintineanu - La un schelet La un schelet de Dimitrie Bolintineanu Ce-ai fost tu aici în lume? Rege sau un sclav nedemn? Căci pe frunte-ți nici un nume Nu ne spune nici un semn. Regi ... le-a tras. Sceptrul, lanțul nu lăsară Peste brațe urma lor, Pe nici unul nu cruțară Oarele în zborul lor. Regi și sclavi ce au să facă? Nu sunt tot un trist pământ? D-opotrivă nu-i atacă Viermele cel de mormânt? Unul beat d-a lui trufie, Altul de al său lung dor, Se deșteaptă cu urgie Când se ... vieții chiar perzare N-a trăit nici un minut! Tu, schelet, ne-aduci aminte Că e scurt al vieții pas Și-orice cugetă, ce simt, Vai! ca tine a rămas! Poate că ai fost ferice. Tristă urmă, noi nu știme, Gura ta parcă ne-ar zice ,,Timpul ...