Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN STEA
Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 1341 pentru ÎN STEA.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuța
... eram student în drepturi la o universitate germană oarecare și țineam cu chirie trei odăi au premier în casa d-nei Ana Pacht, veche actoriță în demisiune, a cărei unică fată, domnișoara Maria, copiliță de șasesprezece ani, apăruse atunci de curând pe scenă, culegând din capul locului aplauzele publicului ... faciendo consistit asupra Frosei. Trei luni de zile Klumpen nu știa nemic despre coproprietarul său, și începeam deja a spera că voi căpăta în curând jus prescriptionis , când deodată... Și așa mai departe. Precum vezi, Feldeșule, mutarea mea în casa doamnei Pacht n-a fost de bunăvoie. - M-ai răcorit la inimă, Spițerule! - Mi-am făcut datoria ca spițer, deși în facultăți nu se învață farmacopeea feldeșilor. Mai adaug a zice că sunt atât de departe de a iubi pe păpușica ta ... i minunat! - Îi iepure, domnule! nu-i curcan, întâmpină duduca. - Se cunoaște că n-ați studiat filozofia. - De ce? - Gustu-i subiectiv; gustul se află în noi și, prin urmare, iepurele d. e curcan pentru mine, de vreme ce subiectul meu simte în ...
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... rol, acel s-adune O lume-ntreagă spectatoare, prin măiestria-i dovedită și vocea ademenitoare ce, pân' a fi dezamăgită, Avea să creadă în plăcere și-n fanteziile-i trucate, în speculații efemere prin mii de gânduri exprimate Și să ajungă a-nțelege după-ndelungă neștiință, că trebuie să se dezlege de propria-i ... totul, seamă, Să-ndure aprige sentințe, și prin durere să slăbească, nemaihrănind prin noi dorințe, o vanitate omenească.â€� Același glas, tăcut, rostește vestind intrarea în netimp, când mintea nu-i mai amăgește și vocea, nu e din Olimp: „Te-aștept!â€� șoptește Fericirea, fermecătoare, surâzând: „Pășește în nemărginirea cea neatinsă de vreun gând!â€� XI Purtat spre clipa ce-nfioară prin nesfârșitul ce-l ascunde și navigând – a câta ... se desprindă, să-și fie eliberatoare, Voiam prin orice sacrificiu să o ajut să-ntrezărească nebănuitul edificiu, ascunsul Eu, să-l regăsească... XII Mă avântam în cutezanță spre propria-mi descătușare când, răzvrătit, fără speranță de-a căpăta, cândva, iertare, M-am aruncat în ...
Ioan Slavici - Semitismul (1908)
... știm în viața evreilor, sunt nota caracteristică a tuturor societăților semitice. Dacă în mica Fenicie erau șase state, nu puteĂ să fie cohesiune în marea împărăție asiriană, care se întinideĂ din Iran până în pustiurile Saharei. Ridicându se dar împotriva stăpânirii asiriene, mezii găsesc un razim puternic chiar în lumea semitică, și la sfârșitul secolului al șaptelea ei dărimă și pustiesc în unire cu babilonenii Niniva și pun capăt stăpânirii asisiene. Cu aceasta se începe lupta cea mare, pe care lumea ariană o poartă împotriva semitisinului și ... de plăcerile viețuirii. După felul de a vedeĂ al arienilor moartea e trecere spre o existență mai ferită de sbuciumări, și socotindu-se în ajunul morții, arienii să pregătesc desfăcându se de cele trupești pentru această mai binecuvântată existență ca Socrat, care, osândit la moarte, așteptĂ în liniște și stând de vorbă cu iubiții săi clipa, în care aveĂ să beie păharul de otravă. Atenienii, desbrăcați de firea ariană, s'au aruncat cu ochii inchiși în cel mai desgustător desfrâu: așa țineau ei să se bucure de puțina viață ce le mai rămăneĂ , căci în ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos 2
... lui Dumnezeu? Și dumnezeescul Efrem, la cuvântul ce face pentru ascultare zice: O ascultare poate mai mult decât toate bunătățile. Și pentru aceasta vedem, atâta în Scriptura vĂ©che, cât și în cea noao, cum că câți s-au arătat ascultători lui Dumnezeu, toț au câștigat și plată mai aleasă. Lui Noe i-au poruncit Dumnezeu să ... altceva rău în gândul lui, sau deșert. Lui Avraam i-au poruncit, zicându-i: Eși din pământul tău și din rudeniia ta și te du în pământul în carele îț voiu arăta și nimic nu s-au îndoit. Iară lui Avraam, a dooa oară, i-au poruncit să junghe pre fiiu ... unul. Drept acĂ©ia nu iaste minune de nu ne ascultă nici pre noi fiii noștri, nici ni să suppun slugile și patemile noastre, carele în toate zilele oștesc asupra sufletului; iaste aceasta dreaptă judecată a lui Dumnezeu. Zice fericitul Pavel la capul cel dintâi cătră romani, stih 29 ... de price, de înșălăciune, de nărav rău; să fim șoptitori, clevetnici, urâț de Dumnezeu, ocarnici, mândri, semeți, aflători de rĂ©le, la părinți neascultători și, în ...
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... sub care se dezvoltă limba și scrierea unui popor. Fiind astfel câștigată o temelie firească, cea dintâi treaptă de înălțare a literaturei naționale, în legătură strânsă cu toată aspirarea generației noastre spre cultura occidentală, trebuia neapărat să răspundă la două cerințe: să arete întâi în cuprinsul ei o parte din cugetările și simțirile care agită deopotrivă toată inteligența europeană în artă, în știință, în filozofie; să aibă, al doilea, în forma ei o limbă adaptată fără silă la exprimarea credincioasă a acestei amplificări. Amândouă condițiile le realizează poezia lui Eminescu în limitele în care le poate realiza o poezie lirică; de aceea Eminescu fae epocă în mișcarea noastră literară. I Care a fost personalitatea poetului? Viața lui externă e simplă de povestit, și nu credem că în tot decursul ei să fi avut vreo întâmplare dinafară o înrâurire mai însemnată asupra lui. Ce a fost și ce a devenit ... în a sa proprie ființă încât să-l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc. Ar fi fost crescut Eminescu în România sau în Franța, și nu ...
Ion Luca Caragiale - Bacalaureat
... creștere i-am dat!... — Ei! bravo! — Auzi, tocmai la Morală... Suie-te, te rog. Și, zicând acestea, cucoana îmi face loc lângă dumneaei în trăsură. — N-ar fi fost mai bine, madam Georgescu — zic eu — să fl mers d. Georgescu în persoană la profesor?... Știți..., d. Georgescu, om cu greutate... ca tată, altfel... Eu... de... străin... — Aș! ți-ai găsit! Georgescu! nu-l știi pe ... tare cu umbreluța peste brațul drept al birjarului. — Mână mai iute! Lovește la stânga, lovește la dreapta, apoi iar la dreapta, apoi la stânga; în fine, înfige iar vârful în spinarea birjarului, care oprește. — Uite — zice madam Georgescu — căsuțele ale galbene de lângă băcănie; intri în curte, casele din fund, la dreapta... Acolo șade... Eu te aștept aici. Mă dau jos din birjă și pornesc, ridicând rugi călduroase la cer, să ... fără să-nțeleagă. Eu urmez... — Bunioară, am văzut absurdități în școalele noastre; am văzut copii cu excelente aptitudini la studii, condamnați a sta un an repetenți, fiindcă n-au avut notă suficientă la muzică sau la gimnastică... înțelegi bine că un an de întârziere, pentru inaptitudme la muzică ...
... o pereche de pantaloni largi peste toată măsura lui putea ascunde fusele ce-i slujeau de piciore. Când se primbla, mâinilemergeau într-o parte, picioarele în alta, iar capul se legăna în toate părțile; întâlnindu-l pe uliță dând peste trăsuri, încurcându-se în pavelele și butucii cu care era podit Iașul, se părea o stahie... Capul era dezbrăcat de păr și numai în vârf vițe surii și strălucitoare se clătinau, fruntea înaintită, galbenă ca ceara, sfârșită cu o perechede sprâncene tufoase ca secara de la Sfînta Elena, se ... tutun: "Holera — zice el — e boala văzduhului,fumul îl curăță; fumă și nu te teme... căci dacă e pe moarte, apoiholera nimerește și în curțile aerisite și curate și te uită și lângă unbolnav; în mâna lui Dumnezeu e taina și leacul..." Întărit asemenea de facultate mă dădui îndatoririlor mele, fără a mai gândi laprimejdie. Pipa în dinți, în buzunări leacuri și flanele, doctoream șiîncurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. Într-ozi însă am crezut că rândul meu sosi... Un soldat adusese holeră în ...
... de el, însă îi părea c-a rămas satul pustiu. II Trei văi și trei dealuri: cale scurtă-n tinerețe: cine o face în voie bună a sosit la Măciniș fără chiar să bea apă din izvoarele din cale. Jos, în vale, curge râul; mai sus, pe coaste, răsfirat, se întinde sa- tul prin holde și grădini. Sus, pe culme, paște turma în iarbă verde și îndesată. Stâna e așezată tocmai cruce, de unde ochiul cuprinde amândouă văile. Un nuc bătrân și stufos dă umbră păstorului. Berbecii sunt ... încă nu și-a botezat chiar nici pe berbecul ce poartă clopotul cel mare. Poate cu vremea, cu zilele, lucrurile iarăși vor intra în firea lor de mai nainte. Scormon ridică capul, se ridică de tot, privește ciulind în vale, apoi, ca lăsat din pușcă, se duce peste gropi și tufișuri în jos. — Unde, păcate, se duce câinele așa? Scormon, Scormon! Scormon n-are vreme să stea de vorbă. Pascu se ridică și privește în urma lui. Din vale șerpuiește, albă și netedă, poteca îngustă. Jos, unde se pierde în dosul spinișului îndesat, Pascu vede o femeie venind grăbită
Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte
... culegea laurii acestui triumf, Teatrul operii cei mari din Paris îi pregătea daca nu căderea gloriei sale muzicale, dar pierderea rațiunei sale, ceea ce mai în urmă îl conduse la mormînt. El scrisese pentru acest din urmă teatru pe Dom SĂ©bastien , operă serie în 5 acte, dar punerea în scenă a acestui grandios uvragiu fu din fatalitate încredințată celui mai mare antagonist și inemic al său. Acesta, profitînd de astă ocaziune, făcu ... rolul doctorului Malatesta, aprețiat din îndoitul punct de vedere artistic și muzical, a fost bine și a fost aplaudat dupe merit în frumoasa arie Bello siccome un angelo In terra pellegrino [3] din primul act, pe care în adevăr a cîntat-o bine. D-l Palmieri, în partea dramatică a rolului lui Ernesto, a lăsat să se simță prea mult lipsa cunoștinței de scenă și a unei ... de a consimți la maritagiul lui Ernesto. Acest caracter ni se pare puțin cam inconstant și cam rău condus de autorul libretului, căci, daca în primul act ne pregătește a vedea în Norina o jună castă și pură
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost
... ferestruică, și-ți vede cu ochii ce-am să fac eu. Numai încet, să nu tropăiți cumva ori să faceți larmă ca să vîrîți omul în prepus, ș-apoi atunci să nu fie vina mea. Eu mă cunsc cu cînii, dar voi luați pîne muetă în rachiu, de i-ți îngăima, pîn-oi face eu pe treabă… Atunci se ieu vreo trei-patru flăcăi după Ionică și hai, hai! hai, hai ... Vasile, deschide-mi ușa și ți-oi spune eu…; nu mă lăsa, că la dumneata mi-i toată nădejdea… Vasile, cum aude asta, dă drumul în casă lui Ionică, închide iar ușa, împinge zăvorul la loc și apoi intră amîndoi în casă, bojbăind pe la ușori și împedecîndu-se de prag pe întunerec. — Da ce-i, măi Ionică, zise Vasile aprinzînd opaițul; au dat turcii ... să mă dai și dumneata, băică Vasile!… — Da ține-ți firea, măi Ionică, nu fii așa de fricos, că doar nu-i țara în pradă. Socru-meu îi Popă în sat la noi, Nănașu-i vornic, Moșu-i pasnic și Tata-i vatman, nu dracul; oi pute eu să fac ceva sub mînică și pentru
... zise aghiotantul și plecă. De aci încolo să lăsăm să povestească Oană, întrebat, la rându-i, de către judecători. Oană își duse mâna la cap în neștire, chip să salute, răcni: S trăiți!, trase aer mult în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să se cufunde în apă, apoi începu: — Acu, eu, s trăiți, eram pus de santinelă; era cald și mă uitam pe câmp, și pe poarta de din dos ... că ieșeau boii. Le dăduse drumul nu știu cine, ori își luaseră ei singuri lumea în cap, că eu, vezi, eram de santinelă, nu eram în grajd. Pe mine nu m-o răbdat inima să-i las în voia lor, că tot eu aveam să-i caut pe urmă prin meleaguri, că eu îs la boi, la amândouă părechile. Da o păreche acuma ... închisoare. Ș-am stat închis, s trăiți. Ia, așa, degeaba, pentru mehenghiul ista de Pintilie. Că doar am vrut eu să pun mâna pe el în închisoare, dar n-am putut. Da ce crezi, tu, mă (zise Oană, întorcându-se spre vinovat), că ești în satul lui Cremene, să furi orz și să bați oamenii ...