Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Constantin Mille - În ajunul anului nou
... Constantin Mille - În ajunul anului nou În ajunul anului nou de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Te duci în veșnicie, bătrân cu ghebu´n spate, Saturn la el te chiamă păcatele să-i spui, Și proasta omenire gonindu-te departe, Cu flori primește ´n sgomot pe-al timpului nou pui! Ba spun poeții încă că pruncu-i plin de glume, Că fericirea este în cornul ... și dreptatea vor lua a vieții frâne! An nou! an vechi! pe lume tot rele o s´aducă; Urcați-l azi în slavă și ... vom purta. Te duci, moșneag, purtându-ți pe spetele-ți curbate Volumul gros de fapte ce´n cale ai privit: Popoarele în prada mizeriei turbate Și-un tron prin dinamită în aer asvârlit! An nou! ce lucruri nouă aduci pe lume, spune, Sub forma tinereții n´ascunzi vre un bătrân? Ne ... bune? Cu cine ești: cu robii – sau ești cu-al lor stăpân? O parcă văd la anul cum lumea ´nsângerată Te va goni cu chiot, cu plânset, cu
... Mihai Eminescu - Singurătate Singurătate de Mihai Eminescu Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri ... Și se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș Și ... n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cui Și un capăt poeziei Și pustiului să pui! Dar atuncea, greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Câteodată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi ... aud că sună cleampa... Este Ea. Deșarta casă Dintr-o dată-mi pare plină, În privazul negru-al vieții-mi E-o icoană de lumină. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau șoptind cu
Ion Luca Caragiale - Identitate...
... de hârtii de bancă; le vâră pe ne-ndoitele în portofelul lui larg; pune portofelul în buzunarul din partea inimii; se încheie la piept frumos și iese cu pasul demn și măsurat, ca orce gentleman care caută metodic, pe-ndelete, locul din lume unde să-și poată arunca din cârcă povara nesuferitului spleen. După ce, cu oarecare invidie — mărturisesc — privesc pe englez ieșind cu portofelul plin, mă vâr iar la guichet și încerc încă o dată să conving pe impiegatul băncii... Zadarnic, orce încercare... — Regret, domnule, îmi zice; peste putință! v-am spus... Fără hârtiile dv ... d. Legrand, și cu o duzină de fotografii, care reprezintă pe amicul meu Legrand, pe soția sa, madam Legrand, pe cei doi copilași ai lor și pe mine, la masă toți, pe veranda vilei; madam Legrand, în fund, ține pe câte un genuchi pe copilași; eu și cu Legrand stăm în picioare și ciocnim, peste masa rotundă, paharele, închinând, eu: pentru prosperitatea bătrânei Republice Franceze! el: pentru progresul tânărului Regat Român! După fotografie, putea impiegatul cu drept cuvânt să mă dea iar afară; însă, examinând cu mare atenție celelalte documente, binevoiește în sfârșit să-mi dea fițuica pentru achitare. Îmi iau banii ...
George Coșbuc - Gramatica și medicul
... George Coşbuc - Gramatica şi medicul Gramatica și medicul de George Coșbuc Odată îmi trimise un medic renumit Pe fiu-său la școală pe două luni, cu dorul Să fac din el gramatic și retor, căci feciorul Isteț era la vorbă și gând, un îndrăcit, Da-n lună cu piciorul. În școală eu, firește, voind să-l introduc În taină de gramatici, încep cu poezia; Iau versul Iliadei: Să-mi cânți, muză mânia, Căci ea pe mulți trimite la iad, apoi apuc Să-i spun ce-i prozodia. Deseară ... Ținea c-aceste versuri sunt oarecum nedemne De-un doctor; dar în fine dai versuri unor prunci Ca versul să-i îndemne. Trecură zile multe, și-odată mă-ntâlnesc Cu doctorul pe stradă; fățiș venind spre mine, El râde, mă salută, poftindu-mi bani și bine, Eu resalut, și dânsul cu glasul prietenesc Mi-a zis șoptind în fine: Mulțam de ostăneală! Tu vrei să-nveți pe fiu În ce mod se trimite la ...
... n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperea, Un strai de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz ... inima bătând cu dor, Ca buza ei de-a mea să fie-atinsă, Ca graiul ei să tremure ușor, Să văd privirea veselă și plânsă, Să aud glasu-ntunecat de-amor Și la ureche dulce să-i repet Cântul, ce-n gândul meu se mișcă-ncet. O, îmi șoptește numa-n dulci cuvinte Neînțelese, pline de-nțeles ... plini d-eres, Căci al tău zâmbet îmi aduce-aminte C-un înger ești ce fu din cer trimes, Ca să mângâi junia mea bogată Cu-a ta zâmbire dulce ...
... Ce schimbă curcubeie de culori, Dar nu-i o floare, ci sunt mii de flori, Din care ies scîntei rătăcitoare Ce se aprind în aer și dispar. Ca niște temple în miniatură Ce ar serba un cult misterios, În raiu-acesta-atîta de frumos Lăsat anume parcă de natură, Stau albii ... streșinele lor. Neobosite-aleargă în lumină Albinele zburînd din loc în loc, Acum se-nclină-un fir de siminoc, Acum se-nalță galben-o sulcină, Și mursa-n aur se preschimbă-ncet. Dar iată că pe-un urdiniș apare Aleasa între-atîtea mii de vieți, Și trîntorii amanți de soare beți Simțind imperioasa ei chemare, Tresar prelung din somnolența lor. Din urdiniș zburînd ea scrie-o dungă, Un fulger de beteală ... Și-n urma ei se-nșiră și s-alungă, Dar ea se-nalță-n slavă tot mai sus. Mai sus se-nalță tot mai sus, și-n goană, Se luptă mirii s-o ajungă-n zbor, Dar ea-i un punct de aur mișcător, Și-un punct e și prisaca din poiană, O floare scuturată dintr-un ram. Treptat se farmă ceata lor rărită, S-abat din drum cei fără de puteri, ...
... vrea să șadă în coridorul vagonului cu bărbații. - Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, și-l trage puțin înapoi. - Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se. Și după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alamă și scoate iar capul. Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, și mititelul își retrage îngrozit capul gol înăuntru și-ncepe să zbiere. - Mamițoo! mam' maree! tantii! - Ce e? Ce e? sar cocoanele. - Să oprească! zbiară și mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria! să opreascăăă!!! Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază cine s ... a tras semnalul de alarmă. Din ce vagon?... Asta e ușor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se ața înnodată și cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblă forfota, examinând roatele tamponate cu toată presiunea, așa de tamponate că-i trebuie vreo zece minute mecanicului să-și încarce iar pompa de aer comprimat și să poată urni trenul din loc. În toată vremea asta, conductorii
Ion Grămadă - O noapte de groază
... glasuri: păzitorul schitului culegea, acolo, merele din pomătul ce se întindea pe coastă până la mijlocul zidului. O fetiță de vreo cincisprezece ani urca dealul cu coșul plin de mere galbene și roșii și, cum ne zări, rămase locului uimită, puse coșul pe jos și strigă după cineva, în vale. La chemarea ei, urcă dealul păzitorul armean al schitului, împreună cu două „cucoaneâ€� și o slugă. Le-am dat tuturor „bună vremeaâ€� și le-am spus că vrem să vedem mănăstirea și chiliile, deși nu mai locuiesc, acum, călugărițele întrânsele. Măcar că eram străini, am fost primiți foarte cumsecade: ne-au adus scaune să ședem și ne-au servit câte-o dulceață și pere galbene, ce ni le adusese copilița cea cu ochii negri. Cu tot întunericul înserării, am mai zăbovit puțin ca să întrebăm cine au fost ctitorii mănăstirii și de când nu mai trăiesc călugărițe întrânsa. Am aflat multe despre fosta mănăstire de călugărițe armence, la care peregrinează, și acum, o mulțime de armeni, mai ales femei, din pricina icoanei făcătoare de minuni, care se află înlăuntrul bisericii. Prietenul meu, care citise, în tinerețe ... eu. Începură să vorbească
Alecu Donici - Racul, broasca și știuca
... Alecu Donici - Racul, broasca şi ştiuca Racul, broasca și știuca de Alecu Donici Racul, broasca și o știucă Într-o zi s-au apucat De pe mal în iaz s-aducă Un sac cu grâu încărcat. Și la el toți se înhamă: Trag, întind, dar iau de samă Că sacul stă neclintit, Căci se trăgea neunit. Racul înapoi se da, Broasca tot ... Nu știu cine-i vinovat; Însă, pe cât am aflat, Sacul în iaz nu s-au tras, Ci tot pe loc au rămas. Așa-i și la omenire, Când în obște nu-i unire: Nici o treabă nu se face Cu izbândă și cu
... Duiliu Zamfirescu - În amurg În amurg de Duiliu Zamfirescu Palidă și gînditoare, Luna iese din abisuri Și-n amurgul de răcoare Pune dor și varsă visuri. Bolta cerului se umple De o vrajă de lumină Ce dă lunii înțelesuri Din durerea vesperină. Unde ești și-n care vremuri Ai apus pe-ntotdeauna, Tu, ce-aveai asemănare Cu durerea și cu luna ? Astrul sfintei nopți de vară Iar revine printre vii, Numai tu, nemîngîiato, Pururea nu mai revii. Curg pîraiele în cînturi, În mirezme cad petale ...
... Mihai Eminescu - Albumul Albumul de Mihai Eminescu Albumul? Bal mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulându-și mutra, gândul, glasul... Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta așez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat Parnasul. Spre-a-ți ...