Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE UN DAR
Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 1278 pentru FACE UN DAR.
Gheorghe Asachi - Patima (Asachi)
... sânu-mi port simțirea cea duioasă, Care n-a să stângă timpul, cel de toate stârpitor, Că rămâne suvenirul unei inimi credincioasă, Într-un eho ce-a să sune după ce eu voi să mor. Cele grații și frumsețe, ce-s a muzei mele teme ... giurul meu suspină, numai zâna pentru care A mea inimă s-încinde la durere-mi nu răspunde, Nici din sânul ei s-aude un suspin de îndurare! III Acea aspră pătimire de o inimă-nfocată Într-atâta este deamnă ca amorul s-o aline, Încât, doamna me, eu nu ... versul meu cel umil strălucinda-vă virtute Cerc să cânt ș-al vostru merit în toscană armonie, Care de l-a voastră faimă un eho să împrumute, Când țintează sumeț ochiul în a ceriului făclie, Întunericul îl ceartă numai câteva minute, Dar
Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor pol
... Eumenidele sau Satire Politice. Jurnal în versuri. I (1866), nr. 4 (Octombrie), p. 7.; S-a citit în Siècle, hava diș franțuz, Un articol mare, articol ursuz, Scris de a ta mână foarte celebie. Tu zici că românii sunt în barbarie Sunt haini cu totul și ... din acele părți Și le stric la havre și le ard la cărți. Bre! Credeți voi poate ca s-aveți în har Politice drepturi printr-un harmazar, Se fiți bei acolo cum nu s-a văzut Și aceste toate pentru-un împrumut! Dar se poate-acolo drepturi s-aveți voi Când aceste drepturi nu le-avem nici noi? Voi la țara-aceea încă mai aveți Havre și cu ...
Ion Luca Caragiale - Concurs și premiuri academice
... Academia Română și-a împărțit premiile: pe cel mare, de 12.000 lei. l-a pus la păstrare, negăsind pe nici un concurent vrednic pentru a-l obține; pe cel de 5.000 lei l-a acordat amicului nostru B. Delavrancea pentru Paraziții ... mai făcut și alți moftangii români așa ceva, și nu s-a mai prăpădit lumea. Ne-am gândit însă că aceasta ar fi un abuz rușinos și ne-am întrebat: cum se pot întrebuința acești 250 lei mai nemerit, așa ca să răspundem cinstit și frumos la intenția generosului ... bun epigram [sic] în contra Academiei Române — 20 lei. Pentru cel mai bun cuatren simpatic adresat ilustrului corp — 10 lei. Plus pentru fiecare un abonament permanent la foaia noastră și titlul onorific de membru corespondent al redacției Moftului român. Concurenții vor înainta operele lor la redacția noastră, strada Caragheorghevici ... 14, în plic sigilat, purtând fiecare un mofto, până cel mai târziu luni, 5 aprilie 1893 seara. Comisia examinatoare va fi compusă din trei literați, un
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie
... Zorile și-au desfășurat apele lor portocalii. Orașul doarme sub poalele platoului. Zobie, rezemat în ciomagul său neted și galben, își ține drumul întovărășit de un copil, ca de vreo opt ani, bălai, cârlionțat, îmbrăcat într-o cămașă petic de petic. Copilul ține în brațe un pisoi cenușiu cu cercei roșii în urechi. Mirea, sărac de tată, n-are altă mângâiere decât pe nea Zobie. Cu el se-nțelege. Cu el ... După dânșii iar se adunase droaia de copii. Și-i amenințau care cu vorba, care cu bulgări, ba câte unul mai sprinten se repezea ca un șoim până sub zdrențele lui Zobie și-l înhăța de hartanele zăbunului, opintindu-se să-l dea pe spate. Gușatul se învârti în loc, ridică ... plecă plângând. — Ce au ei cu noi, nea Zobie? zise Mirea, sfiindu-se de bulgării ștrengarilor. Și în jalea gușatului se amesteca mânia cu un fel de rânjet. Jelea a milă, a mângâiere, ridicând din umeri. Aci semăna unui câine care visează și latră, aci unei ... La o parte, că v-arunc troaca asta în spinare! Așa-i primiră și negustorii. Bietul Zobie nu-și mai găsea loc. Și gonit de un ceaprazar, înjurat de
Dimitrie Anghel - Calvarul florilor
... din centru și din suburbii, crizantemele cad jertfă, o hecatombă uriașă de flori, și toți, de la mic la mare, căci toți avem să plîngem un regret pe lume, un mort iubit, pornesc spre țintirimele îndepărtate, să le arunce cu un gest pios peste lespezile reci, pe care stă scris numele scump. Floarea, această minune divină, cu contururi perfecte, și-a câștigat locul pretutindeni ... ospețelor, printre cristale, s-a aninat pe mantia regală, s-a urcat pe cornișele templelor, s-a idealizat ca un simbol al sufletului. Și iată că în cimitirele noastre, într-un zori de zi, ciocli îndoliați și macabri, paznici profanatori, armați de foarfece și cuțite, au năvălit printre morminte, și întinzînd mîinile lor hidoase, au început ... se băteau cu "păreri de rău", se răneau cu "nu mă uita". Cavalerii se întreceau și ei ; trăsurile se învecinau, miresmele se amestecau, bicele purtau un șfichi de floare și miile de petale cădeau în noroiul drumului, sub copitele cailor. Și cînd seara s-a lăsat și înfloritul alai ... ...
... 50, 11 august 1891 Sander, fantele de tobă, Sportmen, cavaler vestit, Trist, se cată în oglindă Și găsește c-a slăbit. Răsturnată-ntr-un fotoliu Și gătită ca la bal, Doamna lui stă și citește Un roman sentimental. Uneori spre el privea Ca din slăvi și-o lasă greu, Și zbîrcind din nas murmură: "Ce figură de lacheu !..." El îi vede ... Plin de stele și de flori, Epitetele galante Ce dau babelor fiori !... Astfel, norocosul Sander, Cu toate e înzestrat, Se ridică-n cinstea lumii, Ca un fiu de împărat: Fără muncă, fără zbucium, Toate cele-i merg în plin; Doar cu gîndul le gîndește, Și de-a gata toate ... s-atingă Pergamentul aurit !... Și în urmă, ce viață De mustrări și umilinți: Nostalgiile nobleții, Dorul vecinic de părinți. Și cuvinte-nveninate Ce rănesc ca un cuțit !... Toată vina-i a lui Sander — El știa că nu-i iubit... Astăzi nu mai e "mărire". Ca un simplu muritor, Stă... socoate mersul vremii Monoton și fără spor, Și privește trist la golul Ce în juru-i s-a făcut... S ...
Miron Costin - De neamul moldovenilor
... că numai lui de această țară i-au fostÅ milă, să nu rămâie întrÅ întunerecul neștiinței, că cĂ©lelalte ce mai suntÅ scrise adăosături de un Simeon Dascalul și al doilea, un Misail Călugărul, nu lĂ©topisețe, ce ocări suntÅ. Care și acĂ©lea nu puțină a doao îndemnare mi-au fostÅ. CâtÅ mi să ... ste basne să dea seama ei și de această ocară. Nici ieste șagă a scrie ocară vĂ©cinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vĂ©cinicÅ. CândÅ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în vĂ©ci? Eu voi da seama de ... vremi anilor noștri, cânduva și mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vrĂ©me și cu cetitul cărților a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viiața omului zăbavă decâtÅ cetitul cărților. Cu cetitul cărților cunoaștem ... den mijlocul pământului; turcii, grecii și noi zicem Marea Albă. Iară dispre cĂ©ialaltă parte, spre apus, îzbucnĂ©ște iară din cĂ©iași Mare Albă un ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
... ediție Publicată în „Curierul Românescâ€� (8 mai 1830) de Ion Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann ). Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire cu glas duios Cânta din fluier jos pă verdeață, Sub umbră deasă de pom stufos. De multe ... muritor Oricât să n-aibă dureri ascunse, Fie pe scaun, fie păstor? Orice viață supusă zace Sub patimi grele mult mai puțin! Soarta nu lasă un om în pace Cu mulțumire a fi deplin. Precum nu-nceată de vânt suflarea Nici către crânguri, nici pe câmpii; Așa nu-nceată ... tulburarea De multe patimi către cei vii. Adevăr, slavă, cinste, putere Sau bogăție eu nu doresc. Acestea toate drept o părere, Drept nălucire le socotesc. Dar mai puternic, greu a supune Orice simțire, simț pe amor, El, izvor dulce de-ntristăciune, Lesne aprinde foc tutulor. Iubesc prea dulce o ...
Mihai Eminescu - Apari să dai lumină
... lumină de Mihai Eminescu Apari să dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. Privi-te-voi cu ochii în lacrime fierbinți... O, marmură, aibi milă de-a ... mi pare veșted, căzut și uniform. Sunt însetat de somnul pământului s-adorm, Încât numai de nume îmi pare că exist... Tu doar răsai c-un zâmbet în visul meu cel trist! Cu ochii tăi de înger mă mângâi și mă minți, Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinți, De ... Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist... O, marmură, aibi milă de sufletul meu trist! Dar te cobori, divino, pătrunsă de-al meu glas, Mai mândră, tot mai mândră la fiecare pas... Visez, ori e aievea? Tu ești în adevăr? Tu ...
Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace
Miron Costin - Letopiseţul Ţărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace de Miron Costin LETOPISEȚULŬ ȚĂRÎI MOLDOVEI DE LA AARON-VODĂ ÎNCOACE, DE UNDE ESTE PĂRĂSITŬ DE URÉCHE VORNICUL DE ȚARA DE GIOSŬ, SCOSŬ DE MIRON COSTINŬ VORNICUL DE ȚARA DE GIOSŬ ÎN ORAȘŬ ÎN IAȘI, ÎN ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183, IARĂ DE LA NAȘTEREA MÎNTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESEȚA... DNI Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor părți, carii pomenescÅ de descălecatul cel dentâiu a țărîi noastre și Țărîi Muntenești: Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Dația — latin. DionÅ, la viața lui Traian-împăratul — latin. Topeltin, ungur; iară pre acești doi au urmat. Aceste au scris de Dachia, cum au descălecatu-oă TraianÅ, împăratul Rîmului, în anii de la Hristos 1202, pre socoteala vrĂ©milor, cu rîmlĂ©nii. Istoricii leșești carii au scris și lucrurile domniilorÅ Moldovei: Crorner au scris latinește, Dlugoș latinește, Stricovschîi litfan, leșește, Piasețschîi, vlădicul de Premislia, latinește. Istoricii leșești pre carii au urmat răpăosatul Ureche vornicul: Bîlschîi, Martin Pașkovschîi. Acești doi au scris leșește. Și aceste încă dzicÅ că moldovenii sint den rîmlĂ©ni. Iară de descălecatul celÅ ...
Vasile Alecsandri - Dragoș (Vasile Alecsandri)
... la munte, Cu steluță albă-n frunte Și cornițe subțirele Și copite sprintenele. Căprioara cum îl simte Lasă locurile strimte, Fuge, saltă, zboară, pere, Ca un vis, ca o părere; Iară Dragoș înfocat O gonește nencetat. Zi de vară cât de lungă, Vânătorul o alungă, Ș-amândoi se perd de vii ... copiliță, Cu ochi dulci, dismierdători Și cu sânul plin de flori. Căprioara, cât o vede, Zboară vesel, se răpede Și îi cade la picioare Pe-un covor de lăcrimioare. Cât viteazul o zărește, Pe loc stă și se uimește! Uită blânda căprioară Și săgeata ce omoară! Uită draga vânătoare, Uită lumea ... de-un stejărel. Ești tu zâna ăstui plai, Sau o floare de la rai?â€� „Dragoș, Dragoș, frățioare, Nu sunt zână, nu sunt floare, Dar am suflet fecioresc Și Moldova mă numesc. Mult e mult de când te-aștept Să-mi alin dorul din pept, Că de Domnul sunt menită ... ei plecară Și prin codri apucară, Amândoi îmbrățișați, Cu flori mândre-ncununați. Dealuri multe ei suiră, Multe dealuri coborâră, Pân-în valea ce-nverzită, De-un râu luciu răcorită. Copilița-nveselea Și din gură-așa grăia: „Dragoș, Dragoș, frățioare, Lasă ochii tăi să zboare Peste dealuri și câmpii Păscute de ...