Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��N��
Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 2099 pentru L��N��.
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea și morala în artă
... voi avea o emoțiune și niște sentimente care mă vor face să mă arunc în foc, punându-mi în primejdie viața pentru a-l scăpa. Emoțiunea și fapta sunt altruiste. Dar este lucru vădit că, dacă îmi vor lipsi sentimentele egoiste, egoismul care mă face să scap din foc ...
Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu
... de mai târziu și poate chiar înrâuririle, pe care nu suntem în stare să le dovedim, fiindcă templul a rămas cu zidurile retezate, n-au alterat schopenhauerismul profund al lui Eminescu; în adevăr: cu oricâte abateri, filozofia lui este, în esența ei, o variantă, uneori și mai mult, un ... prin ea numai, și pentru teoria cunoașterii, era considerabil. Fragmente filozofice în versuri și în proză, din materialul manuscris, întăresc destul acest fapt pe care-l arătase, din capul locului, textul poeziilor publicate. Însă filozofia teoretică a fost pentru dânsul, pe de o parte, izvor de imagini; fundament pentru ... pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Despre consacratul pesimism al lui Eminescu, autorul ne propune formula că în poezie pesimismul este invers proporțional cu vârsta. Tocmai în tinerețe ... sau, cu o frapantă formulă de spirit regional moldovean: masa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare o numesc munteni. Ia un băiat de bulgar, trimite-l ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... senină? Fiecare în îngusta-i minte, când va fi s-o prindă, Strâmbă și mototolită, ca-ntr-un ciob prost de oglindă, Va vedea-o-n el, pătată de-a lui proprie prostie. A, sunt fericiți aceia căror' nu li-i dat să știe A creării ... dureri sfinte, și pe care îi îmbată Ritmul generos în care își scriu proza nesărată, Toaca bunelor silabe, și duioasa-ncredințare Că-nsemnați cu stemă-n frunte, ce-au scris ei e lucru mare! Al acestora-i triumful: vecinic fețele senine, Drepți, înfumurați, c-un zâmbet protector privesc la tine. Ei ... să câștige cu-a lui versuri un poet!... Și vei sta cu ei la masă... A... dar ia aminte bine, Că-n bonton sunt pravili grele pentr-un necioplit ca tine, Te păzește, să nu vătămi a lor gusturi rafinate. În discuții orice-ar zice ... acestor oameni dreptul să te umilească! Căci, pentr-un sărac ce simte, nu e rană sufletească Mai grozavă decât mila rea și disprețuitoare Cu care-l privesc bogații din deșarta lor splendoare! Ce? Atâta timp să cauți dureroasa întrupare A unei lumini de-o clipă ce- ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini
... săvîrși concertul se duce a-i da instrumentul înapoi și a-i mulțumi pentru bunătatea ce avusese de a-l împrumuta. Neguțătorul însă nu voi a priimi violina, zicîndu-i: „Mă voi feri cît voi putea de a lua înapoi ... la 1804 în orașul Genova, scăpat de jocul la noroc și dat cu totul în inventarea acelor magice efecte care mai în urmă erau să-l suie la acel înalt grad de celebritate pe care numai el l-a atins. Amorul, care pînă aci nu se amestecase în destinul lui, veni și el a-i inspira o mare pasiune ... estase de amor și plăceri, dar daca e adevărat că amorul este un delir care curînd sau mai tîrziu piere împreună cu poeticele impresiuni ce-l înconjoară, ca să dea loc raționamentului, aceasta se întîmplă și lui Paganini, căci într-o frumoasă dimineață părăsi insula Citerii, fără să fie îndemnat la ... chemă pe Paganini la Lucca, unde își stabilise splendida ei curte. Îl numi virtuozo de cameră și maestru dirigent la orchestul particular al principesei, înrolîndu-l ...
... Informații despre această ediție Fragment. Drăgălașă primăvară Te ivești veselă iară, Ne dai semn de roadă bună Ca să facem dinpreună Cinste celui preaputernic Mărindu-l cu cuget smernic, Pe cît firea omenească E în stare să-l mărească. Gheața și neoa cumplită În pripă fu risipită, Iarba subt frunză uscată Să ridică deodată Arătîndu-și colțul verde, Cum frigul puterea-și perde ... pare că vor să meargă Ca o ceată de ostași Făcînd porunciții pași. Taurul de mult tăcu Și iarna ca un mut fu, Văzîndu-să-n ciurdă iară Înnoiește a sa pară Nu mugește, ci răgnește Ca leul cînd să pornește De fîn zice că-i mai pasă, Îl ... i zică oarecine Nu au puțină rușine : — „Spune-mi ce-ai lucrat vier ! Adă struguri pe tăier.â€� — „Aș aduce — n-am de unde Lipsa nu o poci ascunde ; N-am ce face, dacă Domnul Neiubind lenea și somnul Așa pedepsi norodul De-i lua și din vii rodul, (Așa canoni poporul De-i lua ... toate sparte, Cepul aruncat departe, Sticla toată prăvuită, Curcubeta mucezită, Rabdă, mațule ! cu jale, Sau te tragi cătră vale, Și te stîmpără cu apa Dacă ...
Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate
... auzit, cum nu. A ajuns și pe la noi vestea asta. — Ei, și cum îți pare? — El, lucru ista, negreșit că-l vor toți sătenii cei mai cu înțelegere (câți sunt?). Dar numai păcat că azi tot vorbe și vorbe și altă nimic. — Apoi, nu se ... trebuie să lucrezi ș-apoi vremea îți va arăta la cât va veni lucrul tău. Dar dacă tot te porți numai cu vorbele, apoi departe n-ajungi. Da eu, după mintea mea asta proastă, chitesc așa că ar fi bine ca acei de-și bat mult capul de școala moldovenească să ... citească cărți moldovenești, gazeturi, să ne deie sfaturi de gospodărie. Că iată ș-acu oamenii noștri din sat, când văd vreun gazet, apoi curat să-l rupă cu dinții, nu alta. Îl pun pe-un băiet să-l citească și până când nu-l va citi nu scapă de dânșii. Mai ales gazetul cel moldovenesc... Din vorba de mai sus se vede că săteanul nostru nu numai că înțelege ...
Constantin Stamati-Ciurea - Introducere la volumul Răsunete din Basarabia
... fost interzisă de cenzură, am obținut titlul de mem¬bru onorar al Academiei din Moscova (ședința de la 25 mai 1885)4. Dedicându-mă literaturii, n-am vânat glorie sau profit. Am scris, pentru că-mi plăcea a scrie. Singurul impuls a fost inspirația ce-l cuprinde pe omul cult în zorile tinereții sale. Această flacără cerească, ce revarsă dulcea ei lumină peste primăvara vieții omenești, cu toate că se stinge ... unei stele, ce se pierde în albastre depărtărri. Activitatea inspirației nu poate fi încătușată nici de vreo forță apăsătoare, nici de goala mizerie; acest adevăr l-au dovedit mulți poeți nenorociți de prin mansardele lor întunecate. Am scris, deci, neputând rezista. Opurile mele cele mai multe le-am publicat în limba ... scrierile mele române va face asupra cer¬curilor noastre literare, mai ales însă asupra supremului nostru areopag literar de pe malurile Dâmboviței, o stranie impresie. N-am putut scrie altmintrelea. Limba română rustică, precum o vorbește poporul nostru din Basarabia, a fost singurul izvor din care m-am adăpat ...
Petre Ispirescu - Zâna munților
... După ce se întoarse acasă, era tot cm galeș. Împăratul văzând că tânjește fiu-său cu sănătatea, îl întrebă ce are, iară el răspunse că n-are nimic. Turturica aceea era Zâna Munților care se îndrăgostise de frumusețea lui. Ei nuÂi venea la socoteală să se arate lui aievea, ca ... din urmă ce va juca, să întrebe pe această necunoscută cine era, de unde venea, de este fată ori măritată, și se gândea că de n-ar avea bărbat să o ceară de nevastă. Când, pieri ca o nălucă. Feciorul de împărat rămase ca un zăpăcit. Se întoarse acasă, dară cu ... la dânsa. Tată-său, văzându-l tot pe gânduri și trist, nu știa ce să-i mai facă să-l înveselească oarecum. Când iată că-l poftesc la altă nuntă de împărat, unde se și duse cu împărăteasa și cu fiul său. Ca și la cealaltă nuntă feciorul de împărat jucă ... ea pieri de lângă dânsul din horă. Se întoarseră deci acasă împăratul și cu ai lui, însă fiul lor se topea d-a-n-picioarele și nimeni nu știa din ce pricină. Deși se făcuse vâlvă că feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zână, el însă se apăra ...
... gerul tare, Cînd ningea zăpada mare, Să-ncovrigase cu totul, Vîrîndu-și sub ooadă botul, Ș-într-a lui tremurătură, Clănțănindu-i dinții-n gură Zicea : O, cît e de bine vara! Că doarme omul afară Și de nici un frig nu-i pasă, Fuge de purici din casă ... păzesc din curte toate. Dar vezi cap sec și la mine! C-astă-vara fuse bine, Și era destule oase Prin curte de mine roase. N-am strîns sa le fac grămadă, Ci au rămas sup zăpadă. Numai -cu te-mi da din masă Puteam să-mi zidesc o casă, Că ... a strîns puțintele, S-a întins pe lîngă ele, Ș-începu să se privească Ca s-apuce să zidească. Dar uitîndu-se-n lungime, La toat-a lui întregime, Și nădușindu-l căldura, Zise: U! a! căscînd gura, Und-așa oase mulțime După toat-a mea-ntregime? Aș! o să-mi mai fac ...
Cincinat Pavelescu - Reîntoarcerea (Pavelescu)
... am revenit. Căsuța albă mă primește Zâmbind din pragu-i înflorit. Și lacul, care oglindește Un colț din cerul infinit, Mă recunoaște, deși chipul Mi-l văd în ape-mbătrânit! Uite, cireșii din livadă, Din umbra-n care stau pitiți, Ce blând s-apleacă să mă vadă! O, câte crăci le-am rupt cu zmeul, Cu câte pietre-n ei n-am dat, Dar toate toamnele trecute O primăvară le-a-ngropat! Și câinele de lângă vatră, Bătrân și el, m-a-ntâmpinat ... simt tânăr Naiv și bun ca mai-nainte. Da, tot mi-e scump aicea: casa, Grădina, câmpul și pădurea. Dar ce gând rău îmi strigă-n
Gheorghe Asachi - Cătră planeta mea
... Gheorghe Asachi - Cătră planeta mea Cătră planeta mea de Gheorghe Asachi Cât ți-s dator, o, stea mult grațioasă, Că-n primăvara a vieței mele Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă! Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-ascree fântânele, Și când viața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieței nemurire Mă-ndeamnă raza-ți ...