Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MULT
Rezultatele 1271 - 1280 din aproximativ 1534 pentru DIN CE IN CE MAI MULT.
Mihai Eminescu - Nu mă-nțelegi
... treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea  frumoasă între oameni, Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zeie, Să fii  încântătoare  dar numai o femeie, Ș-atunci să-mi zici:  Privirea ce-atât ai adorat-o E încă tot senină, fermecătoare... Iat-o!? E încă tot!... Avea-vei în ochii-mi acel preț Ce azi ți-l dă sfiala pierdutei mele vieți? Voi fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te iubesc ș-atunci? Au ... a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar visuri și iluzii, pe marginea uitării, Trec și se pierd în zare ca paserile mării. Și ce rămâne-n urmă în noi decât obscura Și oarba suferință ce bântuie natura? Și azi când am puterea ce-o are numai Domnul, Din haosul uitării s-alung pe-o clipă somnul, Pe schelea lumii noastre urâte și-ntr-un chip, Cu vorbe-mpestrițate, zidite din ...
Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi
... treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea  frumoasă între oameni, Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zeie, Să fii  încântătoare  dar numai o femeie, Ș-atunci să-mi zici:  Privirea ce-atât ai adorat-o E încă tot senină, fermecătoare... Iat-o!? E încă tot!... Avea-vei în ochii-mi acel preț Ce azi ți-l dă sfiala pierdutei mele vieți? Voi fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te iubesc ș-atunci? Au ... a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar visuri și iluzii, pe marginea uitării, Trec și se pierd în zare ca paserile mării. Și ce rămâne-n urmă în noi decât obscura Și oarba suferință ce bântuie natura? Și azi când am puterea ce-o are numai Domnul, Din haosul uitării s-alung pe-o clipă somnul, Pe schelea lumii noastre urâte și-ntr-un chip, Cu vorbe-mpestrițate, zidite din ...
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
... depărtate Părea că mă aflu; eram călător; Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi părea că-nviază: Din toată tulpina un geamăt ieșea: Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi, ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire, Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnici punea-mpotrivire; De-o rece sudoare eram ... i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată în nori se ascunse, Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spasma nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume, cu forme cumplite, Rânjind, către mine privea neclintit: În mâna-i ... capu-i zdrobit, Mușca câteodată, mușca cu turbare, Și creieri, și oase din gura-i cădea: Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văz... mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește ... pedeapsă, în dar mi s-a dat. Aici aștept vremea și ziua dorită Să văz dacă dreptul ceresc împărat Privește la fapta-mi, ce este cumplită Sau numai la cuget, ...
Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele
... Multe ciopliture Și sfărâmăture D-orice fel de lemne, mobile stricate, -- Un groscior cărbune, cât nuca de mare, Dar viu, arzând bine, căzu d'întâmplare Din hârbul cu spuză, sau chiar din lulea Unui sătean care se ducea acasă Sau să-și facă focul, să-și cate de masă, Sau cine mai știe ce treabă avea. Aci prea aproape, după drum, nevoi Erau niște foi, Al căror stăpân Era un jupân Meșter spoitor, Care spre repaos capu-și rezemase ... somnu-l furase. "Ce soartă te-așteaptă, sărmane cărbune! Curând te vei stinge și, negru tăciune În zece minute, bun n-a să mai fii Decât pe perete să scrie cu tine Și să rânjărească care cum îi vine, Să facă la pozne dracii de copii. Dar ce mai renume când m-ai asculta! Eu să suflu-n tine, și tu-n lemnărie Să te oprești țintă și să-ncepi a da ... Ce mai bărbăție! Ce nume ți-ai face chiar în istorie! Gazetele toate tare-ar bucina! " Foile ca naiba astfel îi vorbea, Și bietul cărbune ce
Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane
... Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane O adunare de trii cocoane de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție — Ia vezi, zău, ce minunat Fustanlic mi-am cumpărat. Și-n credința că nu-i scump Patru lei cotul și-un tult Mai ales pe veresî Fără-a mai puni vadè. Di poftești și dumneata Singură eu ți-oi lua. — Ehei, soro, de voiești, Să mă mai îndatorești Cu-așa facere de bine Cumpără-mi și pentru mine ! — Pre bine, acuș voi zice Numai de mi-a mai aduce ! Și ți-oi faci-atunci de știri De-i veni la tîrguiri. — Ia tăceți, acum ajungă ! Ce atîta vorbă lungă ! Vino-ncoace, tu nevastă Să privim noi la fereastră, Că s-aude duruind O butcă hodorogind. — Mări, dă-o la nevoia ... Oi să merg și eu să văd. — Drept să-ți spui, acest bărbat Vrednicu-i de lăudat. Îl vezi, bade, că la toate Îi mai mult decît să poate. — Lasă-l la bată-l pustia, Că-mi umplură mișălia, Că nu știi ce-o
George Coșbuc - Fresco-ritornele
... cu gropiți, șireato ! 2 Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână — Și ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară. Și m-am trezit că-mi dă deodată peste mână ! 3 Pe punte-am sărutat mai ieri o fată, Și-acum au dat sătenii jalbă la prefectul, Că fetele stau cârd pe punte ziua toată ! 4 Psaltirea popii o sărut, dar ... cut-o numai ca să mintă Și numai ca să-mi faci necazuri mie ! 6 Pendru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, — Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ruptă, Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă ! 7 Cu șorțu-n brâu, cu mâna-n șold, ea, cea șireată, Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ... nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie ! 15 Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute — Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă Că ieri jurai să nu-l mai ...
Andrei Mureșanu - Un rămas bun de la Brașov
... mărturii, Spuneți greșalele mele, Șters să fiu dintre cei vii D-am făcut vro strâmbătate La dușman, amic sau frate! Voi, plăntuțe tinerele, Mielușei nevinovațți, Ce-ați fost sub grijele mele, Spuneți, v-am dat să gustați Vrun venin din mugur verde, Iarbă-de-fier, ce vă pierde? Rămâi, țară, sănătoasă, În al tău leagăn firesc, Nu-n deșert, că ești muntoasă, Încât ție nu-ți sosesc Caldele soarelui raze Ce ... P-al tău vârf când mă suiam, Ca în nescari vii icoane, Tot ținutul revedeam! Oar, lăsa-m-a cruda soarte Să te mai calc pân-la moarte? Oltule, vale frumoasă! Mult voi fi ție dator, De mi-i trece cătră casă, Ma, trecând , să nu m-omori! Că dușmanii vor fi-n stare Să nu-mi ...
Ion Luca Caragiale - Corespondența sentimentală
... Ion Luca Caragiale - Corespondenţa sentimentală Corespondența sentimentală de Ion Luca Caragiale Întâmplarea, indiscreta întâmplare ne-a făcut să dăm peste scrisoarea de mai la vale, căreia e de prisos a-i mai face comentarie. Păstrăm cu cea mai mare scumpătate ortografia și punctuația originalului acestei scrisori. Autorul, care e Cunoscutul domnișoarei Mari, aflăm că este amploiat superior în biuroul despărțirii VI a ... atunci blastfemu meu-ți va cădea asuprăți — căci cu multu se deosibesce când cineva se află tĂȘte a tĂȘte, și cu atăt mai mult cănd o farsă se face prin cunosciința altor persoane. Mari! (’mi iau curagiulu a vă esclama astfel fiind că tonațiunea de Mari ... cu ocasiunea pe cănd fratele sÄ•u domicilia in familie, insă nu e bine Mari! ca să blami uă ființă asemenată ție, și mai alesu că mai toate sunteți feble. Mari sum in nisce momente, așa de intunecoase, in cătu par-că sunt aruncat in abisu ... să fii acea lumină prin care să-mi arate accellu drumu ca sa-mi potu veni eară-și cum eram cănd făcurăm prima cunosciință. Deară
George Coșbuc - Brâul Cosânzenii
... brâu sta fetei prins norocul Precum e-n talismane prins. Vrăjit era că, de-l va pierde, Norocul ei să piară-n veci, Nici flori mai mult să n-o dezmierde, Să n-afle umbră-n codrul verde Și verile să-i fie reci. Dar Sfântul Soare ziua-ntreagă Pândește brâul l ... s-arată, Și-n drumul lui umblând de-atunci Simțea de-ajuns frumoasa fată Că viața noastră nu ni-e dată De dragul unor flori din lunci. Din ochi albaștri de cicoare Pe sânu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum! O doare, Ei inima de drag îi moare, Iar Făt-Frumos ... în jur privește Ș-aprinsa-i față-ngălbenește Că nu e brâul nicăiri. Și cum ea varsă desperată Un plâns amar, un cald șiroi, Curgea din cer ploaie curată, Iar dintre ploi lucind s-arată Frumosul brâu stropit de ploi. Și-n ceruri călătorul Soare Râdea cu hohot repetat Și prin ... furat. Vai, brâul meu! gemea copila. Atât de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a! Și-apoi plângea, mai ...
Alexandru Macedonski - Către viitorime
... — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: ,,Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși." Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune Da, țara noastră toată, din cap pân' la sfârșit În zilele de astăzi e stârvul otrăvit, Din care sântu soare cu flacăra-i suavă Nu poate să mai scoată nimic decât otravă. Și mișuie asupra-i un șir de viermi grețoși Ce-l sug până la oase sătui dar lipicioși, Blestem care desigur își are începutul, Își are și prezentul, își are și trecutul, Pe când sfârșitul ... și nesosit, Se pierde printre veacuri, rămâne neghicit. Dar cum? Din timpul nostru nimic nu va rămâne Ca moaște respectate a zilelor bătrâne? Ce? Zidurile Plevnei de sine au căzut Și moartă ne-a fost țara soldați când am avut? Ce? Poate să existe mai mare bărbăție Decât să-ți dai sfârșitul pe câmp de bătălie? Ei! Da. Prin vânt, pe zloată, flămânzi și dezbrăcați, Martirii ce ...
... violetă înțepenită de coșul uscat al vioarei, cu pletele în neorînduială peste ochi, cu un umăr mai ridicat decît celălalt, își tremură arcușul, în timp ce un glas venit ca de pe o altă lume prinde să cînte un cîntec vechi, o romanță duioasă auzită în copilărie. Cîntă fantoma, și deodată ... cîntecele priveghetorilor se amestecau cu ale viorilor ascunse prin boschete. Era ostrovul binecuvîntat, în care se aciuiase boierii noștri mari, ultimii păstrători ai unei lumi ce nu mai este. Cobor la vale trist, sub teii cari au îmbătrînit și murmură, mișcîndu-și umbrele. Și iată, parcă văd trăsurile iar cum se opresc la ... în treacăt. Case vechi boierești, de o parte și de alta, strălucesc prietenos cu geamurile lor aprinse și o mireasmă puternică de flori se ridică din grădini și umple aerul nopții. Trăsurile s-au oprit din nou pe două rînduri și-au umplut strada, în fața cofetăriei celebrei M-me Alexandre... Evantaliurile iar prind să bată, cavalerii slujitori se întrec care ... capre stau gravi, făcînd zîmbre, neexistînd parcă, neauzind, neștiind nimic. Și cînd au isprăvit acest ultim popas, un ultim gest de mînă, o înclinare grațioasă din cap, și alaiul de fantome pleacă