Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU
Rezultatele 1271 - 1280 din aproximativ 3544 pentru NU.
Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion
... Aici, hop! și comisari, Ipistați, sergenți, jandari Cu niște chivere mari, Măiculiță, ce vlăjari! Nalți d-un stânjen fiștecare, De jurai că sunt călare. Noi nu vream de loc, ei: „Hai! Hai la domnu polițai, Să vă trateze cu ceai, Și cu ceai, și cu cafea, La soarea cu refenea ... zicea că am răcit, Să ne tragă de năjit Cum se trăgea mai-nainte, Cu curea și spirt fierbinte, Cât lumea s-o ținem minte Nu-l mai ține, doamne sfinte! Și cum stam noi la secret Cam pe lângă cabinet, Pasămite că de jos Ne venea în sus miros; Că ... ne-a dat. Da' acu dă-ne tu drumul, Că ni s-a risipit fumul, Și fiatru s-a închis, Nu mai ai nimic de zis!â€� Și atunci bietul Scarlat, Pe loc drumul ne-a și dat. Da' Orăscu ca Orăscu Ce te ... â€� Ș-aci, tot la un gând iar, Am cerut câte-un pahar, Un pahar de turburiu Să ne treacă de Algiu, Ursuzu și belaliu, Nu i-aș mai vedea chipiu! Să ne dregem la stomac, Arză-l focu-amoniac! Și ...
Ion Luca Caragiale - Tatăl nostru (Caragiale)
... ești în..." B.: În ce, proasto? N.: „...carele ești în...!" B.: Iar ai uitat! N.: N-am uitat, bunico! B.: Atunci, de ce nu zici? Unde ți-e gândul? începi iar! „Tatăl..." N.: (repede): „Tatăl nostru, carele ești în ce..." B.: „...ruri!..." N.: „ ... vie... vie..." B.: Ce să vie, urâto?... Vezi că iar nu știi?! N.: Ba știu, bunico! B.: (pe același ton): Apoi, dacă știi, de ce nu spui, ciumulico? N.: (reculegându-se): „Facă-se voia ta!..." B.: Hoho! nu așa, strâmbo! „Vie-mpărăția ta, facă-se voia ta, precum în cer și pe pământ..." N.: „...precum în cer și pe pământ ... „...precum iertăm și noi... și noi..." B.: (exasperată): „greșiților noștri!" măgărițo! (îi arde o palmă peste zulufii de la ceafă.) „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci..." N.: ,,...ci ...ci... " B.: (tare): „...ci ne izbăvește de cel rău!" N.: (răsuflând): „...ci ...
Ion Luca Caragiale - Un monstru de activitate
... în limba franceză, pentru a fi mai accesibilă publicului european. O traduc eu. — Dar dacă ăi obosi cu atâtea treburi? — Eu nu obosesc niciodată, d-le ministru. Dar pentru a înconjura primejdia oboselii eventuale, o să pui pe altul s-o traducă, pe d. R ... — Ei? și d-ta ce o să faci atunci? — Eu?... Eu o să supraveghez pe traducător să nu facă traducția rău, pentru că nu prea știe bine cele două limbi. Și astfel, deși împovărat deja cu atâtea sarcine, d. DamĂ© a mai luat și sarcina aceasta, pentru ... d-sa, ca să o dea probabil ajutorului, care, fiind desigur modest și discret, n-a voit să-și spuie numele, ca să nu-l jeneze pe șeful său la achitarea mandatului. Dar să lăsăm gluma. Este o adevărată nerușinare purtarea aceasta. Cum? bugetul unui minister dat astfel în ... pricopseala șarlatanilor și negustorilor de doftorii de bătături, de premiarea inculților și de încurajarea nonvalorilor mai mult sau mai puțin literare și științifice, bugetul să nu mai aibă baiere? E o datorie, credem noi, să pilduiască oricine pe acești cavaleri de industrie, și
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... bătut, Și-n stare n-am fost s-aud și Ă¡poi băteați încet de tot!â€� Deschid, mă uit, dar nimeni, și să pătrund nu pot A nopții întunecime. Ce vis ciudat mă-nșeală? Strigai încet: Lenora!â€� Ecoul, cu sfială Repetă scumpul nume, și altceva nimic! Am ... De astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce-atât mă torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț, Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă, Și fără plecăciune, ca un baron se lasă Pe ... vreodată De la un om de soartă și ceruri prigonit, Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit Încât, văzându-și viața de soartă blestemată, Nu mai putea să spere în lume: “Niciodată!â€� Trăsei, în a lui față, un scaun și-ncercai Să aflu ce-nțelege o ... răspunse: “Niciodată!â€� “Te du, răcnii atuncea, și lasă-mă, te du “Acolo unde Pluton, azilul îți dădu. “Un fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată, “Să-mi mai aducă-aminte minciuna ce mi-ai spus. “Mă lasă-n pustnicie, atâta am de spus
Ivan Andreievici Krâlov - Leul și țânțarul
... Ivan Andreievici Krâlov - Leul şi ţânţarul Leul și țânțarul de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Leul nu băga în samă cât de puțin pe țânțar, Deci s-au mâniet țânțarul, nemaiputând suferi, Hotărî să-i dea răzbel măcar de ar și pieri ... repede și înfige cât ce poate Pliscul său în nări la leu. Leul răsare, răcnește, răsucind coada mereu, Dar țânțarul nici ca cum de leu nu se îngrozește, Bea a vrăjmașului sânge cu gust, și se fudulește. Leul scutură cu capul, și a sa coamă clătea, Iar ... ca un alt Omir însuși el și-au preamărit Prin codri a sa putere Și a leului cădere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De cel bicisnic nu râde, pe cel slab nu asupri, Căci Dumnezeu făr’ de milă celor mândri răzbunează, Apoi pe a ta putere foarte nu te bizui, Ca când de nime nu
Ivan Andreievici Krâlov - Motanul și bucătarul
... Iar în cuhne au lăsat Pe-al său motan credincios Bucatele să păzească de șoarecii stricători Și de guzganii răpitori. Dar întorcându-se vede, Și nu poate crede, Găsind motanul pe masă, Ce se trudea mâncând Și spârcuind O găină grasă. Atunci el, ca un orator și ca un om învățat ... Că motanul meu Se teme de Dumnezeu...â€� Motanul însă ascultă aceste sfaturi și tace, Forcăiește și mănâncă, căci găina-i place. Acole ritorul nostru nu știe ce să mai zică, Căci motanul tot ascultă, tace mulcu, tot mănâncă... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iar eu bucătarului i-aș zice Să nu umble cu vorbe înțelepte, Dacă nu vrea motanul să-i mănânce Găina Sau slănina, Ce mai bine să-l deștepte Cu un băț, făr’ a-i spune multe, Dacă ... Ca motanii stricători. * Aceste pilde-nțelepte, Pentru omul făr’ de cuget și plin de năravuri rele, Sunt fabule și jucărele, Căci într-însul fapta bună nu
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul
... Și iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde: „Tu ești fălos peste samă, iubite, această dată, Căci eu mai jos decât tine nu sunt nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea ... Și fiind ascuns sub coadă-ți însuți aici m-ai adus, Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde ... el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și nu vor a osteni, Ce se țin făr’ de rușine de cozile celor mari, Și se-nalță făr’ de veste, îndrăznind a socoti ...
Marius Marian Șolea - Cântec de amurgire
... A 92, Iași, 1997. Între ruine, zeii se întorc să plîngă sub marile porți prin care intrase odată și lumea și-n oameni se-ntorc... nu îi mai alung, ci mă duc împreună cu ei, iar zeii îmi spun că tot aici, între oameni, s-au întors ca să moară... nu ... ajut, nici nu-i conving că exist, nu le cînt pietrele, nu-i las să răspundă întrebărilor mele. le spun să moară încet, încît să nu
Mihai Eminescu - Între nouri și-ntre mare
... Mihai Eminescu - Între nouri şi-ntre mare Între nouri și-ntre mare de Mihai Eminescu Între nouri și-ntre mare Zboară paseri călătoare  Cum nu pot și eu să zbor Să mă iau pe urma lor! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și ... pierd în depărtare. Cum nu am aripi să zbor, Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, peste lume; Ș-aș vedea cum trec cu toate, Rânduri-rânduri arătate, Înnegrirea malurilor, Strălucirea valurilor ... Poate te-aș uita pe tine. Alei puică, alei dragă, Cumu-i frunza cea pribeagă E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimică; Viața trece, frunza pică, Trece fără mângâiere, Ca izvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă ...
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă)
... Eminescu - Şi oare tot n-aţi înţeles... (variantă) Și oare tot n-ați înțeles... de Mihai Eminescu (variantă) Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru ... Pe frunte lumina-m-or. În urma lui un dor nespus S-alerg o să m-alunge, Deși se nalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va rămânea necunoscut, Va stăpâni departe, Cum stăpânește pe trecut Întins, eterna moarte. Căci stăpânește tot ce-a fost Și ... scuturau Alături liliecii, Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba, Nebună și infamă: Nici voi să știu cărarea sa Și nici chiar cum o cheamă. Ea sufletul ...
Mihai Eminescu - Când te-am văzut, Verena...
... văzut, Verena... de Mihai Eminescu Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voi pune minții-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gândirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam să ardă pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cântare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că ... buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minții-mi? Vai! Nu-mi mrejuiai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vrodinioară; Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară, Păreai a fi-nceputul frumos al unui ... ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În porțile acestea mi-oi pune mâna strajă, De nu