Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE EL
Rezultatele 1271 - 1280 din aproximativ 1867 pentru PE EL.
Alexei Mateevici - Cina cea de taină (IKP)
... foc făcea să ardă... Era atunci frumos nespus Mântuitorul Iisus, Când fruntea Sa în jos plecând, A zis încet, c-un tainic gând El proroceștile cuvinte: ,,De-aicea unul Mă va vinde." Din răsăritul ce ardea Venea întunecimea serii... Cu ucenicii săi ședea În pacea sfântă a cămării ... cea păcătoasă Un ucenic de-ai Mei M-a vinde!" Și toți de scârbă s-au umplut De-acest cuvânt dumnezeiesc, Și toți pe rând a ști au vrut Pe vânzătorul mișelesc. Și mințile s-au tulburat Și toți pe rând au întrebat, Cu frică și cu tremurare: ,,Nu eu? Nu eu, Doamne, oare?" Și cu privirea Lui adâncă Hristos a zis în ... Privind atunci, ca un tâlhar, Trăsnit de-a Domnului cuvinte, Și-ntr-ale inimii adâncuri Neliniștit, Iuda-ntreabă, Cu frica inimii lui roabă Pe
Alphonse de Lamartine - Poetul murind
... ca frunza ce-o ia vântul; N-am rădăcini aicea să poată m-arresta. Poetul e c-acele străine svolătoare Ce nu-și caută cuibul pe țărmuri stătătoare, Nici ramura, nici unda drept loc legănător, Ce nu se pun pe arbori, nici stânce, nici câmpie, Ce trec într-o cântare pe sus în melodie Și lumea nu cunoaște decât din vocea lor. Novicia mea mână pe coarda sunătoare Nu s-a condus vrodată d-o mână instructoare Nu poate să dea omul ce-nsuflă Dumnezeu. Nici râu-nvață-a ... Când lebăda s-avântă spre ceruri p-a ei cale, Mai știe ea de umbra a aripilor sale Ce-noată ori pe undă, ori pe câmpie jos? Dar ce cântai, veți zice, atât p-această lume? — Întreabă filomela aspiră la renume Când noaptea-ntreagă cântă l-al apelor susur ... ce vede prin umbrele funebre, Credința mea pătrunse ca ochi printre tenebre; Instinctul ei profetic destinu-mi revelă. Adesea al meu suflet în visele-auree, Pe aripe de flăcări svolând spre empiree, Văzu divine câmpuri, și moartea devanță. Să nu-nscriți al meu nume pe ...
Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind
... ca frunza ce-o ia vântul; N-am rădăcini aicea să poată m-arresta. Poetul e c-acele străine svolătoare Ce nu-și caută cuibul pe țărmuri stătătoare, Nici ramura, nici unda drept loc legănător, Ce nu se pun pe arbori, nici stânce, nici câmpie, Ce trec într-o cântare pe sus în melodie Și lumea nu cunoaște decât din vocea lor. Novicia mea mână pe coarda sunătoare Nu s-a condus vrodată d-o mână instructoare Nu poate să dea omul ce-nsuflă Dumnezeu. Nici râu-nvață-a ... Când lebăda s-avântă spre ceruri p-a ei cale, Mai știe ea de umbra a aripilor sale Ce-noată ori pe undă, ori pe câmpie jos? Dar ce cântai, veți zice, atât p-această lume? — Întreabă filomela aspiră la renume Când noaptea-ntreagă cântă l-al apelor susur ... ce vede prin umbrele funebre, Credința mea pătrunse ca ochi printre tenebre; Instinctul ei profetic destinu-mi revelă. Adesea al meu suflet în visele-auree, Pe aripe de flăcări svolând spre empiree, Văzu divine câmpuri, și moartea devanță. Să nu-nscriți al meu nume pe ...
Mihai Eminescu - Ca o făclie...
... Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă. Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă: La ce folos că timpul și spațiul străbate Și ce folos că vecinic râvnind singurătate, El de nimic în lume viața-i n-o s-o lege, Că-nțelegând deșertu-i, problema-i n-o-nțelege... Ce caută talentu-i în ... cu frânturi de limbă. Nu-i foliant în lume din care să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț... Și de pe-o zi pe alta o târâi uniform Și nici să pot de somnul pământului s-adorm. Pustie, sură, rece și fără înțeles... Nu apăr adevărul, nu apăr un ... îl sfințiți Trecând atât de singuri prin secolii robiți, Sunteți ca acei medici miloși și blânzi în viață Ce parcă n-au alt bolnav decât pe cel de față. Oricui sunteți prieteni, dar orișicui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare. În orice veac trăirăți neîncetățeniți, Și ... dreapta-vă oglindă de-a pururi se găsește. Căci lumea pare numai a curge trecătoare. Toate sunt coji durerii celei nepieritoare, ...
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... o dau cu var, trag brâie frumoase pe dinafară și pe dinlăuntru. Chiar bătrânii, care de obicei numai șed pe prispă la soare, îi ocărăsc pe cei tineri și povestesc fel de fel de întâmplări din viața lor bătrânească — și ei parcă mai răsar oleacă înaintea Crăciunului și caută să ... nostru basarabean. I Ale cui curți aceste înalte, Domn, Domn! De-s cu cerul asemănate -- Domn, Domn din cer! De sub nouri merg cu tunuri, Pe sub stele cu zăbrele, Pe pereți, porumburi verzi, La icoane mintă floare, Pe podele turturele, La ușori mărunchi de flori, La portiță hulubiță, Dar în mijlocul curților Șed mesele întinse, Scaune cu jilțuri puse, Făclii de ceară aprinse ... steaua ne-am pornit. Iuda pe Hristos l-a prins, Și l-a prins și l-a legat, Sus pe cruce l-a suit, Ș-acolo l-a răstignit. Mâinile i-a țintuit, Unghiile i-a străstuit ... nouă că în înțelegerea moldoveanului sărbătorile de Ajun și de Crăciun sunt înfățișate în chipuri de oameni, ei sunt domni, cuconi mari și au doamne: pe doamna Ajuneasă și ...
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... O posedă toată; în fine, nu e pe lume nimic Lucru ne-nțeles de dânșii; toate, toate-s bagatele: Știu de-a rostul pe Sofocle, tot așa pe-Aristotele; Fiecare dintre dânșii, chiar pe când era copil, Citea din Homer, din Plato, din Ovidiu și Virgil! Se pricep la Corpus juris, la Pandecte. Ce mai vrei? Chiar și-n ... oi cu lapte, să le mulgi ai fi în stare? Zise craiul, și cu zâmbet către sfetnici lung privi, Și-apoi vâjului, cu stângul, una pe ascuns ochi. Vâjul pricepu-ntrebarea, deci, ochind și el o dată, Zice: Doamne, ce mai vorbă! Pare că-i din drum luată! Fost-am eu voinic pe lume, când eram în vremea mea, Toți feciorii de pe sate pe mine mă cunoștea. Dar acum... hai, n-avea grije, că-s voinic, mă simț acasă, Măcar că soarele trece după dealuri! Nici că-mi pasă ... dar toți acuma, ce doresc și vreau să spun: Dacă nu-mi veți ști da seamă de tot ce-am vorbit acuma Cu bătrânul de pe brazdă, atunci, las deoparte gluma Și pe toți, pe ...
... cari nu vor să stea cum vrea dumneaei. — Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi zice coana Lucsița. Și trage lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vâră apoi în cârlionții rebeli. — Ești nebună, soro! țipă madam Piscopesco, ce dracu! chioară ești?... m-ai fript! — Daca te miști ... prea ești nevricoasă!... A să văz. Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ce să se mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții ... ar a dracului și-afurisită de viață! zice madam Piscopesco. Unde-mi sunt mănușile? Caută cocoanele-n sus... caută-n jos... — Cheamă pe dobitoaca... Unde-i dobitoaca? fir-ar a dracului să fie! ea știe unde le-a pus. — Uite-le! strigă coana ... ...
Constantin Alexandru Rosetti - Revederea
... tata ne jucam? Căci fruntea-mi viscolită nu poate da măsură Cât e de când de ruje cunună îți făceam! Ce de dureri d-atuncea pe noi nu năvăliră, Ce de ființe drage pământul ne-a-nghițit! Ce de doriri plăcute, ce de nădejdi pieriră Ce lume de fantome ... să călcăm, Și nu crez cum că crime, vânzări, prădări și moarte Mai mari pot fi în lume decât în care stăm! Moneda și femeia pe oameni cârmuiește, Săracul și cinstitul e-n veci gonit de ei; Și muma-și vinde fiii când preț mai bun găsește Și fiii-și vând ... ndoite dureri să o plătesc. ................................... Dar astăzi dup-o astfel de lungă despărțire În urma astor trude, când iar te-am revăzut, Acum, când eu pe buza-ți văzui acea zâmbire Din zile fericite ca vis ce au trecut, Ca orbul din pruncie ce n-a văzut el soare Decât arșița-i numai pe
Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l
... cât pentru viitoriul război, o pace liniștită. Căci pănâ a nu să face încă miezul nopții, vorbești nu știu ce, ocărind patul; și pe mine acest grai nu puțin m-au tulburat, căci nu să cuvinĂ© la o mireasă! Pe urmă, mă întreabă de dorm? Aceasta mai tare m-au supărat. Al triile, mă întreabă alta, și al patrăle alta. Iar eu nu răspundem nimica ... că trebui, bărbat fiind cineva, să vorbască, iar de zic vreodată ceva, zădărăsc focul. Am zâs odatâ cum că să întoarce arhistrâtigul, iar ea apucând pe arhistrâtig de la amiazi pănă sara, nicicum n-au contenit întrebând: Dar cu câți au ieșit? Câți au lepădat? Pe câți au prins? și cu ce chip i-au prins? Taxiarhi cine sunt? Ofițeri cins-s? Prăzile câte-s? Cum mergi flota? Dar cine-s ... cuvintelor! Câte zâci pentru feredeu! câte pentru fimei! Care au venit; care n-au venit care făr de slujnici; care cu slujnice; care avĂ© sămn pe trup și care s-au dus bine fereduită; care avĂ© zbârcituri pe față cari să suliminĂ© pe ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Idealurile sociale și arta
... E adevărat că un început de explicație am găsit într-un articol al dlui Maiorescu: Leon Negruți și Junimea . În acest articol dl Maiorescu enumeră pe toți membrii Junimii , caracterizând pe fiecare cu un adjectiv special — spre pildă: ,,franțuzitul KornĂ©" ,,închisul estetic Burghelea", ,,hazliul Paicu" etc. Acolo găsesc între ,,blajinul Miron Pompiliu" și ,,supergingașul Volenti ... spune, și noi n-avem nici un drept să nu-l credem, că se spală, se piaptănă, se tunde, nu scrie cărți, nu umblă mâncând pe stradă, apoi toate acestea pentru o țară mică ca a noastră sunt destul de frumoase. Decât... toate acestea, drept vorbind, îl privesc pe ... cei nespălați care să zică: dar ce ne pasă nouă dacă dl Philippide se spală ori ba, și ce are a face rolul pe care l-a jucat Junimea în țara noastră cu chestia cum se tunde dl Philippide? Sunt două chestii deosebite, fiecare cu importanța ei ... învățat la Bârlad șapte ani italienește și după șapte ani nu știam să declin italienește cumsecade." Și chiar sfârșește cu următoarea mărturisire melancolică: ,,...păcat că pe calea hotărâtă de dânsa (de Junimea ), ...
Alecu Donici - Liliacul și rândunelele
... Alecu Donici - Liliacul şi rândunelele Liliacul și rândunelele de Alecu Donici Odată, neamul rândunesc Având o mare ură Pe neamul șoricesc, Pentru că ouăle din cuiburi ei le fură, Au hotărât fără cruțare, Pe toți prinzându-i, să-i omoare. Și iarăși, cea întâi robită zburătoare Au fost un liliac sub streșină robit. El însă au protestuit, Înfățoșând dovezi aripile ce are, Că nu-i din neamul șoricesc, Și prin acesta chip au dobândit iertare. Dar rândunelele un alt ... pornesc, Asupra tuturor Anume păsări mici, ce sunt de sama lor, Și iarăși, cea întâi robită zburătoare, Același liliac au fost; cu gură mare Că el nu-i pasăre nicicum, Pentru că pene n-are, Scăpând asemene de moarte și acum. Așa istețul liliac Din două întâmplări cu minte au scăpat ...