Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE UNDE
Rezultatele 1281 - 1290 din aproximativ 1600 pentru PE UNDE.
... spumând opri-l-ai, Alintându-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau ... nelegiuit putea-s-ar Decât moarte soților lor cu aspru Fier să le deie? Una numai, demnă de-a nunții faclă, Vicleni frumos pe cumplitu-i tată, Strălucind vestită de-atunci prin secoli, Nobila fiică! „Scoli  ea zise, tânărul soț trezindu-și  Scoli să nu-ți ... voi a te ține-n Negrele ziduri... M-o-ncărca părintele meu cu lanțuri Pentru că-ndurare avui de un biet om Sau pe un vas trimite-mă-va departe-n Câmpii numidici. Fugi oriunde ochii te duc ori vântul Până-i noapte, până veghează Venus, Mergi cu bine ...
... spumând opri-l-ai, Alintându-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau ... nelegiuit putea-s-ar Decât moarte soților lor cu aspru Fier să le deie? Una numai, demnă de-a nunții faclă, Vicleni frumos pe cumplitu-i tată, Strălucind vestită de-atunci prin secoli, Nobila fiică! „Scoli  ea zise, tânărul soț trezindu-și  Scoli să nu-ți ... voi a te ține-n Negrele ziduri... M-o-ncărca părintele meu cu lanțuri Pentru că-ndurare avui de un biet om Sau pe un vas trimite-mă-va departe-n Câmpii numidici. Fugi oriunde ochii te duc ori vântul Până-i noapte, până veghează Venus, Mergi cu bine ...
Mihai Eminescu - Către Mercur (Horațiu)
... spumând opri-l-ai, Alintându-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau ... nelegiuit putea-s-ar Decât moarte soților lor cu aspru Fier să le deie? Una numai, demnă de-a nunții faclă, Vicleni frumos pe cumplitu-i tată, Strălucind vestită de-atunci prin secoli, Nobila fiică! „Scoli  ea zise, tânărul soț trezindu-și  Scoli să nu-ți ... voi a te ține-n Negrele ziduri... M-o-ncărca părintele meu cu lanțuri Pentru că-ndurare avui de un biet om Sau pe un vas trimite-mă-va departe-n Câmpii numidici. Fugi oriunde ochii te duc ori vântul Până-i noapte, până veghează Venus, Mergi cu bine ...
... Panait Cerna - April (Cerna) April de Panait Cerna Sămănătorul, V, nr 10, 1906 În glas au aiurări de liră, Pe frunți – un răsărit de zori; La șipot, unde poposiră, S-au adunat privighetori ... Iar zeul dragostei, April, Din două guri făcea o floare, Și fiecare sărutare O saluta din crengi, c-un tril ...
George Topîrceanu - Rapsodii de primăvară
... de argint, Stol bălai De îngerași Cu alai De toporași. Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le lași? II Se-nalță abur moale din grădină. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperișuri veștede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Și ies gândacii-Domnului pe zid. Ferestre amorțite se deschid Să intre-n casă soarele și vântul. De prin balcoane Și coridoare Albe tulpane Fâlfâie-n soare. Ies gospodinele Iuți ... gândac, Glasuri mici De rândunici, Viorele și urzici... Primăvară, din ce rai Nevisat de pământeni Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri și poieni? Pogorâtă pe pământ În mătăsuri lungi de vânt, Lași în urmă, pe câmpii, Galbeni vii De păpădii, Bălți albastre și-nsorite De omăt topit abia, Și pe dealuri mucezite Arături de catifea. Și pornești departe-n sus După iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori Așternută pe ... câmpiilor de-argint. Iar acolo te oprești Și doar pasul tău ușor, În omăt strălucitor, Lasă urme viorii De conduri împărătești Peste albele stihii... Primăvară, unde
Alexandru Macedonski - Filozofia morții
... care ai ieșit! Ea nu e-ngrozitoare cum unii vor să fie; Privirea sa e lină ca bolta albăstrie. În ea se oglindește întregul Nenceput! Pe granița lumească e-o poartă triumfală, Și flacăra din preajma-i de patime ne spală, Iar sufletele noastre le curăță de lut! De s-află ... a ei credință! Atunci e demn de viață și demn de suferință! A nu mai fi-nsemnează a nu mai suferi! Pe legea mea! Mi-e silă să dorm, să beau și iară Să-ncep același lucru din zi și până-n seară, Să pot trăi, nu ... În care, lutul nostru, prin lut iar se frământă, Suprema preschimbare să-și poată înlesni! Hârtia dacă arde, cenușă este-o parte, În fum ușor pe dată cealaltă se desparte; Așa și corpul nostru din două e-ntocmit La lut, rămâne lutul, de flori ca să-l brăzdeze, Iar gazele prin ... elemente din care au ieșit! Sfintelor umbre care-ați trecut, Nu, voi prin moarte nu ați murit, Trăiți în totul ce e văzut Din nevăzutul unde-ați pierit; Al vostru suflet este-n tot locul, Zboară cu vântul, arde cu focul, Se află-n frunza care-nverzește, Șoptește-n apa ce
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... și ditirambul, care s-a perimat nu din lipsa de epitete, ci din lipsă de eroi. Ea este de asemeni elegia care plânge pe ruinele trecutului și înlocuiește cu succes elocința, critica și morala. Trebuie să recunoaștem că, pe când vechile forme literare tind să dispară, înghițite de noua sensibilitate ieșită din ciocnirea războiului cu ideologia dezamăgită a unei tinerimi nesatisfăcute, jurnalismul ... vina că dau prea multe explicații chiar epigramelor celor mai bune și astfel le slăbesc din efect. ClĂ©ment Marot (din Cahors) în prefața ediției pe care o închinase operelor poetului François Villon, spune: Il faudrait avoir etĂ© de son temps Å• Paris et avoir connu les lieux, les choses ... necunoscute, chiar pe vremea aceea, și de aluziuni la fapte mărunte care nu pot să mai deștepte nici chiar o efemeră amintire. Și el sfătuiește pe poeți să nu-și mai aleagă subiectele Sur telle chose basse et particuliere. Părerea lui Marot e desigur împărtășită de critica cea mai avizată. Cred ... eu în mod ironic că epigramele mele n-au fost scrise numai pentru generația noastră care a cunoscut, mai mult sau mai puțin,
Alexandru Mocioni - Debutul lui Alexandru Mocioni în Camera Ungară
... vorbesc românește, în limba mea maternă, folosesc de astădată limba maghiară, numai din motive de oportunitate (întreruperi: în înțelesul legii!) pentru a declara pe scurt, că părtinesc moțiunea colegului deputat Stratimirovici, respective Gojdu.» «Onorată Cameră! Am auzit multe lucruri, care nu țin strict de obiect. Domnul Stefanides ... numai o națiune, numirea generică a acestei națiuni, sau a poporului constituțional e nu numai inutilă, cât și neobișnuită. În Ungaria, unde trăiesc mai multe națiuni împreună, țin de incorect, după modesta mea părere, ca totalitatea acestor națiuni să poarte numele genetic al unei națiuni aflătoare în ... prin acceptarea adresei.» «Onorată Cameră! Eu așa cred, că nu poate fi considerată ca dorință nemodestă cererea unei națiuni, ca să fie numită pe numele ei; dar cu atât mai puțin poate fi considerată națiunea, care nu cere această, ci cere numai să nu fie numită cu nume străin ... S-a atins și chestia, că oare sunt într-adevăr sau nu sunt mai multe națiuni? Așa cred că e păcat să vorbim pe tema aceasta, pentrucă chestia e de mult rezolvită, iar pentru cine nu e încă rezolvită, acela cred că nici astăzi nu se va convinge despre
... Pann P-un țigan mort cu paradă Cum îl ducea toți grămadă Ș-a vrut să treacă o punte, Să meargă la schit pe munte, Purtătorii cînd pîșiră, Picioarele își greșiră Și cu mort cu tot îndată Căzură în rău dodată. Cei vii sta să se cufunde Și mortul ... cei din apă afară La vii nici nu să uîtară, Ci-ncepură guri să facă : -Săriți, că mortul să-neacă ! Toți după mort alergară Și pe cei vii îi lăsară, Carii ca glonțul căzură Și nici nu să mai văzură. Cîți săraci sînt ce n-au pîine, Cît să dea nici ...
Dimitrie Bolintineanu - Moartea (Bolintineanu)
... Dimitrie Bolintineanu - Moartea (Bolintineanu) Moartea de Dimitrie Bolintineanu Știu unde am a merge, știu ce m-așteaptă încă, Că viața e făclie expusă-n aspru vânt Pe care o să treacă curând o noapte-adâncă... Dar ce e bună viața în față c-un mormânt? În darn al nostru suflet vom îmbăta ... ți aurită Veninul în plăcerea ce ție a zâmbit?" Cel tare îi răspunde cu recea sa zâmbire ,,E adevăr că moartea ne seceră pe toți. Eu mor culcat pe aur și pietre de profire, Tu mori pe lutul rece: tu nici să mori nu poți!" Ferice cel ce spune când cată să coboare În negrele morminte, l-ai săi buni cunoscuți, Aceste ...
Mihai Eminescu - Odin și poetul
... a tale porți albastre, Ai răcori durerea-mi înfocată Cu iarna ta eternă. Mi-ai deschide A tale-albastre hale și mărețe; Pe scări valuri coborând în ele, Aș saluta cu aspra mea cântare Pe zeii vechi și mândri ai Valhalei.  ,,Bine-ai venit, tânăr cu ochi din ceriuri", Râzând Odin și ridicându-și cupa M-ar saluta.  ... Ce se desprețuiește pe el însuși trebui S-ajungă la d-acestea."  ,,Nu, vorbesc franțuzește și fac politică."  ,,E tot atâta."  ,,De unde vii?" întreabă Odin blând.  ,,Am răsărit din fundul Mărei Negre, Ca un luceafăr am trecut prin lume, În ceruri am privit și pe pământ Și-am coborât la tine, mândre zeu, Și la consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s ... Și nu te temi că glasul tău Va-ndulci vecinicia cea amară A mării!"  Măgulitor, ea zice, Ș-o roză ea lasă pe a mea gură, Cu tânăr miros  roza gurei sale.  Frumoasă ești, ca să găsesc cuvinte Spre-a îndulci ochii ... ...