Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
... Și pot ca să le fac, far de nici o sminteală. Dar încă, zice Memnon, ia să și întăresc Și pe norocul meu cum am să vețuiesc. La vameșul Ninevii am venit întărit Venit pre îndestul, bini statornicit, Și iată-mă-s, deci, slobod, am cu ci să trăiesc Fără colĂ³ sa mă-nchin și ici să mă robesc, Fără s-alerg la alții și să mă sârguiesc Să cinstesc mici și mari și sâ-i colachefsăsc, Să nu zavistuiesc niciodată pe nimi, Și alții, asămine, să n-aibă nimic cu mini. Iată și asta ușoară, fără de supărare Să trăiesc pre fericit fără să poftesc mare. Dar am, mai zice Memnon, încă prietini mulți, Buni, credincioși, cinstiți și oameni pre cuminți, Filonichie între noi nicicum să nu mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe mini ... nici un lucru în lumi, Un foarte ușor lucru am dobândit, șa asta Mai bini nu să poate și iată acum basta, Cini va fi ca mini așa de fericit, Cini va trăi ca mini așa de liniștit." După ce în odaie lui Memnon au socotit Lucrurile lui toate el le-au siloghisât Singur închipuind cum ...
... Și pot ca să le fac, far de nici o sminteală. Dar încă, zice Memnon, ia să și întăresc Și pe norocul meu cum am să vețuiesc. La vameșul Ninevii am venit întărit Venit pre îndestul, bini statornicit, Și iată-mă-s, deci, slobod, am cu ci să trăiesc Fără colĂ³ sa mă-nchin și ici să mă robesc, Fără s-alerg la alții și să mă sârguiesc Să cinstesc mici și mari și sâ-i colachefsăsc, Să nu zavistuiesc niciodată pe nimi, Și alții, asămine, să n-aibă nimic cu mini. Iată și asta ușoară, fără de supărare Să trăiesc pre fericit fără să poftesc mare. Dar am, mai zice Memnon, încă prietini mulți, Buni, credincioși, cinstiți și oameni pre cuminți, Filonichie între noi nicicum să nu mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe mini ... nici un lucru în lumi, Un foarte ușor lucru am dobândit, șa asta Mai bini nu să poate și iată acum basta, Cini va fi ca mini așa de fericit, Cini va trăi ca mini așa de liniștit." După ce în odaie lui Memnon au socotit Lucrurile lui toate el le-au siloghisât Singur închipuind cum ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI
... partea cea mai fericită, Râvnind a fi-oarecândva părtașă Deșertelor noastre-în ceriu lăcașă. [7] Însă nu fie-asta-adevărată!... Ca marele Sătana să vadă Urgisita făptură vodată ColĂ² sus, în cereasca livadă, Mai mulțindu-să de-acum nainte, Juru-mă pe tartarul fierbinte!... Întii, creștinătatea să piară, Războiu în tot pământul să fie, Întunerecul să-întoarcă iară Cu tot feliu de păcat ș-urgie; Aceste-s în scurt poftele mele, Ce răspundeți voi acum la ele?" [8] Atunci VelzăvĂșv, hatmanul ... iad pază și priveghere, Cel ce tot feliul de măiestrie Lumească care domnia cere E procopsit, fârșind Asmodeu, Să sculă-începând cuvântul său: ,,Adevărat! nu să-ar cădea mie A mustra pe cei ce-au zis nainte Doară cevaș' cam cu sumeție, Dar', ca să-arăt cât poate să-alinte [17] Pe cineva iubirea de sine, Voi mustra cu vedite pricine. Fieșcare să lăudă-întru-ale sale Și cu oareșcare micșorare, Pe-ale altor socotind tândale; [18] Și toți vă-înșelați, precum îmi pare, Căci vrednicia voastră-împreună ... ca nește deșerte spume Și fumuri fără de flăcărare. Pentr-aceasta-i și-a mea socoteală Ca
... prinde de veste Că ziua aproape este, Prin glasul cel cu răbștire Făcea la casnici de știre Că din patul său cel moale Fără preget să se scoale Și așa fieștecare Să s-apuce de lucrare. Mirla, sturzul și ca ele Alte cîte păsărele Cearcă și dacă găsește Vrun pai ca să covăește Îl duc, în cuib îl așază Privind împrejur cu pază, Nu cumva să să ivească, Unde vreau ele să nască Peste noapte cu răcoare Micuța privighetoare Glăsuind face mai bine Inimile ce dorm bine, Face somnul greu, mai dulce Face pe toți să să culce Singură să priveghează Și cînd dorm, ea să viează, Țarca, cioara și oricîte Decît ele mai urîte Ciocul său cel noduros Nu-l lasă fără folos Clonțonește fieșcare Și cîntă după-a sa stare. Tu pupăză puturoasă, Tu pasere ticăloasă ! Cu totul bine ai face ... priește, Hirișcă, alac, ovăz Și pe coaste și pe șăs Crumpene și alte cîte Pe ici pe colea vîrîte. Din holdele cele grase Ce toamna să sămănase Polomida înghimpoasă Și puciocna puturoasă Urda vacii, lușca, porul Cu săpoiul, cu cosorul Scot afară, smulg, usucă Ca mai bun rod să aducă, Rod și grîu curat ca
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... apĂ²i ce va să fie, Mai că nu leșină de mănie!... Căci nu rabdă năsâlnica zână Ca rând bun oamenii să păzască, Și temându-să ca să nu vină La cevaș' rând gloata țigănească, Gândi cum sfaturi să le strămută; Ș'indată, iaca, să scoală iute; Pe arepi de volburi cu fortună Încălecând, la iad să pogoară. Pe-unde mèrgere, fĂșlgeră, tĂșnă, Toate spulbără, frânge ș-oboară. Însuș' pe diavoli prinsă mirare De năpraznă-așa iute și mare. Iar' deacă ... a hărțuire?... Noi încă-avem câte doao mâini, Inimă-în sân și duh în plumâni! Eu gândesc că ha mai grea tâmplare Care poate să ne tâmpineze Ar hi când să se scoale nescare Vrăjmași, ca țara să ne prădeze, Ș'am fi sâliți s-oștim și noi doară, Apărându-ne iubita țară. Dar' ș-atunci n-ar hi cu cale Să ne temem fără de măsură, Căci nici noi suntem nește dârdale [16] Sau ha dă pă-urmă lăpădătură, Ca să nu
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... orÄ EvreÅ, se află în miserie, noÄ îl ajutăm după putințele nĂ³stre; dacă vre-un Român ar voi să jefuiască pe un EvreÅ orÄ să-l ciomăgĂ©scă, noÄ am sări să-l apÄ•răm pe Evreul năpăstuit: ce trebue Ă³re să facem, când Românul se află în miserie, când el e jefuit, el năpăstuit? Iubirea de Ă³meni nu cere ca să-l ajutăm și să-l apÄ•răm și pe el? Românul acesta e om al iubiriÄ de ordine, blajin și muncitor, se mulțumesce cu puțin, ba suportă tĂ³te ... pe EvreÄ îÄ respingem, ci pe Ă³meniÄ desbrăcațÄ de firea omenĂ©ască, carÄ străinÄ aÅ fost și străinÄ aÅ rÄ•mas, pe hainiÄ, carÄ nu sînt în stare să se iubĂ©scă și profită fie de nepriceperea, fie de slăbiciunile, fie de strîmtorările nĂ³stre, ca să ne ruineze și să se facă stăpâni pe puterile nĂ³stre viÄ. E destul de largă țara nĂ³stră pentru-ca să ne încapă pe toțÄ și destul de mănos pămîntul eÄ, ca tuturora să ne dea hrană, dacă muncim cu toțiÄ fie-care în felul luÄ și nu caută uniÄ să
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... întipărită... O femeie mai bătrână le dezmiardă părintește -- Lina este deocamdată mai frumoasă, — ș-o iubește Deocamdată, dintre toate, într-un chip deosebit... Însă nu disprețuiește nici pe Mimi — o nebună Ce știind ca să-ndrăgească, de nimica nu e bună... Nici pe Liza, nici pe Mița, nici pe Ana — unguroaică Care poartă sânge roșu sub o piele de nemțoaică. Toate fetele sunt ... sanie în curte pe zăpadă-alunecase, Și intrară în odaie câțiva tineri derbedei Erau patru — între care, un vlăjgan scăpat de școală, Care încă nu-nsemnase pe a vieții sale coală Cu condeiul voluptății vorba magică ,, Amor ". Mai frumos ca sfântul Gheorghe, își da aere viteje... Ele — repede ghicindu-l, se-ncercau să-l prindă-n mreje, El, roșind ca o cireașă, se făcea-ntreprinzător, Și cu vinul ce băuse, ca turtit să fie bine, Și cu ochii mari și negri ce cătau în ochii lui, Îi părea cum că odaia se-nvârtește, și, în fine, Lesne poți ... secați? Care e ș-a ta putere, tu ce-nsuflețești îndată Chiar cadavrul unei inimi într-un piept înmormântată, Și aci ne faci să plângem și aci, ca ...
... trebue să curețe pomiÄ de omiz Ä, de insecte, de păduchÄ, de rugină, de muschÄ și de burețÄ, Ă³meniÄ de stat trebue și eÄ să privegheze, ca ceÄ ce nu sînt în stare să trăiască din rĂ³dele proprieÄ muncÄ să nu pĂ³tă trăi sugând măduva din Ă³sele celor harnicÄ și muncitorÄ și ca elementele vigorĂ³se să nu pĂ³tă fi robite de cele parasitice. Oamenii de stat aÄ maghiarilor nu și-aÅ făcut datoria acĂ©sta, și consequența nepriceperei lor e ruina morală și economică, degenerarea poporațiuneÄ, prin ale căruia puterÄ viÄ se susține statul ... în Bucovina. NicÄ odată! E cestiune de iubire de Ă³menÄ să le-o spunem Evreilor acĂ©sta în fiecare z i pentru ca să nu-și facă ilusiunÄ deșerte. In mijlocul nostru nu vor putea nicÄ odată să trăiască cum trăiesc în Ungaria, îm Galiția orÄ în Bucovina, și trebue să-șÄ dee silința de a fi Ă³meni cinstițÄ și muncitorÄ și să iee parte la tĂ³te durerile și la tĂ³te bucuriile nĂ³stre, dacă in
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... obiceaiuri afară De fire și crezământuri sfinte, Însă nice-o știință-adevară, Nice-o precepere și sâmțire Potrivită cu omeneasca fire. Tu-înveți pe om ca el să nu vază Când vede, să nu știe când știe, Iar' cându-i de-a crede, să nu crează, Zâcându-i că mintea-i nebunie, Sâmțirea-i patimă rușinată, Firea-i totdeuna necurată. [7] Iar' când apoi, în tovărășie, Un de-acești a ... trei ori vai de cei ce grăiesc Că mintea-i dar dumnezeiesc. Căci numa muftea din Coran vede, Precepe și știe!... Celorlalți Numa cât li să cuvine-a crede!... Aceștea sunt oamenii cei nalți Ce roagă pre Dumnezeu întrună Ca să ierte gloata cea nebună. Temându-să ca nu cumva-odată Să li să vedească-înșălăciune, Izgonesc întii mintea curată Și pre toți care să țin de minte, Ba cu sabie și foc aleargă, Besericele ei să le spargă. [8] Dar' iacă vin ș-alții de-împrotivă, Cu altă credință ș-altă lege, Carea-i mai slută și mai ponivă, Dar' fiindcă ... n-o-înțălege, Pentr-acea dobândește priință Și-i zic adevărată credință. Încă-apoi lege din lege naște, Credință din credință purcede, Păn-în urmă nu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VII
... țară să ierte Și numa pe domnul rău să certe. Aceste Vlad din limbe ș-iscoade Înțălegând, toate bagă-în samă, Cu multe griji dinnontru să roade Și, măcarcă n-are el vreo teamă, Totuș' mult să sfătuiește-în sine Cum ș-ar tocmi trebile mai bine. [5] Un gând îndrăzneț îș pusă-în minte: Sângur cu capul să cerceteze Starea taberii turcești nainte. Gând vrednic inimii lui viteze, Dar' primejdios, iar' ce nu poate Un suflet înălțat preste toate! Scâmbându-și obraz cu măiestrie Și chipul, ca prăvătariu să-îmbracă, Ce din Vidin duce băcălie La tabără, vorbind limba greacă. Iar' de-aceasta la nime nu spusă, Și dă cătră-ai săi pe-ascuns să dusă. Într-acel chip iscodind el toată Tabăra cum stă, din care parte Mai lesne-ar fi năvală să bată, Fără veste zări nu departe Alergând norodul cu mirare Și chiot de bucurie mare: ,,Vlad Vodă! Vlad Vodă! l-aduc iacă!" Iară Vlad fiind aproape caută, Să tĂ¹rbură, stă și ce să facă Nu știe, că în miejloc de gloată Să-afla. El sâlea la larg afară, Dar' gloata striga iară și iară. Acum era de supt haină să scoață Fierrul ascuns moarte să ...
Ion Luca Caragiale - Cercetare critică asupra teatrului românesc
... teatrului românesc de Ion Luca Caragiale CRITICA TEATRALĂ ȘI PRESA NOASTRĂ De zece ani și mai bine, presa românească se bucură de o libertate aproape, ca să nu zicem cu totul nemărginită — stare binecuvântată, ce poate încă n-o visează cel mai democrat dintre democrații Apusului. Nu aci este locul să judecăm daca aceasta spre folosul sau paguba publicului românesc a fost, ori să cercetăm daca presa românească, bucurându-se de o așa desăvârșită libertate, a binemeritat-o prin înțelegerea misiunii culturale ce are presa în societățile ... obiceiul cinstit și omenia de a nu scrie nimica, decât numai și numai în deplină conștiință și în cunoștință de cauză; mai bine să ne punem streaje condeiului, deoarece scopul nostru nu e, Doamne ferește, să rărim cumva sin-iubirea imensei majorități — cum se zice parlamentaricește — a confraților publiciști, ci să căutăm a ne desluși cât se poate asupra întrebării: cum se face critica teatrală la noi? Pentru ca să ne ajungem acest scop cu mai puțină bătaie de cap, mijlocul cel mai practic este ...