Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1301 - 1310 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Mihai Eminescu - Mănușa (după Fr. Schiller)
... Mihai Eminescu - Mănuşa (după Fr. Schiller) Mănușa de Friedrich Schiller Traducere de Mihai Eminescu Lâng-a leilor grădină regele Francisc așteaptă, Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună. Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din țâțâne Și un leu iese în față, cumpătat, cu pasuri line, Mult se uită împrejuru-i, cască lung, și a lui coamă Scuturând-o, își întinde mușchii și s-așează jos. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede Muge tare, Coada roată o-nvârtește, Scoate limba, Sperios ... el. Regele mai face-un semn, Și pe două porți deschise Se azvârl doi leoparzi, Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se și aruncă Peste tigru. Dar acesta îi apucă în cumplitele lui gheare  Leul muge, Se ridică în picioare, Fiarele se-nfiorează, Și
Traian Demetrescu - Nostalgii de antichitate
... alte vremuri, cu veacuri multe-n urmă, — Sînt dragul unei fete frumoase din Corint. Cînd zilele-s senine colind pe sub arcade, Admir statui și temple, nu simt cum zboară clipa; Salut c-un gest molatic pe cetățeanu-Antipa, Ce-nșiră unor tineri prieteni lungi tirade... Nu sînt urît, pe semne, am ochi duioși ... pe gură. Aseară întîlnit-am, plimbîndu-mă a lene Sub bolta fremătoasă a unor vechi olivi, O ceată de nemernici, bogați și guralivi, Rîzînd de înțeleptul în zdrențe — Diogene! Iar Cinicul privindu-i, clipind ușor din gene, I-a risipit c-o vorbă, cum ... gunoiul Cu o sunare, — 'n cale-i rostogolind butoiul, S-a dus grăbit s-asculte vorbind pe Antisithene. La un banchet, dăunăzi, ca de-obicei, femeea Dădea prilej de sfadă; Lais era cu noi, Și-avea drept s-o sărute pe umerii săi goi, Cine știa să spuie un vers din Odiseea! ................................................ ................................................ Dar nopțile de vară sînt scurte... Mă trezesc ...
Constantin Negruzzi - Melodii irlandeze
... perde nici suvenirul tău, nici acela a suferinților tale. Streinul va auzi tânguirile tale în câmpiile sale, suspinurile arfei tale vor trece mările, și tiranii însâși făurindu-ți ferele între cântările robitei lor țări, să vor opri ca să plângă! Melodia II - Cânt ostășesc Aduceți-vă aminte de slava lui Brien-Viteazul, măcar că zilele eroului au trecut. Căzut în câmpiile Mononiei, adormit ... strălucește pe fiecare paloș pentru a ne călăuzi încă la biruință. Oh, Mononie! Oare pentru aceea natura podobi cu bogate văpsele câmpii tăi, și făcu dealurile tale atât de frumoase, pentru ca să vie un tiran spre a le veștezi cu urmele robiei? Nu, libertate! Niciodată nu ne vom lăsa de zâmbirile tale.Mergi de ... luând cu dânsa prețiosul talisman, făcu să strălucească în ochii tăi adimenitoare nadă a fericirei, numai pentru ca să te tragă spre ea și apoi să pearâ după un minut. Dacă dulcele ceasuri care da strălucire și plăcere până și durerei au trecut acest fel; dacă nădejdea nestatornică și iubită care te sprijinea în răpedele tău curs este perdută pentru de-a pururea; dacă lumea nemilostivă a vestezit iluziile ce
Thomas Moore - Melodii irlandeze
... perde nici suvenirul tău, nici acela a suferinților tale. Streinul va auzi tânguirile tale în câmpiile sale, suspinurile arfei tale vor trece mările, și tiranii însâși făurindu-ți ferele între cântările robitei lor țări, să vor opri ca să plângă! Melodia II - Cânt ostășesc Aduceți-vă aminte de slava lui Brien-Viteazul, măcar că zilele eroului au trecut. Căzut în câmpiile Mononiei, adormit ... strălucește pe fiecare paloș pentru a ne călăuzi încă la biruință. Oh, Mononie! Oare pentru aceea natura podobi cu bogate văpsele câmpii tăi, și făcu dealurile tale atât de frumoase, pentru ca să vie un tiran spre a le veștezi cu urmele robiei? Nu, libertate! Niciodată nu ne vom lăsa de zâmbirile tale.Mergi de ... luând cu dânsa prețiosul talisman, făcu să strălucească în ochii tăi adimenitoare nadă a fericirei, numai pentru ca să te tragă spre ea și apoi să pearâ după un minut. Dacă dulcele ceasuri care da strălucire și plăcere până și durerei au trecut acest fel; dacă nădejdea nestatornică și iubită care te sprijinea în răpedele tău curs este perdută pentru de-a pururea; dacă lumea nemilostivă a vestezit iluziile ce
... George Topîrceanu - Iepurele Iepurele de George Topîrceanu Vine iarna de la munte, Peste ape face punte Și pe câmp fără hotar Parcă presură zahar. Uite, colo, moș Vasile, C-un cojoc de zece chile Și cu flinta la spinare A ieșit la vânătoare. Dintr-un codru, din tufiș, Iese-un iepure furiș Și cum scapă pe cărare... Fuge ca o arătare... Flinta face bum! iar moșu Stă și-și freacă nasu roșu, Și-nciudat luleaua-și mușcă; Iepurele fuge pușcă. Moșului îi vine-n minte Ca să-i iasă înainte; Fuga-n rariștea de tei: Iepurele e hei-hei! Ei, ce faci tu, moșulică, Că n-ai împușcat nimică? Du-te ...
Vasile Alecsandri - Vis de poet
... Vasile Alecsandri - Vis de poet Vis de poet de Vasile Alecsandri Ea era frumoasă, dulce,-ncântătoare, Ca o floare vie, căzută din soare; Lumea-namorată și de doruri plină O slăvea în taină ca pe o regină, Și pe când nici visul nu-ndrăznea, nici dorul Până lângă dânsa să-și înalțe zborul, Gingaș, cu iubire, un poet ferice Prin a lui cântare îndrăznea a-i zice: Când privesc la tine, scumpa ... mi trezită Cântă și serbează bunurile vieții, Farmecul iubirii și al tinereții. Când privesc la tine, draga mea frumoasă, Raiul îmi deschide poarta-i radioasă, Și zăresc printr-însa plaiul nemuririi, Unde ne așteaptă îngerul iubirii. Atunci omenirea, viața de amaruri Se îmbracă-n ochii-mi cu plăcute daruri; Patria-mi ... vesel fericirii mele, Și tot ce încântă, tot ce dă uimire, Tot ce-nalță omul la dumnezeire, Dragostea, virtutea, dulcea poezie, Îmi șoptesc de tine și mă-nchină ție! Iar când, mult ferice, îmi aduc aminte Că-ntre-a noastre inimi sunt legături sfinte, Că tu, înger dulce, tu ... mi ce minune, care scump odor Ar putea în lume să-ți insufle dor? Care vis de aur s-a oprit din cale
Dimitrie Anghel - Represiune pentru represiune
... în afară de cei ce țin rubrici speciale, adică omogenitate anonimă, nu a fost niciodată. Scriitorii s-au perindat la întîmplare, au apărut și au dispărut la intervale, aducînd fiecare tributul fanteziei și muncii lui, după cum au binevoit. Fel de fel de nume s-au perindat, de diferite păreri ori școli, de diferite vîrste și cu diferite aptitudini diametralmente opuse, și toți, în sfîrșit, au fost bine primiți și cinstiți, ceea ce, firește, face onoare gazdei. Un singur scriitor, care a scris la toate revistele și la toate ziarele, a stat deoparte, și acela e d-l Gîrleanu, pentru care recenzenții acestei reviste n-au găsit niciodată măcar un cuvînt binevoitor. Ce mister poate să se ascundă sub ... tot poporul acela de cruci și troițe ce-și întind deznădăjduit brațele la toate marginile drumurilor de țară, toate urmele de obuze care au rămas ca niște peceți neșterse unde au ajuns, toate tiparele mînilor pline de sînge lăsate pe varul caselor, ca o amintire neștearsă, m-au umplut de fiori și de groază...
Duiliu Zamfirescu - Pe Acropole
... tragică privește, într-o mută contemplare, Pacinica singurătate din împărăția sa, Strejuind de peste ape valea clasică, în care, Pe Acropolea știrbită, Parthenonul dormita. Ah! și cum durerea lumii mă prindea în ghiara-i rece La priveliștea acestei, unice în univers, Protestări a omenirii contra timpulului ce trece, Monument, al ... cărui nume sunător e ca un vers. Căci așa e, totul piere, ca o umilă scânteie: Jocuri, timp, filozofie; mâna care te făcu; Timpuri noi și jocuri nouă; sărbători panathenee, Totul piere sau se schimbă; — neclintit ești numai tu. Tu, ca toate, ești în lume de substanță pieritoare, Dar în forma ta de astăzi pieritor nu e nimic; Tu ești toată poezia omenirii gânditoare Scrisă într ... albă marmoră de Pentelic1. Și când razele din lună limpezi curg pe a ta frunte În imensa, infinita liniște de orient, Din trecut și pân’ la tine se întinde ca o punte, Peste care tot trecutul se coboară în prezent. Ah! ajută-mă acuma, tu, Minervă înțeleaptă, Să găsesc printre atâtea lucruri nouă ce mă ... mbăt din armonia limbii din Areopag8, Să cunosc amorul vostru, zeu a tot ce-i scris să fie, Născătorul de iluzii, de dureri și poezii, Astfel
Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgășani
... întâi au înălțat. Ziua de mult trecuse: natura obosită... Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai ușor vânt; Nimic viu: eram singur în lumea adormită, Și stelele deasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse pe-un mormânt. Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un vuiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărâtate valuri, Când din robie scapă un neam împovărat. Și ochii-mi s-ațintiră pe semnul mântuinței Ce singur se înalță în locul de suspin, Protector al durerii, nădejde-a suferinței, Labarum vechi ... nelipsit. Precum cei dintâi preoți ce crucea o purtară. Din peșteri, din pustiuri, săraci, disprețuiți, În circ, amfiteatruri, puterea înfruntară, Pe purpura română credința așezară, Și-nvinseră pe idoli în Capitol slăviți, Așa sângele-acelor ce-aicea se jertfiră Născu pe-ai libertății vestiți răzbunători; Parnasul și Olimpul cu fală se priviră Când flotele barbare zdrobite le zăriră, Și flacăra din ele suindu-se la nori. Sunt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase, Sunt mari cum fu robia sub limpedele-i cer, Și lupta ...
Vasile Alecsandri - Bradul (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Bradul (Alecsandri) Bradul de Vasile Alecsandri Sus pe culme bradul verde Sub zăpada albicioasă Pintre negură se perde Ca o fantasmă geroasă, Și privește cu-ntristare Cum se primblă prin răstoace Iarna pe un urs călare, Iarna cu șepte cojoace. El se scutură și zice: „În zădar, tu, vrăjitoare, Aduci viforul pe-aice, Aduci zile fără soare. În zădar îngheți pământul, Ucizi florile și stupii Și trimiți moartea cu vântul Și trimiți foamea cu lupii. În zădar a ta suflare Apa-n râuri o încheagă, Șterge urma pe cărare Și de mine țurțuri leagă. În zădar aduci cu tine Corbul negru și prădalnic, Și din codrii cu jivine Faci să iasă urlet jalnic. În zădar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă Și, râzând de-a lumii trudă, Scurtezi ziua luminoasă. În zădar îmi pui povară De zăpadă și
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... a o citi înaintea mea. Formalitatea cere aceasta. Eu deschisei epistola, care avea următorul cuprins: „ Domnule Necunoscut. Noi am călătorit cu același tren și, pot zice, în același cupeu, dar în vălmășagul și schimbările necontenite ale pasagerilor d-ta nu m-ai băgat în seamă... Și ce interes putut-a să vă inspire fizionoÂmia mea, ca să-ți rămân în amintire? Dar eu, căutând omul pe care doream a-l însărcina cu testamentul meu, nu te-am lăsat din ... locului, vă las 20 de ruble alăturate pentru îngroparea mea creștinească. Săracă este ofranda ticăloasei mele rămășiți, dar zbuciumat în viață, sărac m-am născut și sărac am murit, respins fiind din sânul societății ca funcționar, ce-și câștiga pâinea pentru viitor. Eu am fost născut din rândul acelor creaturi nemernice, arunÂcate ca de prisos pe acest pământ și înstrăinate de ceata sociabilă, ce-i înconjoară. Izgonit din hotarele drepturilor comunei, rătăceam într-un orizont deșert și întuneric, în care pierdusem orice urmă și orice legătură cu lumea activă, văzând alfa și ...