Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MULT DE
Rezultatele 1301 - 1310 din aproximativ 1336 pentru MAI MULT DE.
Constantin Stamati-Ciurea - Carpații, Basarabia și un rezumat istoric asupra cetăților ei
... femeie, iar de ea din vechime deja se leagă o interesantă legendă cunoscută la locuitorii din Transilvania, Bucovina, Basarabia, Podolia până la Kiev sub numirea de Baba Dochia cu 12 cojoace , ce este descrisă de mine în urmă. înspre Dunăre și Marea Neagră, atât ale Carpaților, cât și ale BalÂcanilor, sunt mai mult formații plutoniene, precum este și ramiÂficația ce trece prin Bucovina, Galiția și Basarabia. Pietrele de moară ale Hârlăului, a căror calitate este renumită, se alcătuiește din scoicuțe încremenite de formație plutoniană. Aceste pietre formează un ram de comerț, ce aduce un însemÂnat venit țării, fiind duse pe plutele Nistrului și ale Prutului până la Odesa, iar de acolo în Rusia, unde sunt prețuite în rând cu pietrele de moară cele franțuzești. În Basarabia se plătesc până la 656 fr. perechea. Munții Carpaților, cu privire la mineralele ce le conțin, se soÂcoteau odinioară ... am aflat exemplare aproape congruente cu ale acesÂtuia. Crezând a face un serviciu botanicilor noștri români, le voi înșira aici. Reprezentanții cei mai marcanți ai florei noastre sunt culeși din pădurile Bucovinei și de pe moșiile de pe frontiera us-cată a ținutului Hotin: Peribicăuți, Groznița, Clișcăuți ș.a. Iată numele: Oxytropis campestris pe Mont-Blanc, la înălțime
Ștefan Octavian Iosif - Eroul de la K%C3%B6niggr%C3%A4tz
... Ştefan Octavian Iosif - Eroul de la K%C3%B6niggr%C3%A4tz Eroul de la Königgrätz de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine ... trece anul — Se face între nemți război. Departe, peste munți și ape, Cu oaste mare ne-am pornit, Și-n țara Praisului [1] , aproape De Cîne-Creț [2] , m-am pomenit. Chitea p-acolo să mă-ngroape Al naibii neamț... Dar ți-ai găsit ! Umblam fugar de-o săptămînă Prin codrii Praisului, flămînd ! Și uite-așa... Stam într-o rînă Subt un stejar și, îngînînd O doină, mă gîndeam la stînă, La ... larmă P-aproape, colea-n ștejeriș : Pun mîna repede pe armă Și iau pădurea-n curmeziș... Măi ! ce stau ochii să-mi privească ! Un vălmășeag de nemți luptau Pe-o pajură împărătească... Erau cîțiva de-o apărau, Și mulți voiau să le-o răpească ! Ajută-mi, Doamne, să le-o iau ! Ca o dihanie turbată M-arunc de-a valma peste ei ! Izbesc la mir trei inși deodată... Dau iar, și mai turtesc vreo trei. Hai, cînd să prind ...
... mândre de împărați, răpite de dânșii. Românii cred încă că pietrele scumpe se formează din spuma gurii șerpilor și că cuiburile lor sunt adevărate comori de briliante și de rubine. Superstiția poporală pretinde că de fiecare șarpe ucis, Dumnezeu iartă un păcat . Sunt câteva zile în an, începând de la Sfântul Petru, în care se zice că ies șerpii la drum. Atunci se face mare ucidere de aceste reptile. Unii șerpi însă au privilegii de a fi respectați, de pildă acei de casă. Ei, ca și barzele de pe acoperișul casei, și ca rândunelele de sub streașină, sunt oaspeți neatinși, fiind apărați de legea sfântă a ospeției ce domnește din vechime la români. [2] A se prinde frați de cruce e o datină antică ce impune datorința de a-și da viața unul pentru altul. Legătura acestei frății se făcea prin amestecarea sângelui. Când doi bărbați se decideau a se ... să-și facă ei pe brațul drept câte o tăietură în formă de cruce și să unească sângele lor. Acest obicei mistic, care în epoca de astăzi e mai de tot căzut, se ține negreșit
George Coșbuc - Poet și critic
... George Coşbuc - Poet şi critic Poet și critic de George Coșbuc —"Ce știu nu vreau să țin secret— Te rog să lași în pace muza, Căci tu ești cel mâi prost poet În ... nici nu știi măcar să-i furi!" Dar n-a sfârșit, căci Dionis, Ca un al doilea Ajax mitic, A râs de furie și-a-nchis În turn pe critic. P-un biet Omer îl poți nega; Dar când e prinț, e altceva. Orice poet ... otrăvit D-ale slujbașilor insulte, Trei părți din zi era silit Mereu s-asculte Toți iambii despre cari a zis Că-s cei mai proști din câți s-au scris. Din zori de zi un sclav îi sta La cap, citind până-ndeseară; Așa și ieri, și azi așa Și mâine iară. Și tot tavanul era scris Cu ... l-a primit râzând. —"Am versuri iar! Un nou volum, Și laude-mi spun toți Zoilii. Să vezi! Eu cred că fac acum Mai buni dactilii. N-am nici un vers pocit și rău, Și-aș vrea s-aud cuvântul tău!" Și de pe sul, cu ...
Alecu Donici - Antereul lui Arvinte
... Alecu Donici - Antereul lui Arvinte Antereul lui Arvinte de Alecu Donici Arvinte coatele au ros la antereu, Dar n-au stat mult să socotească; Ci singur el, mereu Se puse să-l cârpească. Iar pentru petici de cârpit Din mâneci au tăiat ca o a patra parte Și antereul l-au gătit Cu mânecile prea scurtate, Încât oricare le vedea ... aceasta el, au zis în gândul său: "Lăsați, că doar nu sunt așa de nătărău, Vreun lucru mare nu-i Să-mi tai eu poalele de pe la antereu Și mânecile să le pui Mai lungi decât era". Au zis și au făcut. Dar lumea se mira Că antereul lui era acum prea scurt, Și nu asemăna nici cu un ...
... Alecu Donici - Parnas Parnas de Alecu Donici Pe când la greci au părăsit Ciopliții dumnezei, Iar locurile lor, pe drept le-au împărțit Norodul între ei: Atunci și muntele Parnas ... unde, până unde! Că muzele odat' Au locuit pe munte Și zic: "Se vede, dar, Că noi aici suntem mânați nu în zadar. Pesemne muzele de oameni s-au urât Și ei au hotărât: Ca noi în locul lor cântări să iscodim. Aideți! voinicilor! cu toții să răcnim. Nu pierdeți cumpătul ... cu îndrăzneală, Iar cine n-are glas Cum trebui la măgari, afar' de pe Parnas! Și credeți că, păzind această rânduială, Noi slavă vom lua, mai mult răsunătoare, Decât acele nouă vestite sorioare". Acest sfat măgăresc, Măgarii cu un glas îl îmbunătățesc. Și-odată toți pornesc Așa strigare mare, Încât stăpânul lor ...
... George Coşbuc - Zobail Zobail de George Coșbuc La miez de noapte morții-n cor Își cântă jalnic imnul lor, Iar albele giulgiuri bătute de vânturi Dau tact tânguioaselor cânturi. Ei sunt războinicii oșteni Ai regilor asirieni — Zobail la moarte i-a dus ca pe-o turmă ... e să trăiești Când pentru ai tăi tu suflet ești; Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul La regi care omoară poporul! Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi! De dragostea unei regine frumoase, Umplut-ai pământul de oase! Tu pierzi bărbații tăi cei buni Să faci femeilor cununi! Tu pierzi în orgie al țării tezaur, Beai vinul din cupe de aur. Te porți în haine de argint Și-n ciasuri dragi de dulce-alint Săruți pe Tofale, femeia necastă, Pe cea maî frumoasă nevasta. Tu dai un semn, si porți să frâng, Și zeci de milioane plâng; Oceanul de spaimă în lături s-abate E vuietul multor armate — Dar tot ce ai, de noi ți-e dat! Și tu râzând ne-ai îngropat! Mișelule! Astăzi, ...
Traian Demetrescu - Iubire (Traian Demetrescu)
... Traian Demetrescu - Iubire (Traian Demetrescu) Iubire de Traian Demetrescu Soldatul Ion nu știe carte, Că-n satu lui a fost Cioban la un boier, — și iacă, Rămas-a ... a-nvățat, nătîngu, Nici cum să meargă, cînd sergentu Comandă: „dreptu... stîngu...â€� Dar lui nu-i pasă! — Îl usucă Un dor nebun de-o fată. Frumoasă, vere!... știi, cu ochii S-o sorbi, bat-o s-o bată!... Și cum nu poate să-i trimită O slovă de ...
Mihai Eminescu - Când se juca Elisa M%C3%BCller...
... învață? Ca o mamă blând și lin Ce-un copil răsfață, Mângâiat-ai fruntea mea Și m-ai strâns în brață. Ah, cât te iubesc de mult! Cine mă învață? Eu mă duc, te părăsesc  Nu mă privi șuler, La spectacol mă pornesc, Stăi să-mi văd de guler. În teatru românesc Azi e Elisa MĂ¼ler. Un copil netrebnic sunt  Spune-mi-o apăsată. Mi-ai legat acest cuvânt De viața-mi toată, Mi l-ai dat roșind, plângând Când ai fost  ciudată. Ah, surâde-mi înc-un pic Și nu-mi fi ursuză ... un nimic Nimeni să n-auză. Astăzi e duminecă. Pac! și una bună. Eu te las și bine că Mi te las nebună... Trage-te de mânecă... Ce știi de-i minciună. Nici nu știi, o, turturea, Ce-mi auz de-a bine. Tu gândești cine știi ce Și te uiți la mine. Ah, iubită mititea, Cum te-ador pe tine! Un nimic, un ... Aș aprinde-o steauă. Ș-apoi taci ca nu cumva Să audă-o floare C-ai șoptit așa ceva: Din ascunzătoare S-ar roși  mai, ...
... într-o zi să-ntîlnește C-un cojocar ce cîrpește Și fără nici o-ndoială Să apucă la tocmeală, Zicînd : -Frate cojocare ! Am o piele de vînzare Bună de tot, nestricată, Tocma prin șale-mpușcată. Cojocarul îi vorbește : -Dară, frate, trebuiește. De lup e, or de ce treabă ? -E de urs, răspunse-n grabă. -Aici o ai, or acasă ? -Ba, zise,-n pădurea deasă, Că-i știu vizuina bine; De vei, poți merge cu mine. -Ce ceri pe ea ? Este mare ? Îi făcu iar întrebare Este ca cea de berbece ? -Ba zice, d-un stînjin trece. Ursul în pădure șade, Ei să tocmesc cum să cade. După ce i-a dat arvună ... venea spre el tare. Neavînd altă ce face, Cade jos, ca un mort zace. Urșul, după ce sosește, Peste dînsul să trîntește Și să pune de ascultă La urechea-i vreme multă, Ca să vază dacă suflă. Iar el săracul se umflă, Era moartea să-l apuce, Ursul pînă a ... nu-l mușcă, nici nu-l pișcă, Ci să pune de-l împute Și merge-n pădure iute. Apoi pușcașul să scoală Gaiben, ca zăcut de
Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgășani
... viu: eram singur în lumea adormită, Și stelele deasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse pe-un mormânt. Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un vuiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărâtate valuri, Când ... Se par ca demizeii eroi ai lui Omer. A! dac-a ta viață de lume admirată, Când nației gemânde veniseși ajutor, De asprele ursite nu ar fi fost curmată, De-ai fi văzut tu ziua în ceruri însemnată, Arold al deznădejdii sălbatic călător, O nouă epopee, poemă strălucită, Creștină Iliadă pământu-ar fi-ncântat. Ca ... azi adăpostire L-a grecilor țărână; iar agonia lor Cu jale a văzut-o a Oltului oștire, Și semne de frăție, dovadă de iubire Le-a dat ea îndestulă în ziua de omor. Căci nu gândiți, o umbre de lume depărtate, Că locul morții voastre e luptelor străin; Oștirile creștine de cruce însuflate, Adesea se văzură aici împreunate Sub Uniad românul, sub Mateiaș Corvin. Și cât ura robiei, a patriei iubire În limbi deosebite ...