Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��EU
Rezultatele 1341 - 1350 din aproximativ 1459 pentru DE��EU.
Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara
... acolo multe luund și lipindu de ale noastre, potrivindu vrĂ©mea și anii, de au scris acest lĂ©topiseț, carile de pre în multe locuri de nu să va fi și nemerit, gândescu că cela ce va fi înțeleptu nu va vinui, că de nu poate de multe ori omul să spuie așa pre cale tot pre rându, cela ce vĂ©de cu ochii săi și multe zmintĂ©ște, de au spune mai mult, au mai puțin, dară lucruri vechi și de demult, de s-au răsuflat atâta vrĂ©me de ani ? Ci eu, pe cum am aflat, așa am arătat." După acĂ©ia și eu care sunt intre cei păcătoși, Simeon Dascal apucatu-m-am și eu pre urma a tuturora a scrie acĂ©ste povești, ce într-înse spune cursul anilor și viiața domnilor, văzindu și cunoscând ... che au scris mai sus că lĂ©topisățul cel moldovenesc scrie pănă la domniia lui Petru vodă Șchiopul și dĂ©cii s-au stâns, iar eu, adunând izvoade de limba noastră, aflat-am izvod denceput, cam pre scurtă vrĂ©me și toate pre rând însămnând, pănă la domniia lui Vasilie vodă. Pentru acĂ©ia ...
Dimitrie Bolintineanu - Morții
... Dimitrie Bolintineanu - Morţii Morții de Dimitrie Bolintineanu N-o să mai vie ziua când am să las ăst soare Ce nu îmi dete viața decât să pătimesc? Sub o durere ... oare aici a suferi? Aceasta-i este viața ce-o risipește dorul? Cuvântul lui d-a fi? Plăcerile plăpânde și-atâta de dorite Ce într-a vieții umbră pe suflete se-nclin, Au fost dar ca să facă mai vii și mai simțite Durerile ce ... ele fac mai aspre, mai negre, mai amare Acele-ntunecimi. Căci ce sunteți voi, oare, o, fericiri frumoase, Mai mult ca niște flacări în nopți de mare dor? Voi ați lucit pe viață-mi ca raze mângâioase, P-abisuri ce-nfior, Și când lăsarăți ochii să vază-aici în viață Tot ... ceață, Cântând melodios. Văzui-naintea serii pierind de lângă mine Ființele plăpânde ce-n viață mă iubeau! O, Doamne! dacă astfel căta ca să decline, De ce se mai nășteau? Ferice cel ce poate ferice să-mplinească Deșertul trist ce moartea alături i-a făcut, Prin vise că în ...
Dimitrie Anghel - Lui Octavian Goga (Anghel)
... Dimitrie Anghel - Lui Octavian Goga (Anghel) Lui Octavian Goga de Dimitrie Anghel Publicată în Seara , III, 844, 23 mai 1912, p. 1. Am fost o grămadă pornită sub același steag. Am schimbat de steaguri și ne-am răzlețit. În taberi ne-am strîns din nou, baricade de hîrtie am înălțat și am schimbat de taberi, precum am schimbat și de baricade. Dușmanii de ieri am redevenit prieteni. Prietenii de ieri suntem astăzi dușmani. Stropul de venin căutat cu îndîrjire pentru a fi picurat în rana pe care i-o cunoșteai potrivnicului lacrimă de înduioșare s-a prefăcut și spinul ce-l țineai la îndemînă, în prinos de floare și în vorbe de părere de rău. Grămada s-a răzlețit, fiecare căutîndu-și drumul. Cel ce-a slujit un steag a căutat să-și ... ne este prielnică. Menadele te așteaptă, și crede că, orice vei face, un destin fatidic ne cîrmuiește ; și dacă va fi să fii odată sfîrșit de bestii, lira ta singură va mai pluti și va mai vibra ca lira miticului Orfeu pe valurile Hebrului. Baricadele de hîrtie se vor dărăma cu tine și singur cu steagul tău vei merge, sătul de taberi, să-l împlînți la urma urmei în inima ta, singura redută sfîntă și demnă de apărat. Frumos e idealul tău, și
Vasile Alecsandri - Căpitanul Romano
... Vasile Alecsandri - Căpitanul Romano Căpitanul Romano de Vasile Alecsandri Se dase trei asalturi redutei neînvinse, Tustrele îndrăznețe și crunte, dar respinse. Și câmpu-ntreg de sânge acoperit era, Și, cuib grozav de moarte, reduta fulgera. În șanțuri trupuri multe grămadă, răsturnate, Și altele străpunse, pe dâmburi acățate, Formau un crud spectacol ce lumei arăta Cum știe pedestrașul ... ori cu ai săi, De trei ori ajunsese la șanțuri cel întăi, Ș-acum, retras deoparte, strângea coloana-i ruptă, Cu ea să se arunce de-a patra oară-n luptă. Deodată ... cine-ar crede! ... un aspru colonel, Ieșind de nu știu unde, pășește către el Și-i zice: „Căpitane, nu-mi place-a ta purtare, Stai tot în urmă!“ ... žEl! căpitanul nostru?! ... din toți cel mai viteaz!“ „Tăcere, copii!“ strigă Romano la mulțime, Apoi spre colonelul c-un aer de mărime Se-ntoarce, îl măsoară c-un ochi plin de dispreț Și-i zice: „Colonele, de ești și îndrăzneț Pre cât nedrept și aspru, te-ndemn să vii cu mine Să vezi de
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... Ion Luca Caragiale - O făclie de Paşte O făclie de Paște de Ion Luca Caragiale Apărut în 1899 Leiba Zibal, hangiul de la Podeni, stă pe gânduri la o masă subt umbrarul de dinaintea dughenii, așteptând dilijența, care trebuia să fi sosit de mult; e o întârziere de aproape un ceas. Este lungă și nu prea veselă istoria vieții lui Zibal; dar așa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai însemnate... Precupeț, vânzător de mărunțișuri, samsar, câteodată și mai rău poate, telal de straie vechi, apoi croitor și ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Ieși - toate le încercase după accidentul care-l făcuse să-și piarză locul de băiat într-o mare dughiană de vinațuri. Doi hamali coborâseră în beci un boloboc sub privigherea băiatului Zibal. O neînțelegere se ivi între dânșii la împărțeala câștigului. Unul din ei luă ... oameni de fiecare parte; pumnii sunt strâns legați unul peste altul cu o curea tare. E un om cu o cherestea uriașă: un cap ca de laur, părul negru, des, barba și mustățile aspre și împâslite. Prin cămașa-i, sfâșiată de
Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu
... anul al III-lea, în ajunul tezei de licență (pe rusește, „candidăție“). Din copilărie am avut multă dragoste pentru poporul părinților mei, ignorat de stăpânii săi de astăzi și de știința lor oficială chiar până la tăgăduirea existenței sale etnice și până la confundarea lui ba cu tătarii ba cu țiganii. M-a atras ... cuprins când am văzut întâmplător în Basarabia, într-o casă de buni români, culegerile voluminoase ale păr. [intelui] Marian. Am rămas împietrit. Nu-i nici de minune când îți aduci aminte că chiar un Eminescu popular e rara avis în Basarabia. Foametea de cărți în limba mumă la noi e de nedescris. Știința rusească, ce se interesează de limba și cântecele „ciuvașilor“ și „calmâcilor“ de la Ural și a mongolilor din Rusia asiatică, nici nu-și bate capul de „moldovenii“ basarabeni (cuvântul „româ n“ la noi nici nu se mai întrebuințează: rușii cred că „români“ și „moldoveniâ ... sferă mai mult decât pe tărâmul popularizării istoriei noastre naționale, de care eu ...
Grigore Alexandrescu - Lebăda și puii corbului
... plecă până în zori. Ajungând într-o livede, În culcuș de vulpe vede Pui de corb nezburători, Care într-o vizuină Petrecea ca în grădină, De-a lor soartă mulțumiți. Pasărea cea albă-ndată Către dânșii se arată, Zice: "Puilor iubiți! Soarta voastră e de milă: Spuneți cum pe voi în silă Aici vulpea v-a adus?" Corbuleții în mirare Răspund iute, râzând tare: "Noi de voie ne-am supus. Vulpe ce e, nu știm spune, Decât că năravuri bune Acea damă arăta: Că avea coadă pe spate, C-al ei ... lucioși purta. Ea când ne-a luat de-acasă, Ne-a spus că la a sa masă Are feluri de mâncări, Că e prinț de dobitoace, Că pe noi va a ne face Să ajungem la mari stări. Ne-a mai spus că ne e rudă ... nu și-a adus aminte Ceea ce i s-a-ntâmplat, Când își părăsi locașul Și din gură lăsă cașul, Iar de vulpe înșelat?" Puii nebăgând-o-n seamă: "Cale bună,-i zic, madamă, Noi nu știm ce ne vorbești. Și prin astfel ...
... George Coşbuc - Prin Mehadia Prin Mehadia de George Coșbuc Și era un vuiet jalnic prin porumburile coapte. Carul-mare scoborâse jos de tot spre miazănoapte Și-i păreau pe deal înfipte roțile de dinapoi; Lira ne-nsoțea la dreapta, iar Antares după noi. Prin răcoarea mult-a nopții îmi vedeam suflarea gurii Eu mergeam pe strâmta cale de sub marginea pădurii Obosit și de mânie și de drum îndelungat. Uneori izbea copita calului descălecat Pietrele ,-ngrozind tăcerea câtă mă-nsoțea pe cale. Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale ... zori acum. Dar pe culme sus, deodată, Doamne, tu, Părinte-al vieții! Când ieșii pe culmea goală în răcoarea dimineții, Sufletu-mi simții deodată liber de uimire plin: Încetase-acum și vântul, cerul scapără senin. Iar în zarea limpezită ca un scut de aur luna Sta pe piscul unui munte, roșiu aurind cununa Muntelui, și până-n vale ca și ziua luminând. Iată turle de biserici cum s-arată rând pe rând, Sate risipite-n lungul văilor, grădini prin sate, Toate-n alba zare-a lunei și-n ... Rîul colo-n negre maluri ca un fulger cu scântei Ce-alergând în strâmbu-i umblet a-mpietrit păstrându-și locul. Iar departe, ...
... George Topîrceanu - Chemare Chemare de George Topîrceanu În zadar te ispitește visul vieții nestatornic! Nu vezi tu că-n înțelesul strânsului de mână dornic, Tremură belșugul unei dulci comori nerisipite De dorinți, pe care ochii nu le lasă tăinuite? Din pustiul păcii tale, tresărind fără să vrei, Ai rămas așa, uimită, cu privirea-n ochii mei ... un gând străin, deodată, ți-a înmărmurit avântul — Și sfielnicele buze n-au putut șopti cuvântul... Unde ți-ai lăsat podoaba sufletului de fecioară, Ca să tremuri înaintea gândului ce te-nfioară? Nu vezi tu că fără veste umbra serii te-a cuprins, Când pe cerul ... risipit-o?... O, -ți cunosc povestea toată, parcă însumi am trăit-o. El ți-a fost ursit pe viață, — dar e-atâta de străin Și de inima ta caldă, și de sufletul senin! Cum să-i treacă lui prin minte Să-ți cuprindă trupul tânăr și cu vorba să te-alinte? Și așa, nedumerită, stai pe ... Că nu-i moartă pentru tine taina nopților cu lună! Vin’ din umbra unde floarea tinereții tale moare, Inima să ți-o-ncălzească focul razelor de soare, Dă-mi-i mie ochii dornici
Naum Râmniceanu - Sfătuiri către pămînteni
... Naum Râmniceanu - Sfătuiri către pămînteni Sfătuiri către pămînteni de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție Și pe voi, fii, vă rog foarte De-acum nainte să fiți Într-un cuvînt, pîn' la moarte, Laolaltă și uniți. Vă sfătuiesc părintește Chipul, care să-l urmați Trăiți toți moralicește Ca ... mine Nicidecum să mă cinstiți, N-ați cunoscut al meu bine, Nimene să mi-l măriți. Să-nălțase-ntr-unii măria Pîn' la punctul cel de sus, Să lățise lăcomia Umblînd cu capul tot pe sus. Uitaseră p-a lor frate Căruia era datori, Și cinstea pe cît se ... La cea rea dărăpănare Pentru voi, ei m-au supus. Fără nici o judecată Voi cu ei v-ați însoțit, Acum vedeți că dodată Mai de tot m-au pustiit. Nu mă socoteați de mumă Să-mi fiți fii, și voi toți frați Vă numeați fii drept o glumă Iar nu drept adevărați. Și-n fumul diplomatici Au năvălit ... cu totul Și nu văd, nu pot simți Că rîde de ei norodul. N-aveți între voi unire, Unul p-altul să iubiți Frați plini de pizmuire, Și ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Adormirea preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumn
... Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură la Adormirea preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria Cuvânt de învățătură la Adormirea preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria de Antim Ivireanul Că căută spre smereniia slujnicii sale că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Pomenirea drepților cu laude, zicea preaînțeleptul Solomon, și blagosloveniia Domnului pre capetele lor. Drept acĂ©ia toț sfinții, fără ... rică. Și măcar că eu nu sunt vrĂ©dnic a zice nimica întru cinstea și lauda ei, pentru întunecarea ce are mintea mea, de mulțimea păcatelor, iară încăș, după putință vom zice cĂ©lea ce ne va lumina prin rugăciunile ei, lumina cea adevărată, Hristos. Ce vă pohtesc să ... măresc fecioriia ta și nașterea ta cea preste fire? Că prin mijlocul tău ne-am învrednicit să câștigăm bunătățile cĂ©le mari. Cu ce flori de laudă voiu putea împleti cununa fecioriei tale, ca uniia ce ești încununată cu toate florile bunătăților, de tatăl cel ceresc? Pentru căci ai încununat neamul nostru cu slavă și cu cinste, ce fel de dariu vrĂ©dnice aducem? Că toate câte-s ale lumii, nu sunt vrĂ©dnice înaintea ta. Că de