Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��L��ARE
Rezultatele 1351 - 1360 din aproximativ 2099 pentru ��N��L��ARE.
Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată
... alt împărat, carele asemenea avea o fată. Făcură vorba, și iute, iute, se logodi și el cu dânsa. Pe fiul cel mai mic, însă, nu-l trăgea inima a pleca în pețit. Dară n-avu ce-și face capului, căci tată-său îl trimitea întruna să caute a se căpătui și el. Luă și dânsul niște haine ... talazurile care înconjura vârful nuielei, acolo, țâșt! și dânsa, și ochii de la dânsul nu și-i mai lua. Se uita la dânsul parcă să-l soarbă cu privirea. Dară el nu vedea, nu auzea. Atâta era de dus cu mințile. În cele din urmă, cum, cum, băgă de seamă că ... că a să-și aducă și el logodnica. Broasca intră iarăși în eleșteu, iară dânsul plecă la curtea împărătească. Mergea el, dară parcă-l tot oprea cineva în cale. I se părea că-l trage cineva de la spate de haine. El se tot întorcea de se uita înapoi. Nu vedea nimic, însă el își tot întorcea capul și ... să le spuie că a zis broaștei: "Tu să fii logodnica mea", toți se umflară de râs deodată și începu a- ...
Vasile Alecsandri - Dragoș (Vasile Alecsandri)
... perd de vii În codri merei pustii! II Iată, mări, că deodată O poiană se arată, Înverzită, înflorită Și de lume tăinuită. Iar pe iarbă-n poieniță Cântă-o albă copiliță, Cu ochi dulci, dismierdători Și cu sânul plin de flori. Căprioara, cât o vede, Zboară vesel, se răpede Și îi ... de Domnul sunt menită Ca să fiu a ta ursită!â€� „O, Moldovo-ncântătoare, Gingașă fărmecătoare! Iată, arcu-mi vitejesc Lângă tine-l răsădesc, Ca să deie pân-în zori Crengi cu frunze și cu flori, Și cu-acele crengi frumoase Să-mpletim cununi voioase, Una ție, una ... mii de albini, Peste ape curgătoare Și dumbrăvi răsunătoare. Cât pământ tu vei videa, E cuprins de zestrea mea! Ș-acea dalbă de moșie Toată-n veci a ta să fie, Ca să fie-n veci scăpată De o fiară-nfricoșată, De un zimbru fioros Care-o calcă-n sus și-n jos.â€� V Bine vorba nu sfârșea, Din râu iată că ieșea Zimbrul aprig ca un zmeu, Cu lungi coame ca de leu, Și cu ... și turbată Pleca fruntea lui cea lată Și sărind, mugind, da zor Peste mândrul vânător. Iară Dragoș s-ațintea Și, cel zimbru cum venea, Ghioaga- ...
... sub ochii tăi, măreții, Și patimi, și dureri adorm deodată; Ca cel dintîi surîs al dimineții, Așa îmi simt ființa de curată..., Și-aud ca-n vis, ca-n leagănul vieții O muzică ce umple lumea toată: E cîntecul ce-l auzeau odată Pitagora seninul și poeții. Deodată-mi spui ceva în stinse șoapte Se umplu ochii mei și-ai tăi de noapte. Cu noi aleargă ...
Constantin Stamati-Ciurea - Omul enigmatic
... inimii, spunându-și iluziile fericirii. Cu sufletul său zboară atuncea în eternul nemărginit, legănându-se în aer ca ciocârlia deasupra cuibușorului, pe care amorul i l-a pregătit din florile vieții și în care să-l aștepte iubita sa. Dar iată că deodată se-ntunecă seninul, iluziile dispar, crivățul realismului cu o suflare rece îi îngheață căldura inimii, smulÂgându-i ... nebunie neînțeleasă. Cam de unde provine ea? Filozofia modernă ne explică că sinuciderea provine de la dezgustul vieții, că viața este un nectar, care dacă-l bei lacom până-n fund și neavându-l mai mult, traiul devine nesuferit. Ne spune încă că la unul cupa cu acel nectar este plină și îndelunÂgată, la altul însă numai pentru ... chiar nespălați de păcate, adaose el zâmbind. — D-ta dar, cum se vede, ești foarte curajos! — Nu pot afirma aceasta, căci în război n-am fost, dar socot că nu m-aș teme, cu toate că a ucide oameni fără scop, fără ciudă, necunoscându-i măcar, numai ... foarte aspru prădăciunile, chiar prădăciunea singură este o lege, fiindcă orice proprietate este în principiu o prădăciune. Cel ce găsește întâi inspiră invidie celui ce- ...
Grigore Alexandrescu - Mierla și bufnița
... depărtată, Mierla se-ntîlni seara cu bufnița umflată. „Prietenă — îi zise — ți-aș face o-ntrebare, Daca a mea-ndrăzneală n-aduce supărare. Spune-mi, mă rog, lumina de ce nu-ți e plăcută, De ce stai toată ziua ascunsă, nevăzută? Nu cunoști, cum se vede ... o să mă vază, Însă, cînd m-oi deprinde cu a luminei rază.“ Mulți zic că neamul nostru nu este încă-n stare, Ca altele, să facă cercări de-naintare, Că-nvățătur-adîncă, idei, filosofie Sînt prea vătămătoare l-a lui copilărie, Declamația-aceasta, pompoasă, îngîmfată, De vreți, poate să fie despoților iertată: Numai lor le e bună a unui ...
Vasile Alecsandri - Omule, boule
... patru boi la jug. Plugu-mi lăsași la nevoi Și-mi pierduși sărmanii boi! Apoi încă te-am mânat Și cu pușca la vânat. Pușca-n două mi-o frânseși Și nimic nu aduseși. Și-am dat cofa să te duci La puț, apă să-mi aduci. Căzuși, cofa mi-o ... aduci foc; Hârbul mi l-ai bucățit, Sprâncenele ți-ai pârlit. Te mânai să-mi tai un lemn Până când să cer un semn; Toporul l
Grigore Alexandrescu - Inima mea e tristă
... Grigore Alexandrescu - Inima mea e tristă Inima mea e tristă de Grigore Alexandrescu Inima-mi e-ntristată, Și-n lacrimi înecată, La fericiri trecute gîndește în zadar! Plăcere, mulțumire, Viață, fericire, Le-am gustat. A lor lipsă acum o simt amar. Acele ... schimbară-n chinuri, Și bucuria noastră în otrăvit venin! Cât rău după-atât bine! Așa furtuna vine, Când soarele zâmbește, când cerul e senin. Adio! N-am cuvinte Să-ți arăt tot ce simte, În astfel de minuturi, mâhnit sufletul meu, E o durere mare, Și suferinți, pe care A ... inima-ți lipsită De-un credincios prieten cu el nu va mai fi, Vei putea uita toate Plăcerile gustate? Simțirea se va stinge, și nu-l vei mai dori? Astă lege obștească Se cade să-ngrozească Amorul, care vremea atâta l-a-ntărit? În ce loc, pe ce cale, Călcând pasur'le tale, Vei avea drept a zice: aici nu m-a ... nu-ma-uita , Atunci, atunci gândește De mine că-ți vorbește: Asta-mi este nădejdea și de-asta mai trăiesc: Eu tot cred că e-n
Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală
... cătunului, sub un umbrar de frunze de palmier: este capul atotputinte al bieților Tâmpiți. În jurul lui, alți câțiva Beduini, armați cu câte o lanciă 'n mână, un arc și o tolbă cu săgeți la spinare și un cuțit enorm la brâu, purtând câteva pene de struț înfipte 'n părul lor lung, și creț, compun curtea și se numesc favoriții consiliari. Aceasta este toată organizațiunea sociale a Tâmpiților. Acum, sunteți curioși să ... la urechiă, și apoi, cu un semn, congediează pe toți. Curtea se răsipește. Șeapte Beduini, mai marii celor mari, se răped pe cai, ia cuțitele 'n dinți, împumnă lancile și dau goană cailor prin cătun, sbierând ca niște posedați. Vai de Tâmpitul care se va găsi 'n calea lor ! îl trag în lanciă ca p'un iepure 'n frigare. Bieții Tâmpiți aud de departe sbieretele Beduinilor și dau năvală 'n bordeie; cei ce nu au avut pas să intre, se trântesc cu facia la pământ, ating țărâna cu fruntea și, aducând mâinile pe d'asupra ... zi la o parte pe câțiva Tâmpiți mai de căpetenie. - Bine, nefericiților, le ziseiu, cum nu vă vine odată ideea să vă sculați cu toții ' ...
Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu
... Cotoşman năzdrăvanu Cotoșman năzdrăvanu de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie: - Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp și ce vom găsi, aceea să ne fie copil. - Bine zici dumneata, frate. Așa să facem, daca astfel ai ... țiindu-l ca un om, și se trântea cu el pe spate, altă dată îl făcea să se dea d-a rostogolul, lovindu-l cu câte o labă și se repezea după dânsul ca după șoareci. Când stăpânul casei se juca cu dânsul, ferit-a sântul să ... va ști el ce să facă pentru dânșii. Luă hainele ce-i dete boierul și se întoarse la stăpânul său. După ce îl îmbrăcă șiÂl învăță cum să se poarte la boierul, plecă cu dânsul. Ajungând, îi ieși boierul înainte și-l priimi cu toată cinstea. Când fură în casă, Mătăhuz împărat se tot uita pe dânsul. Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate ...
... adu tânăr foc În inima-mi bolnavă... Ori ... ia-mi cu tine dorul greu – Ia-mi sufletul ce moare, Și du-te, du-te-n zări mereu, Măiastră zburătoare … Aleargă-n plaiuri oltenești La mândra fără vină – La mândre case-mpărătești Cu geamul în lumină... Privește-al ochilor ei rai, Surâsul fără nume, Ascultă tânărul ... Și vezi ce pierd pe lume ... Și fă-mi din tot un dulce cânt, Să-l cânți când iese luna – Și-apoi ... coboară-mă-n
Ion Luca Caragiale - Moartea protestantului
... A! ce idee! Ea scoboară trepte-trepte, Dusă de-un funebru gând Și pe Dumnezeu rugând: „Doamne sfinte! Doamne drepte!â€� Din donjon până-n devale E o cale-atât de lungă!... Când, sărmana! O s-ajungă Ținta pasurilor sale? A sosit acum la poartă: „Hai! deschide ... meu! viteze! Dacă tu ești mort – vorbește! Inima mi se topește... Poate-a ta să mă trădeze?â€� Plânge Cunigunda vașnic Și-l mângâie pe viteaz Și-l sărută pe obraz, Când, deodată, strigă strașnic Eginhardt cel elegant: „Noch a’ Krieg’l