Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN
Rezultatele 1351 - 1360 din aproximativ 3431 pentru DIN.
Duiliu Zamfirescu - De la villa Tusculana
... Bradul, umbrela și-o-ntinde pe muchea arsei coline; Mierla șăgalnică țipă prin grase tufe de lauri. Cicero, vechiule stâlp al acestor clasice locuri, Scoală din pulberea vremilor. Uite: colo, pe valea Tibrului, urmele Romei antice tremură încă. Umbro-sabelii și quirium, Tațiu, Numa Pompiliu; Zeii, pontificii, frații Arvali, Lupercii și ... ghiața. Toate sunt încă-n ființă și totuși toate sunt moarte. Ochi-mi, o nobile Marcu Terențiu, cată spre tine.â€� Astfel grăiește un glas din ruine. Nimeni n-aude. Brațe vânjoase întind Apeninii către cetate Roma din
Duiliu Zamfirescu - La bal mascat
... Iar de-o parte, o paiață, cu un glas răutăcios, Spunea că-i mai sus prin oameni cel ce e mai caraghios. Gazu'și trimetea din aer razele-i luminătoare Arătînd că-n lumea noastră tot ce dă lumină, moare. Dar că raza care moare, spre al omului necaz, Străbătînd masca ... teii, îi găsea întineriți. Vai ! și oare unde-s toate cîte le-am văzut în cale? Unde-s plopii de pe muchie, unde-i șipotul din vale? Cum s-a stins oare junețea celor care-au suferit? Ce-a rămas din vijelia inimilor ce-au iubit? Timp ! burete plin cu sucul care-aduce pacea minții ! De-aș putea să-ți umplu porii cu veninul suferinții, Ca ... uita, Timpule, aș rîde vesel de nenorocirea ta. Astfel dar ședeam pe-o bancă cugetînd; cum stam pe gînduri Văd o mască că se rupe din a danțurilor rînduri, Și venind la mine-mi zice: — Spune-mi: tot o mai iubești? Te văd trist... nu rîzi de lume ...
Duiliu Zamfirescu - Plecată cu capul...
... Duiliu Zamfirescu - Plecată cu capul... Plecată cu capul... de Duiliu Zamfirescu Plecată cu capul pe albe genunche Fecioara cu ochi liniștit Din apa curată adună mănunche De ramuri de tei înflorit. O rază de soare furiș se coboară Și lung o sărută pe gît, Iar dorul deschide ... în gînd de fecioară O poartă pe-un cîmp de urît. Cu raza cea caldă vin visuri nebune, Vedenii cu aripi de fluturi, Ce cad din lumină pe genele-i brune Ca ploaia din crengi ce le scuturi. Atunci de pe dealuri, văzînd-o că-i goală Și soarele prea arzător Un vînt se adună, din lanuri se scoală, Și pleacă încet spre izvor. El părul ei moale cu vinete unde Ușor i-l desprinde în sus, Și-ntreaga-i ființă ...
Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se
... Wied - Fluturi sărutându-se Fluturi sărutându-se de Elisabeta de Wied Cu gene 'ncins-a ochii tăi Cel ce-a creiat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ți ating Cu genele-mi ... mpresoară Scântei, un râu adânc de foc – Iar genele mi se scoboară. Se face noapte 'n jurul meu! Eu pier în stângerea clipirii, Bătând din
Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe
... minunate la vedere. Ascultați ce-am vorbit cu gaița: Eu : Pasăre dragă, îți făgăduiesc că de acum înainte n-o să mai spun altora nimic din ceea ce-mi împărtășești. Gaița : Lasă că te cunosc. Așa mi-ai vorbit și rândul trecut, și mi-ai pus ciocănitoarea pe cap, de-mi ... puține au ales penele aceste, și mai toate s-au bucurat de socoteala sticletelui. Vezi dumneata, mic și afurisit: „Doamne, zise el, dă-ne din toate câte ceva și lasă-ne să le amestecăm noi cum ne-o tăia capul.â€� Dumnezeu a zâmbit și-a încuviințat ... trandafirul, să-l miroasă. Îngerul, când luă crenguța, se împunse într-un spin și îndată îi ieși în vârful degetului o bobiță de sânge. Fiindcă din pricina trandafirului răsări cea dintâi picătură de sânge pe lume, Dumnezeu meni floarea să se facă roșie, cum se și făcu, iar pentru că prin ... luat ochii celorlalte păsări roșul ciocănitorii, că toate au năvălit la ea, să se atingă de dânsa, să capete și ele măcar cât de puțin din fața sângelui. Cel dintâi sticletele. Dar dintr-o picătură ce s-alegi? Pe urmă și-au amestecat penele care cum le-au tăiat capul. Vrabia ...
... ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din ... o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lujere. Dar trebuiesc să coboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre țancuri. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeață, până ce pătrunde în inima întunecată, ca un iad ...
Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...
... Emil Gârleanu - Sărăcuţul! ... Sărăcuțul! ... de Emil Gârleanu S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înșurubat în pământ, apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce ... a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și el piciorușele și a văzut că poate zbura fără să dea din aripi. Vârtejul și-a făcut gustul, și-n mijlocul unui drum de țară, lângă o curte, s-a înțepenit o clipă ... s-a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Și din capătul drumului, țanțoș, cu pieptul în platoșă, cu pintenii arcuiți, venea un cocoș. „Ia! Scap de unul și dau peste altul, își zise cărăbușul ... și a trecut mândru înainte. „Am scăpat!â€� gândi cu bucurie cărăbușul, și se întoarse să privească după cocoș. Atunci încremeni de spaimă. Din celălalt capăt al drumului sosea un curcan. Cărăbușul se făcu mai mic decât era, ținându-și sufletul: „Acuma chiar c-am pățit-o!â ...
... Emil Gârleanu - Singuraticii Singuraticii de Emil Gârleanu Pe lacul luciu din grădina cu florile neclintite de nici o adiere, cu crengile nestrăbătute de nici un foșnet, pe lacul adormit că pare o uriașă lespede de cristal ... reci, deși unul, bulgăre de gheață, celălalt, pară de foc. Și se cunosc, se văd în fiecare seară, merg unul către altul și se-ntâlnesc: din înalt, luceafărul își coboară raza jos, în adâncul apei, unde răsare ca un mugur de aur. Iar pasărea se apropie de scânteia picurată din cer și plutește ușor împrejurul ei, mai întâi în cercuri largi, apoi în rotiri tot mai strânse, tot mai strânse, până ce se oprește drept ...
Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei
... Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei Împrumutarea formei de Garabet Ibrăileanu În Originalitatea formei din numărul trecut am spus că împrumutarea formei nu e un fenomen ce ar răsturna explicația noastră în privința legăturii dintre formă și fond, dar că ... tinerimii vine de acolo că el a întrupat aspirațiile și simțirile unei întregi pături, pe care apoi a robit-o sieși. Din cele zise mai sus vedem clar că această specie de eminescieni luând fondul iau și forma corespunzătoare, deci până aicea nu se contrazic întru nimica ... Beldiceanu, n-are nevoie, pentru a avea o formă proprie, să fie de talia lui Eminescu -- deosebirea de fond îi garantează originalitatea formei. Din aceste câteva cuvinte de mai sus se vede bine că împrumutarea formei nu contrazice ideea expusă de noi în numărul trecut că: orice fond își ... formă e a celui mai talentat, a lui Eminescu. Pentru a încheia, vom rezuma ambele articole: O lucrare literară, din punct de vedere psihologic, e exprimarea unei stări sufletești. Cum e starea sufletească e și forma. Un temperament sincer, puternic, deosebit de alte temperamente, va ...
Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei
... cădea în metafizică. Deosebirea între formă și fond e mai mult o deosebire logică, menită a ne ușura analiza în chestiile de estetică. Din punct de vedere obiectiv, ea nu există, căci o bucată literară, o poezie, de pildă, nu-i altceva decât exprimarea unei stări sufletești, iar o ... versuri simțirea sa fără nici o meșteșugire, fără nici un calcul. Un asemenea poet nu va putea împrumuta forma, căci sentimentele și ideile, fiind izvorâte din propria-i personalitate, nefiind calculate, cântărite, căutate, se vor manifesta conform cu ele înseși, deci într-o formă proprie. Aceasta nu este o concluzie căpătată ... După Eminescu, în timp și în valoare, cităm pe Beldiceanu și Coșbuc, care au venit de asemenea cu o formă proprie. Între Eminescu și aceștia, din punct de vedere crono logic, mai avem și alți poeți de talent, care n-au adus o formă proprie. Aceasta însă nu răstoarnă întru nimica ...
George Coșbuc - În muzeu (Coșbuc)
... puse Multe altele de preț, Cari pe-acele vremi senine Artă și minuni erau! Astăzi hârburi poate stau, Bietele, pe-un raft cu mine! Și din toate și-a ales Capul cetelor ilire Un ulcior să nu te mire Că suspin așa de des Un ulcior, și-o roabă ... pe-aici femei, Și-mi evoc mândrețea ei, Și-n etern slăvi-voi fata Cea de-acum opt mii de ani! Poate, albele ei oase, Din nămolul apei scoase, Poți și tu cu doi-trei bani Să le vezi aici, străine, Ori altunde-n vrun muzeu. Am pierit, și ea și ... scăpat pe luntre unii Dintre-ai noștri, cei vro doi, Însă cei mai mulți pieriră. Și de-atunci, pe fund de lac Și-astăzi părți din mine zac. Iar pe câte le găsiră Le-au adus aici, punând Ciob la ciob ca să mă-nchege. Ah, dar ce pot înțelege Câți ...