Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��L��ARE
Rezultatele 1361 - 1370 din aproximativ 2099 pentru ��N��L��ARE.
Ion Luca Caragiale - Moartea protestantului
... A! ce idee! Ea scoboară trepte-trepte, Dusă de-un funebru gând Și pe Dumnezeu rugând: „Doamne sfinte! Doamne drepte!â€� Din donjon până-n devale E o cale-atât de lungă!... Când, sărmana! O s-ajungă Ținta pasurilor sale? A sosit acum la poartă: „Hai! deschide ... meu! viteze! Dacă tu ești mort – vorbește! Inima mi se topește... Poate-a ta să mă trădeze?â€� Plânge Cunigunda vașnic Și-l mângâie pe viteaz Și-l sărută pe obraz, Când, deodată, strigă strașnic Eginhardt cel elegant: „Noch a’ Krieg’l
Dimitrie Bolintineanu - Petru Rareș (Bolintineanu)
... Dimitrie Bolintineanu - Petru Rareş (Bolintineanu) Petru Rareș de Dimitrie Bolintineanu Rareș l-ai săi zice: — ,,Marele sultan A jurat să nu-mi dea tronul moldovan Până nu va trece de trei ori călare Peste ... jurat deloc; Va să te-umilească cu acest mijloc". — ,,Să mă umilească? Asta nu mă-amână... Mâine-oi fi în țară și cu arma-n mână!" — ,,Mâine-i fi în țară, cel bătrân i-a spus; Însă nu sub arme, ci ca domn supus. La străini domnia ... dacă astfel domnu-i umilit, Ce va fi poporul? Oare ai gândit? Ori mai jos ca tine el o să coboare, Ori tu vei ajunge l-ale lui picioare. Nu primi domnia și rămâi supus, Dar cu suflet mândru și cu fruntea sus." Rareș nu ascultă. Merge domn în țară, Și ...
... nu-i gata. UN SECRETAR (intră cu o tavă plină de scrisori) DIRECTORUL (către secretar) Bine dragă! am eu acuma vreme de corespondență? Lasă-mă-n pace... SECRETARUL Nu se poate, d-le director, vă rog: măcar câteva... urgente... așteaptă răspuns la moment, sunt de la persoane foarte importante. DIRECTORUL A ... insomnie... (râsete.) PROFESORUL (o privește cu desconsiderare o clipă, apoi urmează) Doamnelor și domnilor, se înșeală cine crede că Estetica este un cuvânt pe care l-am avea moștenire de la filozofia antică. Nu! el este de dată relativ foarte recentă; e un cuvânt forgĂ©, un cuvânt creat de celebrul filozof ... que vous devez connaître dejă! Je suis sure qu'il trouvera aupres de vous un accueil empresse. Comptez, je vous prie, mon cher directeur, sur l'affection de votre excellente amie...â€� A! da, mi-aduc aminte (către tânăr). Da! d-ta ești junele poet care ne-a ... ușor. Dați-mi voie să vă citesc. DIRECTORUL (distrat) Mă iartă, un moment!... Machauer! (arătând pe tânăr.) Uite, d-le! uite cap! uite cap... Studiază-l bine!... Uite-te bine! (Frizerul studiază capul tânărului din față și din spate cu atențiune.) TÂNĂRUL Dați-mi voie să vă citesc. DIRECTORUL Mă rog ...
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... scriitor, se cuvine să facem aici din treacăt o observație, să relevăm un curios fenomen de psihologie pe care istoria literaturii ne dă ocazia să-l constatăm adeseori, când confruntăm opera unui scriitor cu biografia lui. De pildă, un scriitor care duce o viață foarte castă, o viață de om cuminte ... Să nu uităm mărturisirea lui Goethe că a scis romanul lui Werther numai ca să scape de sentimentalism — și că, după ce l-a scris, s-a vindecat în adevăr pentru totdeauna... De aceea, când observăm că, de obicei, humoristul nu e un om ... acolo că marele filozof a dat cuvântului humor un înțeles prea restrâns, adică alt înțeles decât acela pe care suntem înclinați să i-l dăm noi. Și apoi, se pare că el s-a gândit numai la humorul englez și, mai ales, la o caracteristică a ... i de ajuns să aibă numai scopul de a provoca râsul; ea trebuie să aibă și mijloacele, adică darul de a-l provoca... Și apoi, să nu uităm că există unele încercări literare care provoacă râsul, adică sunt humoristice, deși autorul țintise la un efect cu totul
Constantin Negruzzi - Chelestina
... aflat chip a enhirisâ amorezatii sale un bilet prin cari o înștiința aceea ci ea acum știa pre bine. Mânioasa Chelestina de abiĂ© l-au cetit și îndată cu defăimări l-au triimes lui don Pedro înapoi: dar cum ea avĂ© o minunată țâneri de minte, au știut scrisoare de rost, și după 8 zile i ... greșala, îți dau un apartament în casăle meii, vino di șăz într-însul și lasă pi această bună fimei plângând di bucurii.â€� Multă vremi n-au vrut, dar în sfârșit priimești schimbul, sărutând mânile evlaviosului ei copil. Niciodată un împărat n-au stăpânit un palat cu atâta bucurie încât au sâmțât don Pedru așăzându-să în căsuța maicii săli. în dreptul fereștii Chilistinii, îndată ci sară ... dimpotrivă Portugaliei. În vremea aceea, don Pedro nu s-au putut mântui de mulțămitoriu Enric și de tatăl său; fără să vroiascâ a-l lăsa măcar un pas, l-au silit ca să vie acasă la ei. Pedro, socotind că Chelestina văzându-l, va afla pricina întârzierii sale, s-au supus a-i urma. Sosăsc; Alonț aleargă în odaia nepoatii sale pentru ca să o înștiințăzi ...
Mihai Eminescu - Junii corupți
... de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sînge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre odată De brațele slăbite, puterea leșinată A junelui cănit. Ce am de-alege oare în seaca ... ce drept fără să-mi mință, O, oameni morți de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărîmate, hurii nerușinate Ce chiuie-n orgii? Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflînd din gură boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi ... În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut, ca uliul care cată În inima junimii de viața-i dezbrăcată Un stîrv spre-a-l sfîșia; Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dar cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede veștminte Misteriul cel sînt; Căci vorba voastră sună ca plîns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cînt de ...
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... e și un fel de enfant gâtĂ© al unor oameni cu mare înrâurire în opinia publică și literară, ca Nichifor Crainic și Dragoș Protopopescu, care-l răsfață, considerându-l un liric nou, viguros în expresie și nu mai puțin un pamfletar incisiv și epigramist plin de savoare. Pe dl Calotescu-Neicu îl cunosc mai ... tardiv, dar meritat, dragului meu frate, Ionel Pavelescu, răpit așa de timpuriu vieții, gloriei și poeziei, pe care le adora deopotrivă. Cred că autorii antologiei n-au publicat epigramele cele mai bune, nici ale lui Ionel, nici ale lui Mircea Pavelescu, al cărui spirit e scânteietor și malițios. Cred că definiția ... aleagă subiectele Sur telle chose basse et particuliere. Părerea lui Marot e desigur împărtășită de critica cea mai avizată. Cred, însă, că sfatul pe care-l dă poeților e primejdios atunci când vrea săi hotărască a evita cu desăvârșire particularitățile. Alergând numai după generalități, barzii vor fi siliți să ... particulară. Dar e drept că în schimb nimic nu e mai general decât viața. Aș putea adăuga și eu în mod ironic că epigramele mele n ...
Dosoftei - Din Viața și petrecerea svinților
... Iuliana, Hristoase, cu credință, Țî să jărtvește ca și o porumbiță. STIH [PENTRU SFINȚII HRISTODUL ȘI HRISTODULIî Lui Hristodul ficioara, Hristoduli la nume, Însoțâtă și-n lupte, și-n dusul de pre lume. STIH [PENTRU SFINȚII DIOGHEN, AVERCHIE ȘI NONOS] Averchie și Nonos, săvârșiț de lance, Cu Dioghen, împroșcat, țărâi roagă pace. * STIH [PENTRU ... Rahil cuconi, acmu avadii Plânge RaitĂ³, pre hăcuiț în sabii. STIH [PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ AGNĂ�, CARE A MURIT ÎN TEMNIȚĂ] Închizând pre Agna-n casă-ntunecată, Îi agonisiră casă luminată. STIH [PENTRU DUMINICA VAMEȘULUI ȘI A FARISEULUI] Fă-ț în beserică ruga nesămață, Că smerițâi sunt lui ... a lui Dumnezău șarbă Robii a strigoilor celor fără treabă. STIH [PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ XENI, ARUNCATĂ ÎN FOC] Hristos au venit să bage-n lume focul, Xeni pentru dâns rabdă, arsă cu totul. STIH [PENTRU PREACUVIOSUL MACARIE] Macarie de pământ fugĂ departe, În fericita ceriului s-au suit parte ... luptat cu gerul. STIH [PENTRU PREACUVIOSUL MAXIM SPOVEDITORUL] Fără mână, fără limbă, înfruntez porunca strâmbă, Și-ntr-a lui Dumnezău mână mergi, Maxime,-n ...
Ion Luca Caragiale - Mare farsor, mari gogomani
... farsă de prost gust. Întîi cu toții, zi și noapte, Îl gratulau pe-acest farsor Cu ouă moi și mere coapte Dar el urma nepăsător. L-au maltratat. Ce nu-i făcură? În brînci afar-au vrut să-l dea... Aș! răbdătoarea creatură Că nu-nțelege se făcea. Primea zîmbind fluierătura; În dreapta,-n stîng-a salutat Și grav, bravînd huiduitura, Rolu-nainte și-a jucat. Și-ncet-încet, toți gogomanii De-acest farsor au ...
Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine)
... te sfărâmai tot astfel sub coastele-ți deșirate, Unda-ți plesnind se vărsa. Ti-aduci aminte-ntr-o seară când noi pluteam în tăcere Și n-auzeam de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe ... Curgeți, pentru ei grăbiți; Luați cu ale lor zile grijile care-i doboară Și uitați p-ăi fericiți... Dar ce cer? deșartă rugă! minutele trec, n-așteaptă, Vremea-mi scapă, s-a pierdut; Eu zic nopții să-ntârzie, aurora se deșteaptă, O-mpraștie... a trecut! Să iubim ... ni le dete, vremea care le omoară Mai mult nu ni le va da? Trecut! Nimic! Vecinicie! Abisuri negre, noptoase! Unde sunt zilele noastre care-n veci ni le-nghițiți? Spuneți, ne veți mai întoarce aste plăceri fioroase Pe care ni le răpiți? O, lac, și voi, stânci tăcute, peșteri și ... vă păstrează sau vă poate re-nnoi, Păstrați ținerea de minte acestei nopți prea frumoase Cel puțin a vă-nsoți. Fie cu tine-n repaos, fie și în vijelie, Frumos lac, și în privirea dealurilor ce-asudez, Și-n aste sălbatici râpe, și-
Ion Heliade Rădulescu - Lacul (Lamartine)
... te sfărâmai tot astfel sub coastele-ți deșirate, Unda-ți plesnind se vărsa. Ti-aduci aminte-ntr-o seară când noi pluteam în tăcere Și n-auzeam de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe ... Curgeți, pentru ei grăbiți; Luați cu ale lor zile grijile care-i doboară Și uitați p-ăi fericiți... Dar ce cer? deșartă rugă! minutele trec, n-așteaptă, Vremea-mi scapă, s-a pierdut; Eu zic nopții să-ntârzie, aurora se deșteaptă, O-mpraștie... a trecut! Să iubim ... ni le dete, vremea care le omoară Mai mult nu ni le va da? Trecut! Nimic! Vecinicie! Abisuri negre, noptoase! Unde sunt zilele noastre care-n veci ni le-nghițiți? Spuneți, ne veți mai întoarce aste plăceri fioroase Pe care ni le răpiți? O, lac, și voi, stânci tăcute, peșteri și ... vă păstrează sau vă poate re-nnoi, Păstrați ținerea de minte acestei nopți prea frumoase Cel puțin a vă-nsoți. Fie cu tine-n repaos, fie și în vijelie, Frumos lac, și în privirea dealurilor ce-asudez, Și-n aste sălbatici râpe, și-