Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 1371 - 1380 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade)
... Ion Heliade Rădulescu Era poet în suflet, era artistul june, Și creator penelu-i; în contemplarea sa Trăsurile-ți divine, în marea-i pasiune Voind să le imite, un angel copia. Și a făcut un angel în toată-a lui candoare, O vergine cerească femeia-serafim, Și ... de foc, Al lor diafan rumen acolo nu străbate, Nu-ngheață, nu-ncălzește acel feeric joc. Marie, fii tu muza ce rimele-mi conduce, Cu-ai tăi doi sori aprinde, însuflă sânul meu; Ș-al tău portret aievea, real voi reproduce Și-l voi via cu focul furat de Prometeu. Ai ... este scumpă, de-mi place viața, E d-ast sfânt nesațiu d-a te contempla." Erai vergine castă, aveai pe cap cunună, Pasai să juri credință l-altar, la imeneu, Cu buclele-ți aurii beteala împreună Forma aureola unei copile-zeu. Și chipul tău atuncea mi-a inspirat ... ntreagă-asemănarea, Și-n piept mi-a fost secretul un foc consumator. Sunt secoli de atuncea la lunga-mi așteptare; Mi-e teamă să pui mâna s-ating acel portret, Și lira-mi îl repetă în sacra-i fiorare; Pe pictorul d-atuncea îl faci acum poet. E june ...
Constantin Stamati - Vulturul și albina (Stamati)
... smerit trudește și ostenește Pentru binele comun. Care nici o recompensă alta nu sperează Decât pacinicul său cuget în taină se fălește Că putu folos să facă ca un patriot prea bun, Precum vulturul odată, văzând harnica albină Zburând din floare în floare, ostenită, obosită, Îi zicea cu defăimare: “De ... Căci eu aripele mele le deschid cu sunet mare, Mă sui mai pe sus de nouri, împrăștii frică și groază Păsărilor zburătoare, Încât nici una să zboare de la pământ nu cutează; Păstorii de a mea grijă lângă turme privighează, Iar iepurii din dumbravă nici să iasă îndrăznesc Dacă pe mine mă zăresc. Atunci albina răspunde: „Ție slavă se cuvine, Și cerul a sale daruri reverse-le peste ... ți fie bine, Iar eu sunt mijlocitoare îmbelșugării comune, Și pentru dânsa trăiesc, Fiind foarte mulțumită de-am putut cu a mea gură, Să pun în fagurii noștri de miere o picătură...â€� Patriotule,-nțelege folosul albinii mele, Făcând bine țării tale, și nicicum nu te înșele A ... său lapte Te-au crescut și te hrănește. Apoi și a tale fapte S-aducă acestei maice măcar un pic de folos, Ca să
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și albina (Stamati)
... smerit trudește și ostenește Pentru binele comun. Care nici o recompensă alta nu sperează Decât pacinicul său cuget în taină se fălește Că putu folos să facă ca un patriot prea bun, Precum vulturul odată, văzând harnica albină Zburând din floare în floare, ostenită, obosită, Îi zicea cu defăimare: “De ... Căci eu aripele mele le deschid cu sunet mare, Mă sui mai pe sus de nouri, împrăștii frică și groază Păsărilor zburătoare, Încât nici una să zboare de la pământ nu cutează; Păstorii de a mea grijă lângă turme privighează, Iar iepurii din dumbravă nici să iasă îndrăznesc Dacă pe mine mă zăresc. Atunci albina răspunde: „Ție slavă se cuvine, Și cerul a sale daruri reverse-le peste ... ți fie bine, Iar eu sunt mijlocitoare îmbelșugării comune, Și pentru dânsa trăiesc, Fiind foarte mulțumită de-am putut cu a mea gură, Să pun în fagurii noștri de miere o picătură...â€� Patriotule,-nțelege folosul albinii mele, Făcând bine țării tale, și nicicum nu te înșele A ... său lapte Te-au crescut și te hrănește. Apoi și a tale fapte S-aducă acestei maice măcar un pic de folos, Ca să
Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiș
... mă gîndesc cu ce plăcere mergea lumea la teatru pe vremea aceea, cînd toaleta era de rigoare și cucoanele se găteau ca de bal, ca să vadă și să fie văzute. Era o întrecere între frumoasele de atunci, și pregătirile începeau cu ceasuri înainte. Părul era pus în papiliote de dimineață, fierele de frizat ... Josè care iese dintr-o trapă pîn'la mijlocul trupului și cere răzbunare, și iată și Cucoana Chirița și toți eroii și eroinele uitați acuma ai lui Alecsandri, întrupați în ființa lui Bălănescu, cel mai iubit între toți, veșnic răsplătit de aplauze și adorat de mulțime. Era de ajuns să apară cu înfățișarea lui bachică, peste măsură de gros, cu burta lui balonată, ca zîmbetul să cîștige lojă cu lojă, scaun cu scaun, pînă în înaltul galeriilor, și teatrul să se prefacă într-o gură imensă care rîde. Și iată Luchian, cu fața lui simiescă și iată tragicul Gallino, ce clătina veșnic din cap ca ... tuturora, cu o lumină aprinsă la căpătîi, după ce murise de atîtea ori, își dormea acum somnul cel din urmă. Mîni grațioase și înmănușate puteau să bată și ...
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... lună", un tânăr ușuratic Ce scrie cărți cu versuri, — ei și?... ce-mi pasă mie, Că eu doar nu sunt membru de la Academie, Să stărui ca să-i deie vreun premiu, la-mpăcare, Și-apoi câți fac oferte și care mai de care!" Nu, scumpă domnișoară, nu chir Sotir, băietul De care ... în zile mai senine... La umbra-i primitoare era așa de bine! Dar, din copilărie rămas orfan, băiatul A fost silit din vreme să-și părăsească satul Și la oraș el însuși pe sine să se crească, Cum cresc mai toți orfanii în țara românească. Azi dă-n familii lecții și scrie la gazetă, Ducându-și viața-n studiu și ... nici versuri șchioape... Deci, cum venea spre casă, într-un amurg de toamnă, Îl ia cu frig din spate... El, neștiind ce-nseamnă, Nu vrea să bage-n seamă că nu-s chiar semne bune... Dar nopțile și lipsa încep să se răzbune: O boală nemiloasă, încet, pe-ascuns, îl sapă, Și iată-l, stins și palid, pășind tăcut spre groapă. E obicei acuma să faci s-apară-o zână Ce vine-nduioșată... iar diafana-i mână
Constantin D. Aricescu - Un privighetor în colivie
... 7 VII 8 VIII 9 IX I "— O bard al armoniei Cu cîntec îngeresc, Simbol al poeziei, Misionar ceresc, II Cum poți în colivie Să cînți tu tot mereu? N-ai tu copii, soție? Îți place lanțul tău?" III "— Nu cred a fi sub soare Vre o ființă vie Să-i placă a sale feare, S-adore-a sclavie. IV Lipsit de libertate Și eu la început Am fost ca tine ... mei, La cuib, și la cîmpie Știi tu ceva de ei?" VIII "— Decît miere și lapte, Sub jugul de despoți, Mai bine-n libertate Să
Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei
... inima-mpărțită, luncuța pletoasă, inima duioasă… că mi s-o vorbit, mi s-o dămolit cei trei ciobănei, verișorii tăi, ca pe la chindie, ei să te răpuie, și la-apus de soare, ei să te doboare, să mi te omoare și la miez de noapte, dorm apele toate, să mi te îngroape, la valea adâncă, la potica strâmtă. El din gură o zis — Mioară, mioară, de trei miei în vară, de-mi ești ... năzdrăvană, de-s gata de moarte, spune-le tu toate… ca să mă îngroape, în strunga de oi, în jocul de miei, în dosul stânii, să mă urle cânii… Iar tu din gluguță, să-mi faci iconiță și din trișculiță, să-mi faci cruciuliță și din buciumaș, să-mi faci prăpuraș… Tot să mă mângâi, tu la cap să-mi pui flueraș de os că-mi zice duios, flueraș de soc că-mi zice cu foc, flueraș de fag că-mi zice cu dragâ ... pieliță, neagră la cosiță, neagră la straiță, ce-mi sui pe Bistriță? — Mioară, mioară, de trei miei în vară, colo-n calea ta, n-ai ...
Titu Maiorescu - Observări polemice
... a celor literari ar scoate articolul nostru din marginile exclusive ale Convorbirilor literare , care au binevoit a-l primi în coloanele lor. Trebuie să ne îngrădim în sfera curat literară. Dar și aci am aduce o probă de prisos când am voi să mai cităm întregul șir al încercărilor de mistificare îndreptate în contra opiniei publice, de la celebrarea lui Țichindeal pănă la încrederea formulată în o adunare ... însemnată prin anticitatea sa, remarcabilă prin estensiunea sa și demnă de considerat prin prestanța sa", ne lipsește "un panteon, unde atleții adormiți al literaturei noastre să-și afle recunoștința și remunerarea meritată, și lângă tipurile lor să vedem strălucind acolo și icoanele atleților care sunt în viață și lucră încă". [1] Va fi deajuns să caracterizăm numai creșterea acestei mișcări nesănătoase, și ca măsură a judecării simptomelor vom lua raportul în care scriitorii noștri pun cultura occidentală cu ... se mai aflau în părete un șir de cuie de lemn, bătute în linie dreaptă de la ușă și pănă la locul unde se întâmpla să-i fie patul în acea zi. Când intra Pralea în odaie seara, pentru ca să se culce, începea ...
... George Coşbuc - Ştefan-vodă Ștefan-vodă de George Coșbuc Prin Suceava, vodă Ștefan, într-o zi de primăvară, Cu boieri bătrâni ai țării și hatmani treceau călări. Iată-n drum, pe-o stradă strâmtă, ei p-un mort întâmpinară, Un sărac! Nici lume-n urmă, nici măcar ... Și, purtând în mână coiful, după mort încet se duce Ca dup-un amic iubit. Sfetnicii și-oștenii țării stau mirați și n-au putere Să-nțeleagă cine-i mortul cel necunoscut ca viu, Văd în capul gol pe Ștefan și zdrobit ca de-o durere Își descopăr și ei capul ... aici cu mine, Nu-ntrebați ce mort e-n groapă, prieten ori dușman al meu, Om a fost, și-n ceasul morții noi să dăm ce se cuvine Omului. Iar unde merge, sufletu-i găsească bine Și să-l ierte Dumnezeu! Și-n genunchi se roagă Ștefan, iar poporu-ntreg rostește În genunchi un Tatăl-nostru, și e sfânt murmurul lor. Astfel codrii ... Nu-ntrebați ce mort e-n groapă! Răsărirea unei spume Nu e volnică: ea-și are rostul hotărât de cer! Când tu crezi că n-ai pe nimeni, frați tu
Cincinat Pavelescu - Lui N. Mihăescu-Nigrim
... 4 IV I Cu epigramele-ți naive Din nou în gheara mea încapi: Ovidiu a scăpat de mine, Tu de prostie n-o să scapi. II A-nceput să spuie Într-o zi Ovid: Nigrim dacă vine În oraș la mine, Deși sunt statuie, Eu mă sinucid. III Crede-mă, Nigrime, Lasă-te de ... scrie Tristia târzie! IV OPEREI LUI NIGRIM E crud să-ți fac un epitaf, Prea ți-a fost viața scurtă ție, Căci te-ai născut la tipograf Și-ai
Cincinat Pavelescu - Dublu catren
... ministrul Ion G. Duca Poetul, singur, sta sub plapumă. Mâncase-n seara aceea un fistic Și chema muza, ce-i zicea: Taci, mă, Pot eu să mă cobor la un calic? N-ai nici măcar un corn pe farfurie Și nici cărbuni în soba cu mangal! Și, totuși, o să