Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE LA
Rezultatele 1371 - 1380 din aproximativ 1598 pentru PE LA.
Petre Ispirescu - Voinicul cel cu cartea în mână născut
... pe la descântătoare, ba pe la meșteri vrăjitori, ba pe la cititori de stele și ca să rămâie baba grea, nici gând n-avea. Ajunși la vreme de bătrânețe, începură a se îngrijura. - Ce ne facem noi, babo, zise într-o zi unchiașul, de vom ajunge niscaiva zile de ... fie toiagul bătrânețelor noastre, nu s-a îndurat. - De! unchiaș, cine e de vină? Tu știi că am umblat și cruciș și curmeziș pe la meșterese, pe la vraci, am făcut tot ce m-au învățat unii și alții, și ca să avem și noi o mângâiere pentru pârdalnicele de bătrânețe, că grele ... ce nu știau ei, dară nu-și găsiră omul. A zecea zi sculându-se unchiașul, ieși afară să se spele, ca să pornească la drum mai departe. Când luă ștergarul să se șteargă pe ochi, ce să vază? Trei picături de sânge pe dânsul. El își zise: "Trebuie să mă întorc acasă, căci Dumnezeu știe ce va fi pățit baba mea." Întinse unchiașul la drum. Nu mai căuta nici de mâncare, nici de odihnă, și se întoarse acasă cum plecase. - Ce ți s-a întâmplat, babo? zise ...
Petre Ispirescu - Zâna zânelor
... vă sfădiți voi? îi întrebă el; căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva și tot îl deșteptați. - Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne învoim între noi, care ce să ia din ele. - Și la ce sunt bune bulendrele pe care vă sfădiți voi? - Când se încalță cineva cu opincile, trece marea ca pe uscat. Când pune căciula în cap, nu-l vede nici dracul, măcar de i-ar da cu degetul în ochi. Iară când va avea biciul ... fiul cel mic al împăratului trăsni de trei ori cu biciul în fața fiecărui drac, și îi împietri acolo locului. Apoi o luă și el la drum în treaba lui, unde îl trăgea dorul. Abia mai făcu vro zece pași și văzu pe sus un stol de șapte porumbei. Îi urmări din ochi până ce îi văzu în ce parte de loc se lăsară. Într-acolo deci și ... pentru care se ostenise atâta mare de vreme. Trecu mări, pâraie și ape mari ca pe uscat, mai cutreieră țări și pustiuri, până ce ajunse
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
... în voie. Se ferea de a se mai juca cu surorile prin grădină, d-a culege flori ca să le puie la cap și d-a cânta cu toatele când erau la furcă, ori la cusătură. Între acestea, tatăl fetelor, împăratul, făcuse o izbândă cum nu se aștepta, biruind și gonind pe vrăjmaș. Și fiindcă gândul îi era la fiicele sale, făcu ce făcu și se întoarse mai curând acasă. Lumea după lume ieșise întru întâmpinarea lui, cu buciume, cu tobe și cu surle ... el că o mie de vorbe un ban nu face. Începuse a se cam uita întâmplarea aceasta, când, într-o zi, se înfățișe la împăratul fiul unui împărat de la răsărit și-i ceru de soție pe fata cea mai mare. Împăratul iÂo dete cu mulțumire. Făcură nuntă înfricoșată și peste trei zile o petrecu cu cinste mare până la otar. Peste puțin, așa făcu și cu fata cea mijlocie, pe care o ceruse un fiu de împărat de la apus. Cu cât vedea că se împlinesc întocmai cele scrise în cartea ce citise, cu atâta fata împăratului se întristă și mai mult. Ea nu ...
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... că istoria se repetă și că epigramiștii își continuă obiceiul la dejunurile recente de la palatul regal?) Mellin de St. Gelais a murit pe la 1588 și a lăsat mulți urmași și imitatori. E de remarcat că Boileau și Voltaire, genii eminente ironice, au rămas totuși inferiori în ... au perimat cu desăvârșire, fiecare putând să-și spună părerile fără frică și fără înconjur. Jurnalismul, într-adevăr, tinde nu numai în Franța, dar chiar la noi și pretutindeni, să înlocuiască, pe lângă satiră și epigramă, mai toate genurile literare. Aici vedem cum presa de partid, când e condusă de un fruntaș politic, combătând un regim advers ... său critic două butade excelente: cea dintâi, asupra spiritului epigramatic care șomează, fiind înlocuit de duhul admirației reciproce, și a doua, ditirambele exagerate pe care le aduce talentului delicat al dlui Tudor Măinescu, modestul judecător de la Vidra. Cât mă privește, îi sunt recunoscător că aduce un elogiu postum și tardiv, dar meritat, dragului meu frate, Ionel Pavelescu, răpit așa de timpuriu ... parle. ClĂ©ment Marot regretă că poemele celor Două Testamente de Villon sunt pline de nume absolut necunoscute, chiar pe
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola II
... pre mine; Puțini se găsesc de-aceia ce văd lucrurile bine! Unii mă vor huli iarăși pentru că m-am ocupat De un lucru ce la vrâsta și la postul meu nu-i dat, Alții n-or vrea să mă cruțe, căci am avut îndrăzneală, Defecturile străine să descopăr la iveală. În zadar voi le veți spune că trebile mi-am cătat. Și rodul anilor tineri nicidecum nu am știrbat; Că a mea ... nu sunt ceasuri de prisos Și că din scris și din versuri nu iese nici un folos. Zavistea veninoasă va mai găsi pentru mine, Că pe vechi și noi autorii am prădat fără rușine Și că în limba rusească tot acele am bârfit, Ce latinii și francezii mult mai bine le ... n-a fost lucru de minune. Aceste sunt pentru mine, iar pre voi vă vor uita, Și cu Bova sau cu Erșa [1] la un loc vor arunca, Unde-n pulbere zvârlite veți sluji la cari de hrană, Ori veți fi de învălitul icrelor din vro dugheană. Dea cerul să nu să-ntâmple aste care vă prezic, Târziu plânge dacă ... Din aceste de pre urmă sfătuiri ce vă-nsemnez, Voi puteți să înțelegeți ce iubire vă păstrez. [1] Două netrebnice povești ce se vindea manuscrise
... Marc Aureliu - Meditaţii Meditații Meditația este o specie a liricii filozofice în care poetul exprimă profunde idei filozofice privitoare la legile tainice care guvernează universul, generând în sufletul poetului melancolie, tristețe, neliniști spirituale, până la nefericire. Pentru mai multe detalii vedeți și articolul Wikipedia:Meditație . Listă de meditații care se găsesc pe Wikisource. Pentru mai multe detalii vedeți și Categorie:Meditații . Grigore Alexandrescu Anul 1840 Meditație Mihai Eminescu La
Alexandru Vlahuță - Din trecut (Vlahuță)
... visuri înghețate De vreme și de nepăsare. Căința-nlătură-ți, și vină: Nici eu, nici tu nu ești de vină. Ce de mai cruci stau pe cărare !... Aicea-i prima sărutare: Luna, privind cu drag a noastră Primăvăratică iubire, Sclipea în lumea ei albastră; Iar noi plîngeam de fericire ... față Ni le sorbeam, cuprinși în brațe. Dincoace-un dor — sigur îl știi: E dorul celor doi copii De-a merge-alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. Copiii sunt — noi amîndoi... Ce ... Cu-atîtea visuri, stinse toate Sub durerosul "nu se poate !" Iar azi, simțindu-ne-amîndoi Cu inimile reci în noi, C-o prefăcută nepăsare Unul la altul ne uităm; Căci tot mai e ca o mustrare, Ce-ascunsă-n cuget o purtăm, Cînd, fără voie, ne gîndim La
Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace
... RăzvanÅ hatmanul. Și cu știrea lor au trimis oști Bator și l-au luat pre Aron-vodă cu toată casa lui și l-au dus la sine la Belgrad, unde și s-au fîrșit și viiața. Iară în locul lui pusesă pre Ștefan Radul vornicul domnÅ în Suceavă. Zac. 5. La lĂ©și crăiia JigmontÅ pre atunce, ficiorul craiului șvedzăscÅ, iară hatman mare era Zamoyschii. VădzindÅ lĂ©șii c-au pus Bator de la sine domnÅ în Muldova și o scriia pe atunci lĂ©șii Muldova că ieste Crăiei Leșești soțiie, după niște legături ce făcusă lĂ©șii cu Ștefan-vodă cel Bun la Colomiia și mai pre urmă cu Bogdan-vodă, după ce să împăcasă cu dînsul, n-au suferit pre Ștefan Radul-vodă, ce îndată au trimis ... mii> cîntare de miere și 7 sate să fie de cîșlele hanului în Bugeag. Oștile leșești să nu mai între în Țara Muldovei. Sol de la leși să margă la Împărăția Turcului pentru întăritura păcii. Iară despre partea hanului era aceste ponturi: Steagul și tuiurile să le dea pe mîna lui Ieremii-vodă și de ...
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... zilele își urma regulat drumul de la căsuța lui la cancelarie, de la cancelarie la o cafenea din colț, unde citea jurnale ilustrate, de-acolo la birt, de la birt acasă, fără ca în această circulațiune a mersului său să se 'ntâmple vro întrerupere sau iregularitate, pe când, din contra, în pulsațiunea și în bătăile inimei sale se 'ntâmplau foarte des iregularități . Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s-a 'ntîmplat că 'ntr-o ... din casă. Ceea ce-l mira era însă că se culcase dezbrăcat și se trezise îmbrăcat în hainele lui cele mai bune, negre. Astfel ieși pe uliță. Căzuse cea dendâi ninsoare și pe zidurile de-a lungul ulițelor el văzu pe ici, colo cîte un copilaș îmbrăcat bine, făcând bulgări de omăt și aruncînd unu 'ntr-altul . Erau veseli și râdeau copiii. — Măi băiete, cum ... Lui îi plăcuse de mult acea princesă înaltă și barbată, tânără și frumoasă, puternică și dulce totodată. Dar de unde și până unde ajunge el la
Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova
... Muntenești și de traiul muchelef al boierilor de acolo. Asemenea se vorbea în București de gospodăria boierilor și mai ales a cucoanelor de la Moldova. Două puncte existau însă pe fața pământului, două puncte foarte depărtate, în care românii generației noi începură a se întâlni; unul în Franța, la cartierul studenților din Paris, și celălalt în Moldova, la moșia lui Costache Negri. O inspirare dumnezeiască îndemnase pe părinții noștri a-și trimite copiii în străinătate, la universitățile de la MĂ¼nchen, Heidelberg și Paris, spre a dobândi învățături folositoare țării lor. Deși pe atunci mergerea în Franța era privită ca o ducere pe ceea lume, căci drumul acel lung ținea, din lipsa de căi ferate, peste douăzeci de zile și douăzeci de nopți în diligențe; deși durerea despărțirii ... știu a le respecta. Pe plaiul străinătății, trimișii din ambele Principate adevereau zicerea poporală: Sângele apă nu se face! Ei se legau împreună de la cea întâi vedere, ca niște frați buni ce s-ar întâlni după ani mulți de despărțire; trăiau la un loc, încurajându-se la studii, ajutându-se
Grigore Alexandrescu - Așteptarea
... în acele sfere care au ceresc nume, Poate-amorul domnește ca aerul în lume: Cu ce drept omul singur să fie simțitor? Nu știu, dar la atâtea rele nesuferite, Ce asupră-mi adesea se par a fi unite, Singur amorul este izvorul fericit, Ce fără încetare m-adapă cu ... fii ai bucuriei! De mi-ar fi iertat astăzi a-ncepe să trăiesc, Câte mi-a dat amorul minuturi, ceasuri bune, La un loc adunate, cu voi să se-mpreune, Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc! M-aș duce unde zboară atâtea rândunele, Când viscolul ... nșelătoare, ș-acum mă amăgești? Dar nu, văd o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu se spăimântează: Un străin pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o aud că șoptește. Negreșit e femeie... Ce zice? Mă numește! Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ...