Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MULT
Rezultatele 1381 - 1390 din aproximativ 1776 pentru MAI MULT.
Cincinat Pavelescu - Frumoasa mea...
... Cincinat Pavelescu - Frumoasa mea... Frumoasa mea... de Cincinat Pavelescu Frumoasa mea, cu ochii verzi Ca două mistice smaralde, Te duci spre alte țări mai calde Melancolia să ți-o pierzi. Dar dacă vrei să mă dezmierzi, Mai fă o dată să mă scalde Priviri din ochii tăi cei verzi Ca două mistice smaralde. Veni-vor mulți să-ți spuie-n versuri Că ...
Ion Luca Caragiale - Cronica fantastică
... trei, după ce străbătură și bătură, una după alta, toate țările mari și mici, se opriră pe țărmii Atlanticului. Poate c-ar fi mers și mai nainte dacă ar mai fi avut cu cine să se mai bată... Lumea întreagă zguduită, fu forțată a recunoaște realitatea acestei invaziuni și i se-nchină. Două mii de ani au trecut, și Chinezii ... a vă face: strâmbați puțin picioarele în maniera chineză; este un mijloc prezervativ contra alunecușului porțelanului smălțuit cu care sunt acoperite stradele. Așa ! Priviți, mai întâi, aci, unul din cele mai superbe edificiuri; este pagoda idolului Kin-Lau; este locul unde se regulează afacerile privitoare la bramani. Aci este mai mare peste toți Mandarinul Ti-Li, mare învățat, care odinioară a fost trămis prin institute cu însărcinarea esclusivă d-a strâmba ... cu care cineva petrece în regatul lui; ei bine, nicidecum: aci, am onoarea a vă spune, este casa numită Punga-publică; Mandarinul cel mai mare peste astă pungă este Pungaciul, titlu dat prin simplă derivațiune etimologică. Atențiune, doamnă ! gravitate, domnule ! Trecem pe dinaintea palatului lui Sik-Tir, guvernator general ... ...
Mihai Eminescu - Legenda cântărețului
... Mihai Eminescu - Legenda cântăreţului Legenda cântărețului de Mihai Eminescu De mult, de mult a fost un Împărat în țara depărtată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vodată. În nopți cu lună, când se primbla prin întune ... în urechile lui ― își plecă fruntea și zise: "La ce? La ce?"― apoi o apucă-nspre pustii și nimenea n-a mai
... a fost destul atâta! Fruntea sus, voi frați ai mei! Astfel Cerul hotărât-a Să se nalțe amărâta Țară, prin puterea ei! Mai fățiș, mai fără veste Ne-ați lovit, dușmani de voi! Dar ce-a fost, a fost poveste! Dragostea de țară este Și mai ...
Alexandru Vlahuță - Melancolie (Vlahuță)
... Vlahuţă - Melancolie (Vlahuţă) Melancolie de Alexandru Vlahuță Publicată în Epoca ilustrată , an I, 1 ianuarie 1886 Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme, Nu mai cercați a-mi vorbi de zînele voastre cu steme. Mîndre palate, viteji, și cai ce mănîncă jăratic, Stînsu-s-au toate de veci ... cred c-am fost eu, atît mi se par de străine Sfintele mele-amintiri, și-n lumile voastre senine, Glasuri atîta de de dulci zadarnic mai vin să mă cheme, Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme. Bietele gînduri și-au ars aripele-n para durerii; Grele îmi par, ca ... mizerii. Un întuneric adînc, ș-un frig ca de moarte m-apucă: Caldă lumină, te-ai stins, pierdutu-te-am, sfîntă nălucă, Ce-atît de mult te-adoram, încît m-așteptam cîteodată Ca din povești să te rupi, și-n brațe să-mi cazi întrupată. Ce fericiți am fi fost ! Azi ... puzderii, Bietele gînduri și-au ars aripele-n para durerii ! Silă de ziua de azi, și teamă de ziua de mîne, Asta e tot ce mai simt. Dulci visuri — ce furăți stăpîne Inimii mele — fugiți, lăsați-o de-a pururi pustie. Ce să ...
... da din masă Puteam să-mi zidesc o casă, Că după cum mi să pare Nu trebuie așa mare, Uite-mi capul, uite-mi coada, Mai sa-mpreună cu noada. Dar lasă, d-acu nainte Patima mă-nvață minte, Cum va sosi vara-ndată, Precum a mai fost odată, S-apuc să strîng oase goale, Țot ciolane de rasoale. Și cînd le roz, să-mi zic mie: Mă! vezi, fă iconomie, Nu ... nădușindu-l căldura, Zise: U! a! căscînd gura, Und-așa oase mulțime După toat-a mea-ntregime? Aș! o să-mi mai fac eu casă, Să-ncep să zidesc, or lasă, Că iarna trecută-mi pare Nu era frig așa tare. Cum va fi fost nu țiu ... Să frîng și să încovoie Zicînd : De azi înainte, Asta mă învață minte. Apoi răul dacă 'trece Ș-în ceva bine petrece, La trecut nu mai gîndește, D-următor nu să ferește. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin ...
Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe
... pene?â€� Atunci s-a uitat în sus, în jos, și-a hotărât îndată unui păun — păunul era alb, cânta mai frumos decât toate și era și pasărea lui de casă — a hotărât așadar unui păun să-și ia zborul, în zorii zilei ... păunul, le zise să-și aleagă fiecare, de pe trupul lui, felul penei în care ar vrea să fie îmbrăcată. Și ca să-l vadă mai bine păsările pe păun, Dumnezeu îi porunci să-și rotească coada, și de atunci păunul căpătă darul acesta. Păsările cerului însă, deprinse mereu cu albastrul ... pe ele. Uite. Mărturisesc, cam puțin, însă și așa e bine, că tot mi-a venit mintea cea de pe urmă. Dar cel mai folosit, îți închipui, a rămas păunul, că tot albastrul, aurul și verdele, disprețuit de celelalte păsări, i-au rămas lui. Iar el, de ... a poruncit Atotputernicul să tacă. El, de unde! Îi da înainte. Atunci, dintr-un tufiș, iată și privighetoarea! Privighetoarea, pe vremea ceea, era cea mai leneșă pasăre: dormea și ziua și noaptea. Și fiindcă acuma se trecuse cu somnul, nimerise și ea la spartul târgului și alergă la Preaînțeleptul să ...
... oameni, uitaseră, parcă odată cu stăpîna, pe trecutul stăpîn și se plecau întâmplărilor, căci se vede că așa e făcută viața... Înaripata dihanie, ce nu mai avea astîmpăr cît ținea ziua, însemîndu-și pretutindeni locul pe unde se așeza cu albe constelații, singură însă își mai aducea aminte și nu voia cu nici un chip pe noul venit ce se mutase într-o dimineață în primitoarea casă a răposatului ... stăpîn, conul Tudorachi. Un instinct obscur îi spunea ei, se vede, că noul venit în casa lor nu e decît un parazit, și așa fiind, mai tare la suflet și mai mîndru poate ca cei ce-l înconjurau, rămase rece la toate foile de salată suplimentară, precum și la toate smochinele cu care noul oaspe îl ... lua seamă ce bizar îl priveau ochii de aur ai pasărei ce se deșteptase pe ramul candelabrului... Strălucirile acelea ce licăreau pe zăpada plastronului le mai văzuse Coco în viața lui, peste punctele acelea de lumină se mai aplecaseră ochii lui altădată, cele trei boabe de foc albe erau trei amintiri ce se redeșteptau și care îl atrăgeau imperioase spre ele ; și așa ... ...
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... un ulcior De apă de sub stâncă, Să sting pojarul meu de dor Și jalea mea adâncă. Ah! ochii-mi sunt plini de scântei Și mult cumplit mă doare Când mă gândesc la frații mei, Cu toți periți în floare. Cobuz ciobanu-n Calafat Cânta voios din fluier, Iar noi jucam ... acum rămăsese Cinci numai, cinci flăcăi din ea, Și cu sergentul, șese! ... Veni și ziua de asalt, Cea zi de sânge udă! Părea tot omul mai înalt Față cu moartea crudă. Sergentul nostru, pui de zmeu, Ne zis-aste cuvinte „Cât n-om fi morți, voi cinci și eu, Copii ... da-o-ar Domnul să-mi îndrept Această mână ruptă, Să-mi vindec rănile din pept, Iar să mă-ntorc la luptă, Căci nu-i mai
Ciprian Porumbescu - Din an în an
... La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit și drumu-i greu Dar e-obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum Mai sunt bordeie fără foc Dar vine un an mai bun. E veselie și e cânt În casa ta acum, Dar nu uita când ești voios, Române, să fii bun! Veniți, veniți de sărbători Veniți ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
... m-a înzestrat C-un talent ce mi se pare puțin, slab, neînsemnat. Dar iubesc talentu-acesta care tu îl prețuiești; Tot ce e mai sfânt, mai nobil, în duh, inimi oamenești Prin el ni se-nfățișează, și al binelui amor Se aprinde la făclia unui geniu creator. Pe acei ce mi ... cu tine că talentul ne e din cer dăruit, Că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit. Și de am o zi mai lină, un ceas bun de întâlnesc, Cu plăcere a-l aprinde, a-i da hrană mă silesc. Dar pe om și ... De voiești să fiu ca râul care curge ne-ncetat. Acel râu trece pe-o vale, pe câmpie, pintre flori, Iar prin relele vieții e mai greu să te strecori: Prozaice umilințe nu pot a le înfrunta. Tu vezi vremile de astăzi. Te-ntreb dacă muza ta, Poftită la ... alb pe botișor, Că în cumpăna dreptății cașul el l-a cumpănit, Până ce prigonitorii cu nimic s-au pomenit? La voi sunt mai