Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE EL
Rezultatele 1381 - 1390 din aproximativ 1867 pentru PE EL.
Alecu Donici - Înființarea fabulei
... pământenii tăi; Cei mai mari te măgulesc Și norodul jefuiesc; Legile îți sunt călcate... — Ieși afară! Ieși afară! Golule nerușinate! Dați-l uite jos pe scară! Iată cum fu primit Adevărul dezgolit; El, oftând, se depărtară. Dar a lui dorință bună Un alt chip i-au arătat. Adevărul mai pe urmă Iar au mers la împărat, Însă nu gol, ci-n veșminte Împrumutate la minte Și, cu aer de respect, Au vorbit frumos, încet. Împăratul ...
Antioh Cantemir - Uliul, păunul și cioful
... penele-i plăcute, Iar cioful juruiește că noaptea fără somn În veci o va petrece, făcând și jurământ. Deci vulturul aleasă, pre care gândiți, domn? Pe ciof! — Și la aceasta așa își dă cuvânt; Că uliul deși este viteaz ș-a fost oștean, Nu are îndurare, e aprig ... lungile lui pene, Dar cioful este pacinic, nu caută pricini, Se apără cum poate, și noaptea fără lene Nu doarme, priveghează. Stăpânitorii lini Și trezi pe
... Cu ochii mari, cu sufletul cuminte, Ca un simbol antic al poeziei. Și parcă-ar vrea să spuie prin cuvinte Că a rămas el paznicul moșiei, Căci toți s-au dus în lumea veciniciei, Iar Lațiul e țară de morminte. Trec norii, trec, spre asfințit de soare, Înveșmântând senina ...
Gheorghe Asachi - Giudecată nouă a lui Paris
... sfădit Iuno, Venus și Atina. Pentru asta, la un munte, care Ida se numea, Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păștea, Au venit pe-ascuns tustrele, Ca să giudece pre ele Și la mai mândră femeie Dorit pomul ca să deie. Deci l-acela păstorel, Tânăr, blând și frumușel ... buze. Una minte-i giuruia, Alta averi i hărăzea, Iar a treia mult favor La frumuseță și l-amor. Abia Paris au ochit Pe-ntriita cea minune, Avere-au disprețuit, N-au voit înțelepciune, Ce frumuseței pom au dat. Însă azi, Un așa caz În alt feli s-au ... unei fete E d-agiuns ea să s-arete. În asemene minut Cel mai drept giudecător Paragraf-ar fi pierdut. Chiar ș-al nostru matador, Pe când sta ca fermecat, Zân-a treia au intrat. Era asta grăsulie, De ani nu pre timpurie, Era-n rochie strălucită, Dar la ...
George Topîrceanu - Bimbirițichel
... George Topîrceanu - Bimbiriţichel Bimbirițichel de George Topîrceanu I ................ Frații lui, băieți și fete, Au crescut mai pe-ndelete, Toți plângoci și dolofani. Cel mai tânăr dintre șapte Se numește Papă-lapte Și-a-mplinit abia doi ani. Toată ziulica țipă ... au nici capră, n-au nici vacă. Mama-i văduvă săracă. Numai Bimbirițichel O ajută câteodată Când o vede supărată... Ce s-ar face fără el? II Într-o seară, o vecină Zice: — Vin de la grădină, Dintr-o margine de sat. Mă dusesem, eu cu fata, Și-am luat ... Unde pleacă? La grădina Unde ieri a fost vecina, Într-o margine de sat, — Că-și făcuse noaptea planul Cum să prindă el
Ștefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeți
... A dragostei de lege și de țară ! II Cîntați umbriți de-a flamurei aripă Sub care uriași bătrîni luptară ! Au n-auziți pe-ntinsele hotare Ce jalnic paseri mari de pradă țipă ? Și nu vedeți ce nouri se-nălțară ?... Grea vijelie-n fiecare clipă Ne spulberă comorile-n ... nații ! De mai trăiește-n voi simțire vie, Veniți atunci și vă cunoașteți frații ! Sădiți în inimi vechea bărbăție, Avînturi mari, eterne aspirații... Și numele pe veci sfințit vă fie ! III Eu nu-s decît un singur glas din satul Pierdut în noapte... Numai o ființă Din miile ce-așteaptă-n ... Veni-va — și cîntări de biruință Vor izbucni de-a lungul și de-a latul, Din munți și văi gonind pe Necuratul Ce vrea să stingă-n voi orice credință ! Eu nu-s decît un sol — eu sunt drumețul Grăbit — și noaptea înapoi mă ...
Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis
... că mi-ar păsa de ger… Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat, borta-n părete și nevasta — o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pînze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie ... în mers pășește; Cela-i cavaler… e iute… oare știe franțuzește? Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă. Bruh! mi-i frig — Iată pe mînă cum codește-un negru purec; Să-mi moi degetul în gură — am să-l prind — ba las’, săracul! Pripășit la vreo femeie ... — Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mîțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una ... — Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O, montani fără de suflet! — La zgîriet el ...
Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite
... Fusu-i pică, firu-și pierde, Și ea cade-n iarba verde. Iară craiul tinerel O ia-n brațe ușurel, Și cu gingașul odor Saltă pe-al său cal ușor, Calul falnic se-ncordează, Sare, zboară și nechează; El nechezul n-a sfârșit, La palat c-a și sosit! Șapte zile-abia trecea, Mare nuntă se făcea, Cu nuntași nenumărați ... stele, și de seară? Nu vedeți cumpliții nori Cum sosesc fulgerători? N-auziți cerul cum tună Și pământul cum răsună? Vântul suflă și vă-ndoaie, Pe voi cade rece ploaie... Dragii mei, gingașii mei! Cum să-i apăr eu pe ei?... Biata mamă n-a sfârșit, Cerul brazii a trăsnit Și sub ochii săi pe loc I-au aprins în mare foc! La pământ brazii cădeau, Cu lung geamăt ei ardeau Și spre doamna ce-i vedea Crengile și le ... stele. Fața ei, l-acea privire, Străluci de fericire, Cum s-aprinde alba lună Dup-o aprigă furtună; Și cu grabă-n veselie Ieșind noaptea pe câmpie, Ea se duse aiurind, Cu ochii la cer privind, Cum se duce neoprit Dorul cel nemărginit! IV Înșiră-te, mărgărite, Pe ...
Dimitrie Bolintineanu - Ziorina
... Cavalerul sare... E Ziorina, fiica-i, dulce la cătare. Ea ridică coifu-i; păru-i grațios, Ca lung fluviu d-aur se revarsă-n jos, Pe sub gene-i scântei două lăcrimele Cum sub nori lumină două dalbe stele, Și râuritoare, p-al ei chip senin, Cad din roză-n roză ... dulci și răpitori Ea vorbește-ntr-astfel către-adoratori: — ,,Cine va purcede dup-această floare, Udă de suspine și de lăcrimioare, Îi voi da, pe viață și pe Dumnezeu, Mâna și junețea sufletului meu!" Zice, — aruncă floarea dincolo-n cetate, Dincolo de șanțuri unde tunul bate. Zece bravi s-aruncă după floarea ... urma. Astfel ei intrară prin cetatea tare, Astfel se-ncepuse falnica-i luare. După multe zile, domnul generos Șade cu Ziorina sub un cort luxos. El întreabă bravii care din ei doare Au cules pe șanțuri o frumoasă floare, Ca să vie-ndată, fiica lui să-i dea. Nimeni nu răspunde; nimeni nu venea. Un bătrân acolo la vederi apare ...
... HĂ©rcdia) Văzându-mă, Lupercus îmi strigă de departe: Poete, epigrama-ți cea nouă m-a uimit. Ia spune-mi, vrei la tine pe sclavu-mi să trimit, Să-mi împrumuți în file a ta măiastră carte? Nu, sclavul tău tușește, e șchiop și prăpădit Și scările ... De Palatin pe tine o vilă te desparte, Librarul meu, Urectus, stă chiar în argilit. E-acolo prăvălia-i, în forum, lângă porți, Găsești la el volume de vii ca și de morți: Virgil și Siliu, Pliniu, Terentius și Phedru. Acolo, ros cu ponce, pe rafturile mari, În haină purpurină legat și-n cuib de cedru Volumul meu se vinde pe
Alecu Russo - Cugetări (Russo)
... crede în altățară. Pentru odihna sufletului său n-aș dori să mai vie Ștefan-vodă,chiar și de ar fi cu putință. Ce ar face el pe un pământ unde n-a mairămas urme de umbra lui măcar?... Vorba lui nu mai este limbajulnostru... Strănepoții Urecheștilor, Dragomireștilor, Movileștilor i-arzice ... în cronicile țării?... Unde sunt numele neuitate de popor?... Trecutul e mort și de tot mort! Dar mai înaintede a arunca țărâna vecinică pe sicriul lui, să-l mai privim puțin...Nu se întâmplă adeseori într-o casă un mort pe care în viața lui nu-liubeau casnicii?... Copiii, însă, rudele, vecinii se strâng, privescîncă o dată la el, își aduc aminte de bunele răposatului și îl petrecla groapă cu un frumos și creștinesc: " Dumnezeu să-l ierte ". Să zicem și noi, Dumnezeu să ... la boier și la plugar; acea legătură s-aîntrerupt! o prăpastie adâncă desparte astăzi omul nou, poreclitboier, de popor, și prăpastia aceea se cheamă știința . Pe cât boierulcrește în idei și în învățătură, pe atâta poporul rămâne în urmă. Învremea trecută, boierul vorbea, trăia cu țăranul, precum ar fi vorbitcu alt al său necăftănit ; se înțelegeau amândoi în limbă ...