Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I
Rezultatele 1391 - 1400 din aproximativ 3413 pentru I.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... mine se deschide o prăpastie fără fund... Unde era blânda mână a mamei, ca să-mi vâre plapăma pe sub mine și să-i simț cele trei degete atingându-mă pe frunte, la mijloc și pe umeri, în semn de cruce, iară eu să adorm sub paza ei și ... îmi scrie o rețetă, Ea intră binișor pe ușe, cu condica medicamentelor. Îndată ce mă vede, aruncă condica, se învârtește într-un picior, ochii i s-aprind de bucurie și, aducând degetul la gură, după ce face: "Sut, sut, șiiit", s-apropie de patul meu. Mă joacă în brațe. Îmi ... fericirile lor. Carnea li s-aprinde la gura sobei. Cei mai mici ascultă din toată inima. Eu mă învârtesc în plapâmă, cercând zadarnic să nu-i
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel
... cu ochii în jos. Să încep. Când îmi muriră părinții, amândoi în același an, eram mic, mi se pare de șapte ani. Am voit să-i plâng pe amândoi — pe amândoi îi iubeam. M-am apropiat de cosciugul lor. Nu eram singur. Trebuie să știți că tata a lăsat ... pe la mijloc. Îmi plăceau casele?... Da. Iubeam pe unchiul meu, care-mi îndoise averea?... Da. Mi-era rușine ca, îndată ce ajunsesem vârstnic, sa-i cer socoteală, ca și cum m-aș fi îndoit de cinstea lui?... Da. Ei șir?... De aceea rămăsesem eu la epitropie? Dacă v-ați uita ... de case și de un câine lățos... mai era cineva... Ei, acest cineva pe câți ștrengari nu strânge de pe drumuri, pe câți timizi nu-i amețește, pe câți negustori nu-i preface în poeți, pe câți filozofi nu-i scoate din fire, suflând în sistemele lor, ca în niște pânze de păianjen! E nespus de fermecător acest cineva , care te face să rămâi sub ... alta: mai caldă, mai nu știu cum. Veselia ei nu mai era egală și continuă ca altădată. Nu mai vorbea repede și întruna. Și dacă-
Cincinat Pavelescu - Două epigrame
... ta cu dosarele alea? - Nu vezi, dragă, le rezolvez! Întâi mi se păru un maniac blând și nepericulos, dar când sună aprodul și ceru să i se aducă condica de termene, îl întrerupsei: - Dă-mi voie, scumpul meu, să-ți spun că ești cam indiscret. El, râzând, cu un aer de ... acum cinci ani cadavrul sacru al domnului Alexandry, omul de merit, pictorul neîntrecut, consilierul comunal, părintele afectuos... Și pe când panegiristul își ștergea nădușeala ce-i picura în paharul de cristal, fetele defunctului, în rochiile lor albe, începură să plângă. - Pauvre papa! Fu o stupoare generală. Bărbații se priveau indignați, cucoanele ... mea de om de spirit, de alta șeful meu direct. M-am sculat totuși și m-am pomenit spunând versurile acestea: Judecătorul meu Fabriciu Nu-i orator, dar mie-mi place. Dacă, vorbind, e un supliciu, E un deliciu dacă tace! Lumea înveselită a început să aplaude zgomotos. Fabriciu ... mort, însă nu ceda. Se întoarse nervos spre o domnișoară vecină și-i spune: Mai deștept sunt eu, că vorbesc mai mult, dumnealui tace întotdeauna. I ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului Floricica codrului de Constantin Stamati-Ciurea Legendă Cuprins 1 I 2 III 3 IV 4 Note I În timpul robiei poporului rusesc* gemeau sub al ei jug apăsător optzeci de milioane de suflete pe un teritoriu întins, începând de la zidurile Chinei ... voci ale roÂbilor rugiră de bucurie, năbușind la ieșire ca un avalanș, ca o mare ieșită, ce spărgându-și pragurile sprăvale, răstoarnă totul ce-i stă în cale. Așa și torentul furios și orb al poporului liberat zdrobi în repejunea sa impetuoasă însuși pe domesticitorul său. Toate aceste acte colosale ... l, fiara furioasă l-a fost răsturnat jos voind să-l spintece, când deodată Hrițko, cu repejunea unui fulger sărind călare pe fiară, i-a înfipt în inimă pumnalul său de vânat, și cu astă bravură scăpă pe stăpânul său de moarte. Din acea zi memorabilă Hrițko ...
... întinde aripele, rumenește mai întii zarea, luminează umbrele cele mai apropiate ce dormitează așternute în preajma lui, își tremură apoi fantasticile vîlvătăi și acoperă întreaga-i ființă într-un giulgiu de flăcări, dezvălește infinituri în adîncuri, fulgeră culmi și luminează crestele, urcă în spirale spre cer și recade apoi împrăștiindu-și ... meditînd să lumineze cu ea, cînd va veni timpul, alte orizonturi nebănuite, alte adîncuri în care lumina nici unei torțe nu-și jucase încă despletita-i văpaie. Cu mica lui scînteie ascunsă în suflet, pe care știa că atunci cînd va voi poate s-o împartă în înmiite fărîmituri de lumină ... ce veniseră cu fărașurile în urma incendiilor ce le aprinsese, ca să aprindă la rîndul lor altele efemere, pe cari puternicul și nemilosul vînt, ce-i o putere și el, un concurent, o mîndrie ce caută să se afirme necontenit și izbutise să le stîngă, reînsuflețit de mîndrie, ieși din nou ...
... aci desfășoară cu fală undele sale, aci strecurându-se ca un șarpe printre două stânci, ce se par a se împreuna ca să-i închiză dr umul, își răzbună prin urlete sălbatice de strâmtorirea ce suferă, și spărgându-se cu furie de pietroasele lor temelii, pare a le ... surpa odată culmea și trufia lor. În cea dintâi intrare, la ușa bisericii, este un tron de piatră, și vulturul cu două capete ține deasupră-i coroana regală. În acel tron spun că se odihnea Mircea, care se află pictat înăuntrul bisericii, june încă, după cum era când a fondat ... dar se vede că sau Mihai însuși a reușit s-o scape cu promisiuni trimise hanului prin deputații săi, sau că Radu Șerban I, moștenitorul tronului, și boierii țării au liberat-o cu dare de bani, crezând că este o dezonoare generală să se afle în mâinile tătarilor familia ... însă crezuți de eretici, dădurăm ceva părinților ca să ne comemoreze. "Aveți și ceva morți?" ne întrebară. "Avem, dar pentru că au murit de mult i-au comemorat alți preoți." Â "Asta nu face nimic: noi aici n-avem nici o treabă și putem să ne rugăm pentru dânșii." Acum era ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... către răsărit, Iar către apus o apă, Ce saduri, grădini adapă, Ce udă țărmul setos, Și-n ramuri multe-mpărțită Curge mândră, liniștită, Pe patu-i cel nisipos. Casa pe-o muche clădită Singură câmpul domnind, De umbră neocolită, O vezi în aer albind. Să zic că a ei ... așezat. Poezii și proză În vale se văd desișuri, Saduri, livezi, alunișuri, Pe urmă ochiul zărește Un deal ce se prelungește Verde și împestrițat. Coastele-i sunt învelite De vii, de semănături, De țarine felurite, De crânguri și de păduri. Munții mai în depărtare Se văd ca tulbure nor; Vara le ... liniște, viață, Toate-acolo mă-nsoțea, Și din orice dimineață Mulțumirea se năștea. Dacă vreo cugetare C-o umbră de întristare Fruntea mea acoperea, Ușoara-i întipărire, Ca cercul acel subțire, Ce-ațâță din întâmplare Pe-o undă nemișcătoare Un vânt cu lină suflare, Trecea, se pierdea de sine, Ș-al ... mirare Vedeam florile zburând. Nori deși, negri, câteodată Cerul îl întuneca, Și ploaia-n ei adunată Pe câmpia-nsetoșată În torente se vărsa; Apoi razele-i robite Soarele-ncet desfăcând, Și-n munți, valuri aurite Norii umezi prefăcând, C-o privire-nflăcărată Lumea el o cuprindea, Și o mreajă purpurată Peste ...
Ion Heliade Rădulescu - Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 18
... libertate. Marcu Aureliu, cu a sa blândă și înțeleaptă oblăduire, Titu și alții împodobesc foile mele, și mi-e fală a-i arăta stăpânitorilor pământului; Neron mă îngrozește, și cu sângele noroadelor lui și al mucenicilor am scris a lui viață, și va fi spre ... atât mi-au fost de scumpe și noroadele care, supuse legilor, au știut a prețui dorul și ostenelile oblăduitorilor lor, a-i iubi și a-și încredința în mâinile lor a lor soartă; pentru care le-am recomandat în veci celor ce doresc ... serbați astăzi, va fi atunci nume de cinste și de sărbătoare la urmașii voștri. POEZIA În zborul meu cel slobod, în sfânta mea-nfocare, Mi-i drag a cânta prinții și stăpânirea lor; Înger trimis din ceruri fac buna guvernare, Pe cea rea o fac spaimă, Satan pustiitor. Lira ... sunt a ei coarde la fapte de-ngrozire, Și sunetul ce scoate e vifor, vijelii! Virtutei eu dau viață, o fac sfântă ființă, Templu-i ardic, altare, și o-ndumnezeiesc; Iar răutatea, groază din neagra locuință, O naște însuși iadul, e biciul pământesc. Istoria prin mine ia chip, se-nființează ...
Ion Luca Caragiale - Diplomație
... pe soția mea, și nu mai vine; am mare nerăbdare să văz dacă a reușit și acuma... Dacă reușește ș-acuma, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut... — Cine e ciufut? — Nu-l cunoști! unul de la care vrem să cumpărăm niște case... Ă€ propos ... și vrea să se desfacă de ele, fiindcă și-a făcut altele mai mari... și cere peste credit șapte mii de lei. Eu i-am dat cinci... Nu vrea... De zece zile stăm la tocmeală și nu vrea să lase nici o sută de lei; dar nici eu nu ... biurou, și-nțelegi bine, dumneata ca netitrat..." Că hâr! că mâr! nu se poate și nu se poate! Ce fac eu? dau fuga acasă și-i spui nevestii. Aleargă nevasta degrabă, cere audiență la directorul, la secretarul general, la ministru, și cu diplomația ei, mă-nțelegi, îi traduce pe toți... â ... — Da! coniță... Vă place? — Mă nebunesc... Bine, frate, tot spune Mandache că sunteți prietini... Nouă de ce nu ni-l trimeți? — Zi-i și tu să ni-l trimeață, că pe mine m-a refuzat, zice nenea Mandache. — Să ne refuze? se poate? zice diplomata ...
Ion Luca Caragiale - Mici economii...
... A!... este încântătoarea soție a amicului meu, madam Aglae Verigopolu. — M-aștepți de mult, cocoșelule? întreabă ea pe soțul ei, care-i sărută cu multă galanterie mănușa albă. — De câteva minute, puică... răspunde el, pe când eu fac mănușii albe omajul pe care i l-a făcut și soțul. — Știi că ne mutăm mâne? — Unde? întreabă el fără cea mai mică turburare de surpriză. â ... servitori, pimniță, singuri în curte, tout Ă l ’ Ă©gout, grădiniță. — Scumpă? — Două mii patru sute... — În patru rate... — Nu... i-am dat pe șase luni înainte... Și zicând aceasta, doamna trage din manșon punguța, din care scoate o hârtiuță, chitanța proprietarului. — Contractul îl facem ... Ne suim toți trei în birje și paidiom, gaspadin! E un deliciu să mergi pe asfalt cu roate de cauciuc. Oprim la altă băcănie: nu-i încă vremea stridiilor; atunci — trei sute grame icre moi. —Paidiom, gaspadin! na leva, na prava... na prava, na leva! Am sosit... Coborâm iute ... Doamna trebuie să meargă negreșit la o mătușică a ei. Înainte de a pleca, doamna cheamă dincolo pe cocoșelul ei, să- ...
Ion Luca Caragiale - Românii verzi
... ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem, câteva extracte din Cuprins 1 Statutele societății "Românii Verzi" 1.1 Cap. I - Despre numele, membrii și emblema societății 1.2 Cap. II - Despre datoriile membrilor societății în genere 1.3 Cap. III - Despre datoriile membrilor minori ai ... ca Catone etc. Art. 47 - Membrele mame sunt datoare să dea copiilor lor o educație maternă în limba maternă. Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi. Art. 48 - Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându ... cu sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față. Art. 49 - În cazul când un membru nu ar avea lapte sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică străină, care ar da ...