Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 1401 - 1410 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Dimitrie Bolintineanu - Buciumul și fluierul
... umbra timpului! Fatală moliciune Prepară luptătorilor Molatice cunune. Fluierul Cugetări amare! duceți negrul zbor Sufletelor slabe ce s-abat de dor; Însă voi, speranțe dulci și tinerele, Împletiți cu roze cântecele mele! Inima română N-a perdut junețea cea viețuitoare, Nici viteaza-i mână, De plăceri molatici, n-a slăbit ... lumini. Buciumul Văzut-am iarna luncile Uscate, tristătoare, Dar azi cu flori dulci, magice, Se coper râzătoare. Văzut-am fruntea verginei Pălită, durerată, Dar azi cu dulce purpură I-e fața semănată. Dar zilele, dar secolii, Sub care totul piere, Nu schimbă, dulce fluiere, A țării grea durere! Pământ ... soarele În negură declină! Iar tu, gingașe fluiere, 'Mpletit cu flori divine, Precurmă melodiile De tinerețe pline! În darn mai cânți; accentele-ți D-amor și libertate, În inimile morților, Cum crezi că pot străbate? Așa cerească pasăre Modulă pe morminte, Dar nu mai mișcă sufletul Acelui ce nu simte. Azi ... tu, frumoasă patrie, Rămâi în amorțire Când tinerele cântece Te cheamă la mărire! Fluierul Țară! șterge-acele triste lăcrimiori De pe fața jună! Împletește părul cu fragile flori, Vechea ta cunună. Căci sosește ziua cea de sărbătoare, Ziua nunții tele ...
... Cincinat Pavelescu - Paris Paris de Cincinat Pavelescu Cu prilejul inundațiilor din 1910 (n. a.) Oraș de lumină și umbră, abis! Cetate de lacrimi, de râs și durere, Vast Babel de aur, noroi și plăcere, Paris! Târg aprig în care virtuții-i e scris Genunchii să-și plece slăvitului aur, Regină ce-mparte cununa de laur, Paris! Bal veșnic destinul să fii ți-a prezis Și luxu-ți atâția săraci să hrănească, În ochi numai zâmbet, dar lacrimi sub mască, Paris! Vast câmp de bătaie, circ pururi deschis, În care artistul ... dă luptă enormă Să-mbrace ideea în splendidă formă... Paris! Palat al femeii, modern paradis În care iubirea dă aripi speranței, Far magic al lumii și suflet al Franței, Paris! Dedal unde ochiul visează deschis, Calvar pentru geniu, dar și Pantheon, Voltaire, Victor Hugo, Balzac, Napoleon, Paris! Izvor ce nu seacă de gânduri și vis, Râu veșnic ce-și poartă lumina prin lume, Și-nvață dreptatea prin cântec și glume, Paris! Vestală impură! ștrengar bun de-nchis! Altar ce-ncunună orgia și arta! Tu, Memphis și Roma, Gomora și Sparta, Paris! Când lumea întreagă spre tine-a trimis Al inimii aur și
Ștefan Octavian Iosif - Se-ntorc iar zilele noroase
... Ştefan Octavian Iosif - Se-ntorc iar zilele noroase Se-ntorc iar zilele noroase... de Ștefan Octavian Iosif Se-ntorc iar zilele noroase, Cu negurile somnoroase, Și-amurgurile timpurii — Vin diminețile urâte Și nopțile posomorâte Și lungi, și negre, și pustii... Copacii, despuiați și jilavi Și triști ca cerșetorii schilavi, Gem biciuiți de vânt și ploi — Podoaba lor de-odinioară O zdreanță putredă-i ce zboară Și-i tăvălită în noroi... Veni-vor zilele senine, Vor râde florile-n grădine Sub arcul cerului senin... Veni-vor toate iar, știu bine... Ci eu ...
Vasile Alecsandri - Stejarul și cornul
... fac osie la car." ,,Frățioare românaș, Voios parul da-ți-l-aș Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel, [1] Ghioagă mare nestrujită, Cu piroane țintuită, Și cu dânsa de-ai lupta Să aperi moșia ta." [2] ,,Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creangă să te despoi, Să-mi fac prăjină de ... Frățioare românaș! Creanga lungă da-ți-o-aș Ca s-o faci arc de război S-alungi leșii de la noi. [3] Lasă boii, frățioare, Și te dă la vânătoare, Că nu-i timp de plugărie, Și e timp de vitejie." ,,Codri, codri, mă jur eu Să ucid cu brațul meu De tot cornul un dușman, De stejar un căpitan." [1] Buzduganele sunt armele favorite ale vitejilor din balade, precum și ale zmeilor și ale feților-frumoși din povești. Zmeii când se întorn la casele lor, aruncă buzduganele din depărtări fabuloase, și acestea după ce lovesc în poartă, merg de se așează în cuiele de la pereți. Lupta între zmei și feți-frumoși începe totdeauna cu lovirea buzduganelor. [2] Moșia strămoșească, patria! Mândre timpuri erau acelea când țara reprezenta pământul tuturor, averea rămasă de la moși-strămoși ...
... — Cam proști, n-am ce zice, Toadere. Boierii se sculară și, pe deasupra mesei mici, rotunde, se sărutară frățește. Boierul Toader bătu în geam și strigă: — Sultano, adu două pahare cu vin roș! Când mama Sultana veni cu paharele, boierul Toader dădu unul conului Gavrilă, unul îl luă dânsul, și vorbi cu glasul coborât: — Să ne trăiască, frate Gavrilă. Să ne trăiască, în cinstea care am trăit și noi, și să deie Dumnezeu să fie și ei fericiți de copiii lor cum am fost noi de dânșii. Ciocniră paharele, dar nu le putură bea așa degrabă, căci lacrimile le umplură ochii ... în mână. Vântul scutură mai tare crengile înflorite. În paharul boierului Gavrilă căzu o floare, dânsul îl ridică în sus și-l dete peste cap cu floare cu tot. — Așa te vreau, Gavrile. Boierul Toader dădu și dânsul paharul de dușcă. — Ei, și plângi, babo? Plângi? îi strigă mamei Sultana care se prăpădea de plâns la spatele lui. Hait! să vă deie vin cât îți vrea și să faci o plăcintă cu brânză, pentru toți,
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene
... fardul de paiață... Dar când tristețea cearcă să mă prindă, Mă-ntorc atunci cu fața spre oglindă Și râd, nebun, de propriul meu nas. Samson și Dalila Samson vorbi cu glas adânc: — Știu bine Că-n sărutarea asta care-nșeală Ai plănuit vânzarea criminală, Că voi cădea și voi muri prin tine. Dar nu te-alung. E patima fatală Mai scumpă decât viața pentru mine... Și adormi, strângând-o lângă sine. L-a biruit o curtezană pală! L-a dezmierdat, l-a adormit cu sila, — O, veacuri viitoare, contemplați-i!... O clipă numai a cuprins-o mila, Dar aplecându-și trupul plin de grații, Zâmbind i-a smuls un fir de păr, Dalila, Și-a suspinat pe gânduri: — Oh, bărbații!... Testamentul unui poet cunoscut Din cel ce sunt acum o jumătate E cât p-aci să ... De azi încolo poate să mă-nșele. Nepoților le las instincte rele, Dușmanilor, o dragoste de frate. Las doamnei Șvarț în urma mea "un nume" Și-n loc de bani — supremă mângâiere — Un geamantan cu opere postume.
Gheorghe Asachi - Lupii și oile
... Gheorghe Asachi - Lupii şi oile Lupii și oile de Gheorghe Asachi După ce au fost trecut Mai mult decât ani o mie De-ncruntată dușmănie, Lupii pace au făcut Cu păstorii și cu turme. La îmbi de folos era Ca masacrul să se curme, Diși lupii i dizbârna, Păstorii din a lor piele Făceau bune cojocele ... trup Din lupșor ieșit-au lup, Apetitul firesc mână Să se-ncrunte la o stână Ce-i lipsită de păstori. Atunci lupii răpitori De oi și de mei o sumă Prind, despoaie și zugrumă; Cânii, a turmei tărie, Ce dupre acel tractat Adormise-n lupărie, Tot de lupi s-au zugrumat. Încât iată adevărul S-au ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... ei sărăcie, pe când nu avea alt lingușitor decât oglingioara cea mică care o îngâna dimineața așa de drăgălaș. Eleonora lua uneori parte la prânzuri și supÄ�le, și amesteca cântecul ei cu sunetul paharelor. Fumul șampaniei o râdica la entuziasm. Atunci ea scotea din piept note necunoscute ce îmbătau auzul, și ochii ei se aprindeau ca niște diamanți. Când Eleonora era tristă, ea semăna cu o floare ce se pleacă sub povara picăturilor de rouă, însă astfel de momente erau rari și treceau răpede cum trec nourii zburători pe un ceri vecinic senin. Între inima și simțurile ei nu era nici o legătură; ea cheltuia pe cele din urmă, fără să știe că posedă pe cea dintăi, și numai cântecul îi destăinuia uneori că este ceva în pieptul ei, mai presus de simțiri care n-a vorbit încă, și atunci Eleonora devenea tristă. Eleonora era generoasă. Când vreunul dintre amici săi, care compuneau obicinuit cercul ei de petrecere, era în lipsă, sau bolnav, nu ... el. II Eleonora era înconjurată de tinerimea aleasă a Iașului. Era în cerințele timpului de a fi primit în salonul ei și o datorie de a-i face curte. Dar dintre toți cel mai îndărătnic curtezan ...
Artur Stavri - De demult (Artur Stavri)
... Artur Stavri - De demult (Artur Stavri) De demult de Artur Stavri Un sat departe — așa departe - Și-n satu-acela-i vechea casă De-abea zărită-ntr-o frumoasă Livadă cu alei deșarte. Și plânge-o doină de cu sară, De cine știe unde, vagă... N-ajunge pănă-n sat întreagă Și-i jalnică de te omoară... Pe scări îmi par doi tineri stând; — Nu știu de i-am mai întâlnit. El pare-așa neliniștit, Ea ... nspre apus, cată plângând... Prin nouri groși de colb, în drum, Cu cânii un copil se bate; — De mi-ar eși în cale poate Cu nu l-ași mai cunoaște-acum... ...Și mama-mi spune-n râs mereu. C-a noastră-i casa-ntre alei, Că tinerii de-atunci sunt iei, Copilu-acel nebun îs ...
... cer milă piscuind; Cer hrană ș-aripi calde, pe mumă rechemând; * Dar muma nu-i!... Când, iată, O prea cinstită vulpe pe-acolo se arată Și de sub cuib începe a predica așa: — Ce inimă-mpietrită nu s-a înduioșa Văzând aste ființe atât de neferice ... Voi, păsări ce zburați În preajmă-le pe-aice, Cum nu vă îndurați Ca să le ajutați?.. Tu, cuculeț, vecine? Tu schimbi acum la pene și oare nu-i mai bine Să le aduci pe toate în cuibul de orfani? Tu, ciocârlie dragă, ce cânți a ta plăcere În ... de zefiri... au, doar, nu simți durere De ticăloasa stare acestor sărăimani? O! tu, mierlușcă dulce, tu trebui să fii bună. Zburând pe jos adună Și adă viermișori La bieții puișori. Iar tu, privighetoare, Ce cu a ta cântare Ai fermecat o lume... adoarme-i și pre ei În melodii plăcute, în desfătări de zei. Cu-așa mijloace bune, cu-a voastră duioșime, Voi veți asigura A lor viitorime, Și când ei vor zbura... Atunci un vântișor Făcu să aibă vulpea tiulei pe botișor!.. Acel ce-i bun în faptă, la vorbe nu sporește; Tăcând
Mihai Eminescu - Dați-mi arpă de aramă
... Mihai Eminescu - Daţi-mi arpă de aramă Dați-mi arpă de aramă de Mihai Eminescu Dați-mi arpă de aramă Dar cu strunele de fier Căci să cânt acuma cer Ca un vânt ce se sfaramă Printre stânci de-ngheț și ger. Dați-mi arpă de aramă Pe-a mea frunte crengi de brad Voi să cânt ca largul vad Sau c-a ... piatră Dar umpleți cu sânge roși Din dușmanii fioroși ................................. ................................. Voi să cânt în poezie De-acei timpi urâți păgâni Când strămoșii cei bătrâni Se luptau cu bărbăție Și-i dau nume ,,La români!" La români! Popor de fală Cap de geniu, piept de foc Cu județiul de proroc Dar cu inimă regală Și cu flamuri de noroc. Câți maghiari cu cap de câne, Câți tatari cu ochii mici, Câte limburi de peltici S-au zdrobit de stânci bătrâne Ce veghează înc-aici. Câte ginți cu limba slavă Au venit și-au revenit Dar cu toți s-au nimicit, O câmpie de otavă Sub al coastei fier negrit. Dați-mi arpa în rugină Să mai cânt zguduitor De-al românilor ... popor