Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1401 - 1410 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu
... nu se cade să ne uiți prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi?! De Crăciun te asteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate si mai ... Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu știu. Atâta știu, că subiectul e copiat, așa cum prea bine știi că pot copia, e luat din viața de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleștii. M-am întâlnit cu fratele Conta ... vești de la tine! Eu te credeam mort si mă luam de dor cu amintirile, când erați în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta și alții, cari acum vă fuduliți prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele. De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar… beșteleu, feșteleu, că nu pot striga văleu, și ... a dus, ca fumul în sus,
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară
... întâlnit, p-ale drumuri, pe alde dumnealui? (Și "dumnealui" îi era bărbatul.) — Da, cumetriță, descarcă la Oltenița. — Nea Mitrane, ai văzut pe bâcu? (Și "bâcu" îi era tată-său.) — Da, fină, cale d-o zi, și vine, e sănătoșel, tare mare. — Nea Mitran, ne-ai întâlnit flăcăul? (Și "flăcăul" era frate-său.) — Cică a câștigat bune părăluțe. Dar tu, când ne-i întinde halageaua nunții? Și așa, cu una, cu două, până le dădea de rost, apoi toate alergau, ca un stol de vrăbii speriate, care încotro ședeau, ca să spuie veste bună și noroc pe la cei de-acasă. Chiaburii se înmulțeau. Copii rumeni și bucălați goneau cu ghiozdanele la școala din curtea bisericii, să plătească sfănțoaica pe lună dascălului Nicuță și să învețe slove noi, să citească pe felurime , să scrie pe platcă și, hei! mai târziu, să învârtească tocul pe hârtie, ca niște logofeți. În serile de vară, mai ales pe lună, toată mahalaua ieșea pe prispă ori pe laița de lângă poarta mică, și poveștile începeau lungi și nesfârșite. Bunicile și mumele își luau nepoții și copiii cei mai mici, prâslele, în poală și le spuneau câte-n lună și
Dimitrie Bolintineanu - Buciumul și fluierul
... suflete Ca viermi în flori divine. A fost un timp de glorie; Azi piere sub durere; O suvenire tulbure Prin noapte luce, piere Ca visele plăcerilor, A căror umbre line Plutesc în sânul dorului, În ziua care vine. S-a stins în umbra timpului! Fatală ... vorbiți de patrie, Căci plânsul mă supune În mijlocul plăcerilor Întristă tristu-i nume. Plăpânda, blândă pasăre Când cade sub prinsoare Își mușcă fierul lanțului Și bate-n aripioare. Și fiicele Carpaților, Gingașele căprițe, Când cad în prada lupilor, Se apăr din cornițe, Dar frații-mi n-au virtuțile Nici ăstor dulci ființe Plecați, se ... sosește ziua cea de sărbătoare, Ziua nunții tele cu mărirea ta! Să nu te găsească stând îndoitoare, Stând a lăcrima, Mirele tău dulce ca cerescul soare! Buciumul În nici un timp plăcerile Din sărbători voioase, Pe frunțile fecioarelor N-au pus flori mai frumoase! Răsună, sună cupele Și hora saltă lină, Copiii țării bravilor! . . . . . . . . . . . . . . . . . Ascunde-ți capul, pasăre, Plângând sub aripele! Veliți-vă-n nori frunțile, Voi, minunate stele! Voi, râuri dulci, secați ... ...
Dimitrie Anghel - Gherghina, 2
... fără să le putem atinge, fără să le putem cuprinde forma, fără să le putem vedea. Trec procesiile dulcelor moarte, își încrucișează calea, se întreabă și își răspund poate, ducîndu-și în brațe urna, în care și-au pus sufletul lor mirositor, spre cine știe ce țintirim tăinuit al întinderilor albastre. Toate își au graiul lor. Gherghina singură, marmoreana și recea floare ce stăruie pînă tîrziu în grădini, cînd vine toamna, ținîndu-și pe frunte sus, pînă și în minutul morții, coroana de petale ca o regină, singură ea tace, nu-și spune nimănui durerea. Enigmatică și rece, mulțămită cu fardul trecător căzut din paleta naturii în cuibul ei; cea roșie, bucuroasă de purpura ce-i ascunde poate paloarea minutelor de slăbiciune ... lumini ce coboară de pe înaltul unui ram ca să facă oleacă de întunerec în luminișul unui drum. Împrejurul lor, ca să-și spuie splendorile, ca să-și arate bogățiile, ca să-și slăvească aparențele ori micimile, toate vorbesc. Elocvența miresmelor, oratoria parfumurilor, demagogia mirodeniilor umplu aerul. Fiecare își scutură parfumata ei rochie, fiecare cheamă, fiecare plînge un ... rouă, fiecare își anunță nașterea, iubirea sau moartea, ca ...
Marius Marian Șolea - Crinul trandafiriu de la Cabinet
... mele, într-un ritm ales întâmplător, învăluit de zâmbete ce-ar fi putut să fie pentru oricare dintre voi. va trebui să te consum degrabă, ca pe o proprietate nerecunoscută de autorități... mărturisirea că toți bărbații sunt jeguri și că nu există nici unul de care să nu te folosești nu îți articulează deloc feminitatea. acel jeg îți este hrană, nu poți, așadar, să ... pentru că el nu a avut niciodată numai unul al lui. acesta de acum este descompus de distanța dintre ceea ce își propune și ceea ce este de fapt, putrezește anunțându-și succesele. o înlănțuire de minciuni și complexe. trebuie să recunoști, este destul de ciudat să vezi un mort plimbat prin instituție, fără să fie depus în sicriu și fără a prezenta fenomenul natural de înțepenire. în drum spre biroul ministrului sculpturii (sintagma aparține unui consilier personal și am preluat-o pentru gradul ridicat de concizie), la fiecare răscruce de holuri, cortegiul se oprește și aruncă, în urmă, cu monede publice. cine, de unde și în ce scop l-a adus aici? ce? noi nu știam și ...
Alexei Mateevici - Lupta moldovenilor pentru drepturi
... moldovenilor pentru drepturi de Alexei Mateevici Înaintea privirilor întregului nostru popor moldovean din Basarabia se desfășură un larg câmp, care trebuie lucrat cu toate silințele, ca să dea roadele cuvenite. Acest câmp este starea în care ne aflăm noi astăzi. Iar roadele acestui câmp vor fi acele dreptăți cetățenești și naționale, la care năzuim noi cu toții. Soarta noastră e în mâinile noastre și, numai având privirile întotdeauna îndreptate la deșteptare, ne vom deștepta. Să nu uităm că nația (norodul) noastră are în sine mari puteri ascunse, care așteaptă ... dezvoltarea (desfășurarea) lor. Și odată desfășurate, ele pentru totdeauna ne vor face pe noi fericiți în toate privințele. Să ne sculăm dar din somnul nostru, cum s-au sculat acum mai mult de un veac frații noștri de peste Prut. Să ne pornim munca în pace și liniște pe calea binelui. Și să știm că deșteptarea noastră stă numai într-o muncă culturală (de minte). Trebuie să avem în vedere că asta-i scăparea noastră de întuneric ... a fost mult mai neprielnică. Limba moldovenească pe atunci nu se bucura deloc de consimțire. Moldovenii n-aveau nici gazeta lor, în care să-și spuie toate nevoile
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)
... stalul nostru, plătit cu monedă sunătoare. După aceasta, celebrul scriitor zice că publicul cunoscător de muzică a fost foarte mulțumit în anul trecut, și ca să dovedească ceea ce zice, arată că toți amatorii de muzică să întrec în anul acesta a-și procura loji, chiar Ă tour de rĂ´le . Daca celebrul scriitor fără nume s-ar fi gîndit mai bine, ar fi văzut ca și noi că adevărata cauza care silește pe amatorii de operă a-și procura loji, chiar Ă tour de rĂ´le și cu orice preț, vine d-aci că avem numai un teatru și publicul e silit a vehi chiar atunci cînd artiștii nu sînt buni; se vede însă că a fost scris în cartea ... întonată și de un timbru ce nu displace; singurul defect ce găsim în meziile vocale ale acestei june cantatrice este că sunt foarte puțin vibrătoare și în contrast cu volumitatea și forța tonurilor ce reclamă repertoriul maestrului Verdi. Am ascultat-o în Traviata și în Maria de Rohan și
... Vasile Alecsandri - Cuza Vodă Cuza Vodă de Vasile Alecsandri Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei Și-n pace luănd calea augusta-a nemurirei, O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare Sadit pe miriade de libere ogoare! O ... clipă apărut-ai în planul veciniciei Și vecinice mari fapte lăsat-ai României, Nălțând din părăsire antica-i demnitate Prin magica Unire și sacra Libertate. Ca norul plin de mană ce trece și revarsă O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă, Și, stând apoi deoparte, în urma lui privește Cum brazda se deschide și câmpul înflorește, Așa și tu din ceruri ai dulcea mângâiere Și vezi a țării tale frumoasa renviere, Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire, Din suflete și câmpuri sămânța de serbire, Acum te odihnește gustând eterna pace În taina măiestoasă a morții care tace, Lăsând o lume-ntreagă la tine ... a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească... Sunt nume destinate, ca numele tău mare, Să steie neclintite pe-a Timpului hotare Și
... la a dragostei dreptăți. De nouă ori pănă astăzi pământul colindătoriu Au călătorit pe crugul soarelui nemișcătoriu. De nouă ori primăvara cu veșmântul înflorit Și iarna cu cărunteța pe pământ s-au învârtit, De când am văzut cu ochii o muritoare a ta, Cu frumuseța și nurul vărsate în fața sa - Am văzut-o!... și îndată ca săgeata pe ascuns O simțire de iubire în inimă m-au pătruns! - M-au pătruns... dar nu cu focul acel înfierbântătoriu Ce-l fulgeră și ... Sunt întru nenorocire că nu te pot dobândi; Tu, ce ne-i mângâia poate și după ce vom muri... Ai fost singura putere între mine și-ntre ea! Ah! maică, cum să-ți spui oare ce-au gustat inima mea? Amândoi într-o unire la acest lucru curat, Pretreceam zilele noastre într-un gând și într-un sfat; N-aveam taină nici la gânduri, n-aveam lucru de ferit; Ea îmi spunea câte trage și eu câte-am pătimit!... Ne mângâiam la necazuri, fericirea o-mpărțeam, Totdeauna împreună, totdeauna ne doream... Nu simțeam deplin durerea la ale tale nevoi: Căci ... ...
Constantin Negruzzi - Întâia noapte a lui Iung
... vro mângâioasă rază. Chicuram... Un vis! un vis spăimântători M-au trudit necurmat cu chip tulburători, Fără nădejdi tras dintr-o nenorocire, În spaimi înfricoșate și întru îngrozire. Vai! sufăr încă, și dintr-o răsuflare Un vânt au împrăștiet această-nșălăciuni. Dar însă, în sfârșit, din somn m-am dișteptat Și-atunci, crud, adivărul pe mini-au așteptat. M-am trezit! Ce-am văzut? Am văzut trii mormânturi Întru cari zac trupurile celor mai scumpi menunturi ... Cerând la ochii mei cu lacrămi, pe rând, A amoriului jale, a prieteniei gând. Zâua nu-i îndestulă la necazurile meii, Și noapte ce mai acoperită cu mai negri perdeli. Când toate să stâng în al său întuneric, Ah, acel întuneric nu-i ca mine de trist, nu-i ca mine de jalnic! Fantom spăimântători ci-l urmează tăcere, Pe scaon de abanos având așa șăderi Cu un nour des văzduhu învălești Și cu un schiptru de plumb pe lume stăpânești. Ci întuneric, Doamne! și ce liniște mari! Și fire întru tăceri, ea îi dă ascultări, În zădar urechea ascultă, în zădar ochiul vede, Toati în lumi sunt moarte, toate întru tăceri! De acest
Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul
... adună visînd filă cu filă, Comoara lui de visuri, cît timp a fost să-ndure Mîhnitul întuneric ce doarme în pădure Păn' să-și înalțe fruntea, și-n nopțile cu lună, Să-și potrivească-n creștet frumoasa lui cunună. El singur și-amintește acum duios și cîntă, Căci azi se simte tare, și nu-l mai înspăimîntă, Cumplitele furtune ce-odat' îl cercetară, Senin își pleacă fruntea sub arșița de vară, Lung răbdător stă-n fața suflărilor de ... îndărăt se simte bogat de-o-ntreagă viață De visuri și revolte, de lacrimi și-augurii, Cu care să trezească tăcerile pădurii. Duios își amintește, și crengile lui toate, Asemeni unei harpe cu strune fermecate: Cu viers de păsărele, cu lacrime de ploaie, Cu taina ce și-o spune mereu foaie cu foaie. La cele patru vînturi ce plîng din boltă-n boltă Sonor pornesc să cìnte, cînd imnuri de revoltă ... vreai în cartea vremei să ai și tu un nume... Norocul tău, sermane, că sunt și eu pe lume." Uimit a stat stejarul, și-apoi prins ca de-un zbucium, S-a scuturat cu scîrbă, ...