Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU
Rezultatele 1421 - 1430 din aproximativ 3544 pentru NU.
Dimitrie Bolintineanu - Petru Șchiopul
... putere să ne-mpotrivim, Înarmați cu chipul după cum dorim, Căci e stinsă țara, cetele-s pierite Prin atâtea lupte lungi și strălucite. Dar eu nu voi încă țara-mi să robesc Și d-acum nainte tronul părăsesc!" Au răspuns boierii: — ,,Domnul ce-a să vie. Asculta-va ... te depărta!" Petre le răspunde: — ,,Mulți au ca să fie, Cu-njosite datini, demni fii de sclavie, Pentru care fala și-al țării amor Nu le mai înalță sufletele lor, Care-nclină capul numai să trăiască, Care-și vând chiar țara numai să domnească. Însă pe domnie țara nu-mi vând eu, Nu
Dimitrie Bolintineanu - Solii lui Țepeș la Mohamet
... a ta putere Toate aste locuri fără-ngreuiere? Pasărea protege puii mititei Câți pot să-nvelească aripile ei; Dar pe câți aripa-i mică nu-nvelește Sunt lăsați furtunii, uliu-i răpește. Candela răvarsă razele-i de foc Ce pătrund în umbră până la un loc; Dar trecând de cercu ... ai mare-armie; Dar ce-ți sigurează stabilă domnie? Poți să ții în țară câte cete sânt? Poți să șezi chiar însuți într-acest pământ? Nu! Tu treieri lumea fără încetare. Țara noastră-i mică, sufletul tău mare. Mâine te vei duce cu oștirea ta Mâine din robie ne vom deștepta ... împărate! Trage-te d-aici Și ne recunoaște drepturile-antici! Numai prin aceasta poate ca să fie, Între turci și țară, pace, omenie. Pace, omenie nu vor fi, nu sânt Între robi și tirani, jos p-acest pământ!" Și-mpăratul zice: — ,,Noi, cu arma-n mână Nu
Dimitrie Bolintineanu - Sora Ana
... când a ucis prin știre P-acel bun Cantacuzin, Doamna Ghica-n monastire Se ascunde cu-al ei chin. — ,,Soră Ană, Anioară! Să nu-ți vază fața ta! Gelozia ei omoară Tot ce-o poate supăra. Chipul tău e rupt din soare; Sânul tau din criniori, Păru-ți din ... ai răpit din mare, Sufletu-ți e smuls din vânt; De la flori a ta suflare; Gându-ți de la duhul sfânt!" Sora nu dă ascultare Vorbelor ce i s-a zis, Înaintea doamnei pare Ca un fraged, dulce vis. — ,,Spuneți, maici fermecătoare, Fără frică de ... chilia s-a zidit. Sora Ana, Anioară, Asfel roagă pe zidari — ,,Să-mi lăsați o ferestioară, În ferestrele mai mari, Ca să nu se veștejească Fața mea ca-ntr-un mormânt; Până să se dovedească Că nevinovată sânt! Eu sunt tânără, le spune, Traiul mi-e atât de ... copiliță! Doamna astfel a voit. Tacă-ți draga ta guriță! N-ai nimic de dobândit!" — ,,Spuneți, dară, maicei mele Că în lume nu
Dimitrie Bolintineanu - Veneticii
... tristei umilinți. Vedeți aceste triste și palide credinți. Ce fac din fiecare să nege ce-i moral Șin interesul public la acel personal. Cinci posturi nu ajunge la unul și hrăpirea, Trădarea și minciuna, calomnia, lovirea, Ei le întrebuințează, p-ai Românii fii Să-i pearză, înalță case și cumpără moșii ... a sa țară, pământul lui iubit, Robit și el o slugă la cel ce-a sprijinit. Și inima lui moartă, de țară nu mai bate, Nu poate să supuie nici brațe dezarmate. Arabii dispărură sub mamelușii sclavi. Româi, fiii țării, deși odată bravi, Căzură fără luptă sub jugul ce Grecia Le ... case, familii, și când vin Stăpânii, ies la luptă. Un scit de viață plin Le zice tuturora: — „Acești robi sunt dedați Cu biciul, nu
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
... strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atîrna L-a Isterului rîpe, acuma este mută, Și cîntul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vînt trăgînd s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot ... vostru viitor, Și-al națiunii soare, din a virtuții horă Se naște, vă surîde, vă cată cu amor. În leagănul de moarte vederea nu pătrunde Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus : Dar spiritul sondează și-n mușchiul lui, fecunde Seminți de lauri zice : că Ștefan v ... strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atîrna L-a Isterului rîpe, acuma este mută Și cîntul ei de aur nu pot a-l deștepta. O, munți și văi profunde, oh ! dați-mi pentr-un nume Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu ...
... Cum pierde vântul toamnei un dafin încă verde. O lacrimă e-o lume de tainice dureri Ce sunt și-n corp și-n suflet și nu sunt nicăieri; Un zâmbet printre lacrămi e raza cea din soare Ce vesel se răsfrânge pe-un lung câmp de ninsoare. Și când gândesc că ... încălzite, Când văd că sunt ființe ce port pe frunte scris Eternă suferință și-n trai, și-n somn, și-n vis, Mă-ntreb de nu-i mai bine a-și duce fiecare Adânca sa durere pe șesuri sau pe mare Spre groapă sau spre bal? De nu e drept să moară talente prin taverne Și ochii mari să plângă, pierduți pe negre perne, În nopți de carnaval...? Cu ochii stinși de vițiu ... Din norul de lumină o mână stă întinsă Poruncitoare, crudă, spre candela cea stinsă. - Primesc – ea zice iute – primesc trei gologani... De ce nu pot a-ți vinde și zilele-mi pe bani? ........................................................... Și când se duce-acasă, cu ziua dimpreună, De candela madonei atârnă o cunună ...
Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe
... s-a scăldat îndată în țărână și s-a făcut ca dracul. Cioara, foarte înțeleaptă, ce-a gândit: „Eu nu-s proastă, cu pana mea n-o să mă ia nimeni în seamă și-o să mă înmulțesc în pace. Ia să rămân eu neagră ... noaptea. Și fiindcă acuma se trecuse cu somnul, nimerise și ea la spartul târgului și alergă la Preaînțeleptul să-i schimbe și ei penele, că nu vroia să rămâie așa cum o mâzgălise, acum în grabă, vecina ei, vrabia, cu ce putuse lua și dânsa de pe aripi. Dumnezeu însă se ... mai doarmă nici nopțile de acum înainte. Dar fiindcă privighetoarea zbură pe umărul Atotfăcătorului, și se rugă frumos de iertare, și fiindcă îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaște margini, i se făcu milă Ziditorului de păsărică. Însă nu-și mai putea lua cuvântul înapoi. Ce să facă? Tocmai îi lovi auzul glasul păunului. Și ce se gândi Dumnezeu? Să treacă glasul păunului privighetorii ...
... lui Duman prinde să lucească de sudoare; jugul îl frige. Și din urmă glasul mai mâniat al stăpânului îl zorește: — Hai, Dumane, hai! Boii nu trag nici mai tare, nici mai încet; căci cunosc ei cuvântul nerăbdător și necăjit al stăpânului. Pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și ... în copita căruia i-a intrat un piron mai acum câtăva vreme. Îi e sete. Dar din urmă glasul aspru acum al stăpânului nu-i dă răgaz. Bouleanul e deprins, mai așteaptă încă ceva; și nu întârzie mult: o vargă i se așterne pe spate, lăsând o dungă peste pielea udă. Omul țipă: — Sireace, sireace! Mânca-te-ar lupchii! O ... o bucată de mămăligă cu ceapă. Dar decât mâncarea, odihna parcă e mai priincioasă. Omul face un sac mototol și-l pune sub cap. Boulenii nu mai mănâncă; prichindelul le-a adus o oală cu apă, în care nici nu le intră bine botul. Apoi rămân așa, cu puterile sleite, sub arșița soarelui. Graurii, cocostârcul au zburat. Au rămas ei singuri în câmp. În dreptul ...
Enric Winterhalder - Dîmbovița
... I. Wachmann Sus din munte curge-n vale Apă dintr-un mic izvor, Care șărpuind pîn țară Murmură încetișor : Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai duce. Vremea trece, apa curge, Numai bine ce-a trecut, Dar ăst rîu a fost și este Și va ... Dîmboviță, undă dulce, Undă cu cerescul dar, Cine te-a gustat vreodată, Va să plece în zadar. Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai duce. Rîulețe ! după tine Simț departe mare dor ; Facă ca patria să-și uite Un străin și călător. Dîmboviță, apă dulce, Cine-o ... se mai duce. Rîu, cu unda sa cea dulce, Cu dreptate lăudat, Tu pe matca-ți nisipoasă Murmură neîncetat : Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu
Friedrich Schiller - Cavalerul Toggenburg
... Friedrich Schiller - Cavalerul Toggenburg "Ritter! inima ți-ofere Tinerețe de suror; Altă dragoste nu-mi cere, Căci îmi face mare dor. Vino placid, că îmi place, Du-te-n pace, mă dileg; Plânsul ochilor ce tace Nicidecum nu-l înțeleg." El pricepe, mut cu dorul; Sângeră determinat, Arde,-o strânge-n piept cu-amorul, Și pe cal e avântat. Toți vasalii își adună ... Toggenburg poartă omorul, Teroarea la musulman. Dar în inima lui dorul E mai mare dup-un an. L-a suferit, dar l-apasă; Nu-l mai poate suporta; Arme, câmp, glorie lasă Spre-ale sale-a se-nturna. Și p-a mării und-amară Vede ... Răspunsul d-amaruri plin: "Este-a cerului mireasă Aceea ce cauți tu; Ieri fu ziua cea aleasă Nunta ei când se făcu." . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abandonă, nu-și mai vede Al părinților focar; Armele nu-și mai revede, Nici fidelul armăsar. De la Toggenburg apune Jos spre văi, necunoscut; Peste membrii nobili pune Vestmânt aspru, răsțesut. O colibă izolată Își ...
Friedrich Schiller - Cuvintele credinței
... credinţei Eu știu trei cuvinte — și rostul li-i sfânt Trec ele din gură în gură, Nici răul, nici jalea acestui pământ Sfințenia lor nu le fură; Și cel ce în ele mai mult n-a crezut, Credința și cinstea de mult și-a vândut. Voința ... iubit Aceasta prea bine o știe. De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat Și sufletul tău îl păstrează curat. Dreptatea pe lume nu-i sunet deșert, Își are ea rost în viață: Cei drepți și-n robie norocul nu-și pierd, Viața așa ne învață. Acest adevăr pentru noi îi ascuns, Dar pruncii cei mici mai demult l-au pătruns. Căci Unu îi Domnul ... în veci Sfântul Duh. Păziți trei cuvinte, și rostul lor sfânt Îl treceți din gură în gură, Căci răul și jalea acestui pământ Sfințenia lor nu le fură, Și cel ce-n sfințenia lor a crezut Credința și cinstea nu