Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE EL
Rezultatele 1421 - 1430 din aproximativ 1867 pentru PE EL.
George Crețeanu - Iepurele cu coarne
... animal cornurat. Țapi și capre, cerbi și ciute, La ast ordin pleacă iute Altă patrie-a căta; Iepure citind decretul, Își făcu și el pachetul Gata a se depărta. "- Stăi pe loc, vulpea îi zise, Tu n-ai coarne; aste scrise Pe noi doi nu ne privesc." "- Când pe-o simplă neghiobie Toți cornații se proscrie, Zău ! mă tem, mă îngrijesc Ca despotica putere Să nu fie de părere Că a mele ...
Vasile Alecsandri - Mehedințeanul
... Vasile Alecsandri - Mehedinţeanul Mehedințeanul Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri Frunză verde magheran, Voinicel mehedințean, Sunt născut pe frunzi de fag Ca să fiu la lume drag Și-s scăldat de mic în Olt Să mă fac viteaz de tot Și-s frecat ... ce foc de dor! Veni-va badea Tudor [1] Să mai strângă din păduri Cete mândre de panduri Ca s-alunge de la noi Și pe greci și pe ciocoi. Frunză verde păducel, Cine-a merge după el? Un șoiman mehedințel Care știe să chitească, Rândunica s-o lovească, Și mai știe de călare Să se lupte-n fuga mare, Și mai știe ...
Alecu Donici - Racul, broasca și știuca
... Alecu Donici - Racul, broasca şi ştiuca Racul, broasca și știuca de Alecu Donici Racul, broasca și o știucă Într-o zi s-au apucat De pe mal în iaz s-aducă Un sac cu grâu încărcat. Și la el toți se înhamă: Trag, întind, dar iau de samă Că sacul stă neclintit, Căci se trăgea neunit. Racul înapoi se da, Broasca tot în sus ... se izbea Și nimic nu isprăvea. Nu știu cine-i vinovat; Însă, pe cât am aflat, Sacul în iaz nu s-au tras, Ci tot pe loc au rămas. Așa-i și la omenire, Când în obște nu-i unire: Nici o treabă nu se face Cu izbândă și cu pace ...
Ștefan Octavian Iosif - Regele din Thule
... literară , 17 martie 1913 Era în Thule, departe, Un rege lăudat Și căruia, iubita, la moarte, O cupă de aur i-a dat. El bea din ea la ospețe, Ținea nespus la ea, Și ochii-i mureau de tristețe De cîte ori o sorbea. Și cînd a fost ... lăsă Orașele toate din țară, Dar cupa o păstră. Acolo, pe țărmul mării, În sala din vechiul castel, Cu toți fruntașii țării La masă șade el. Bătrînul crai se scoală, Închină înc-o dat' Și-azvîrle cupa goală În valul înspumat. Cu ochii stinși sub pleoape, O vede cum căzu Luată ...
Johann Wolfgang von Goethe - Regele din Thule
... literară , 17 martie 1913 Era în Thule, departe, Un rege lăudat Și căruia, iubita, la moarte, O cupă de aur i-a dat. El bea din ea la ospețe, Ținea nespus la ea, Și ochii-i mureau de tristețe De cîte ori o sorbea. Și cînd a fost ... lăsă Orașele toate din țară, Dar cupa o păstră. Acolo, pe țărmul mării, În sala din vechiul castel, Cu toți fruntașii țării La masă șade el. Bătrînul crai se scoală, Închină înc-o dat' Și-azvîrle cupa goală În valul înspumat. Cu ochii stinși sub pleoape, O vede cum căzu Luată ...
Ștefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă)
... Ştefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) Serbare sgomotoasă de Ștefan Petică Serbare sgomotoasă Ca-n bâlci. Decor banal; O boltă luminoasă Scăldată-n aur pal. Pe culmea azurie Chiar soarele de-aramă Se pare-o jucărie De proastă melodramă. Mulțimea îmbătată De pulbere și soare Întoarce-nfierbântată Un danț nebun pe ... bolta-nflăcărată Prostia glorioasă. Mulțimea se aprinde Și râde, strigă, -njură. Paiața se desprinde Din gloată. O figură Ciudată: meseria I-a pus pe buze-un rânjet Pe care sărăcia Mereu îl schimbă-n scâncet. În ochi îi arde para Durerei care crește. Ar plânge; dar ocara Mulțimei ‘l-ngrozește Ce, crudă ... durere. O lacrimă îi pică Încet și el tresare Și mândru își ridică Privirea sfidătoare Spre cer iar a sa minte Orgoliul străbate; El
Alexandru Dimitrie Xenopol - Naționalism și antisemitism
... acest pericol nu ne rămâne decât calea îndoită de a asimilĂ pe acei ce se pot asimilĂ și de a eliminĂ pe ceilalți. Cum să se ajungă la acest îndoit rezultat? În privința asimilărei, aproape singurul mijloc este căsătoria între Români și Evrei, căci prin această încrucișare ... desăvârșită a graiului românesc. Înlăturarea sau cel puțin împuținarea Evreilor cari nu ar intrĂ în cele două categorii de asimilare este neapărată; dar nu pe calea urei, care ușor poate degenerĂ în sălbăticie și brutalitate. Nu cu violența în grai și în scris, nu cu spargerea geamurilor, precum nu pe ... altă parte cu preamărirea neamului românesc numai prin hosanale, drapele și prapuri vom scăpĂ de Evreii primejdioșineamului, cì numai prin munca încordată și concurarea lor pe tărâmul economic. Cât timp însă Românii se vor îndepărtĂ dela comerț și industrie, cât timp ei se vor lepădĂ și de agricultură, mulțumindu-se a ... înceteze odată cu propaganda antisemită prin vorbă și scris și că trebue să se înlocuească această propagandă printr’o lucrare intensiă, tăcută și chiar ascunsă, pe tărâmul economic. Dacă Românii sunt vrednici, să facă niște întovărășiriprin care să se îndatorească a cumpărĂ cele trebuitoare dela neguțătorii și meșteșugarii români ...
Ion Luca Caragiale - Addenda - Justificarea unor expulzări
... interpretații, și, această ultimă exigență europeană satisfăcută, Europa a recunoscut unanim independența Statului român. Odată principiul modern admis de noi în art. 7, el se aplică cu sinceritate de atunci încoace: o mulțime de israeliți, cari au întemeiat cererile lor de încetățenire pe merite și pe drept, au devenit pe cale legală cetățeni români; ei sunt comercianți, profesori, advocați, medici și chiar ofițeri în armată, funcționari publici; în fine sunt ceea ce, fără deosebire, poate ... străini de omenie, fie ei ori de unde veniți, aibă orice religie, Statul și societatea noastră nu le va refuza și de aci înainte ospitalitatea pe care le-a acordat-o până acuma. Șadă aici, muncească onest, respecte autoritatea noastră, și vor găsi la noi stima și îngăduința, pe ... măsurii luate de guvern față cu aceia cari batjocoreau zilnic prin foile lor sordide națiunea și Statul, calificând națiunea de incultă, intolerantă și stupidă, și pe Statul român de asiatic infam și barbar și cu aceia cari făceau agitații și urziri contra intereselor noastre. Ne aducem aminte că una dintre aceste ... cari o vrăjmășeau și o injuriau prin publicitate în chipul cel mai insolent ? Măsura legală luată de guvern contra acelor străini cari au făcut aci
... Alexandru Vlahuţă - Omul Omul de Alexandru Vlahuță Mânat de soartă pe-a vieții valuri, Se duce omul fără-ncetare. Și-mpins de vânturi, lovit de maluri, Aci se-afundă, aci apare. Pătruns de chinuri ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... Alexandru Vlahuţă - Linişte (Vlahuţă) Liniște de Alexandru Vlahuță Amicului meu Delavrancea Tinere, ce-ți strângi în palme tâmplele înfierbântate, Pe cand mintea ta, în friguri, ca o flacără se zbate, Năbușită înlăuntru, dacă, după nopți de trudă, Migălind vorbă cu vorbă, c-o-ndărătnicie crudă ... cât de fatală-i dușmănia celorlalți, Când deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți Și când leneșa lor minte, dată pe gândiri ușoare, Se împiedică de-o muncă ce-o cutremură ș-o doare. Fermecați de-o ciripire liniștită și dulceagă, Adormiți de vorbe goale, cum ... discurajarea tristă de-a vedea cât de departe-i Strofa ce-ai purtat-o-n minte de cea scoasă la lumină!... Amețit, trudit, pe mână capul greu ți se închină, Și suspini amar de mila frumuseții care-ți moare Zugrumată-n închisoarea vorbelor nencăpătoare. Și dac-ai putut alege ... Fiecare în îngusta-i minte, când va fi s-o prindă, Strâmbă și mototolită, ca-ntr-un ciob prost de oglindă, Va vedea-o-n el, pătată de-a lui proprie prostie. A, sunt fericiți aceia căror' nu li-i dat să știe A creării ...
Alexandru Macedonski - Pădurea
... printre desișul tău cel verde, De rând de-ar fi la-nfățișare, înfățișarea lui și-o pierde, Și ca-ntr-o cadră ce-ar cuprinde pe un păstor al lui Virgil Se-ntipărește o idilă pe chipu-i încă de copil. Îl vezi alăturea cu mieii, pe care blând îi păstorește, Cu pieptul gol, în vânt cu părul ce alba față i-o umbrește, Ca-n vremuri clasice de simplu, dar și ... ca sântu Gheorghe de măreț Și tremură sărmana fată sub buza lui de îndrăzneț. Pădure, cadrul tău convine la bucurie și durere... Dar cântecul ce pe-a mea buză începe azi a tresălta Din nou ca să răsune liber și să reia a lui putere ... mine, Și tot așa să nu mai fie nici om de care eu să știu. Tăcut, sub frunze ca nălucă să mă strecor fără-ncetare Pe unde locul mai sălbatic s-ar întâmpla în drumul meu, Iar dând uitării lumea-ntreagă și eu s-am parte de uitare, Rănit de lupta ... soarele ce se ridică să cânt cu frunzele ce cântă, Cu paserile modulându-și concertul lor neîntrecut, Cu șoptitoarele izvoare ce-n armonie se frământă