Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 1451 - 1460 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
... Murind Murind de George Coșbuc Pe creștet de dealuri e soare, Dar umbre-ale nopții prin văi, Și-n umeda nopții răcoare Soldatul, departe de-ai săi, Se zbate, și geme, și moare. Îi sîngeră pieptul de-arsură. Iar apa se zbuciumă rar Devale, și-alene murmură — Ah, umed un ... De-aseară se-ncearcă s-apuce Cu mînile-o creangă de spin. El vede părîul ! Măsoară Cu ochii, trei palme de drum. Așa de cînește să moară ! Se-ntunecă văile-acum, Iar noaptea grăbită scoboară. El parcă stă-n noapte la pîndă, Puțin rădicat pînă-n brîu; Și-i galben de ... iată-l scăldat în sudoare, Și-acum e tăcere prin văi. El nici nu mai simte ce-l doare Și nici nu mai strigă pe-ai săi, Nu plînge, nu geme. El moare. Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi, Doinește și vîntul într-una Cîntînd somnoroșilor ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... este? Cine-aicea s-a băgat? Cine-aici fără de veste A-ndrăsnit de a intrat?" Mă uit!... Ce să văz? Minune! Prea ciudat un copilaș Fricos cere ertăciune, Se roagă să-i dau lăcaș. Văz în spate-i arepi zmulte, Port frumos, dar sfâșiat; Gata el să-mi spue multe, Eu de somn îngreuiat, -"Las' - îi zic - om vorbi mâine, Acum culcă-te de vrei, De ți-e foame, iată pâine, Apă ... când el veni, tăie. Frumos caută, îmi zâmbește, Mi-e drag, îl iubesc mai mult. C-o blândețe el vorbește D-aș vrea tot ca să-l ascult. Zice: -"Aici nu este locu Unde poci eu ca să-ți spui Cine sunt, la ce norocu Mă făcu să mă suppui". Binișor mă ia de mână, Ș-într-o clipă m-aflu eu În crângșor, unde-o fântână Curgând face heleșteu. Pe acelui undă ... de iubire, La suppușii mei venind. Zăresc, văz așa copilă, Abia seama i-am luat, Când mă aflu fără milă Tot dodată desarmat. Norocu gândea să poată, Ca, prin ea meșteșugind, Să
Constantin Alexandru Rosetti - Fracul meu
... Informații despre această ediție 1843 Așa de gol în toate cum m-am născut în lume Trăiesc și pînă astăzi ; muncesc, dar n-am putut Să-mi fac trăsură, haine, parale și un nume ; Dar îns-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut ! Și azi ca-n ... ați cunoscut ! Dar însă cu ocară, cu brînci mai toți ieșiră, Fiind c-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut. Acum să fac mătănii, la piept eu a mă strînge, Să-mi plec și ochi și capu, și mîna să sărut, Să mușc, să vînz pe unu, pe altu iar a linge Le-am învățat pe toate, și-un frac azi mi-am făcut. Rang, slujbă, bogăție ... de cinste am perdut ; La un boier prea mare mă duc acum îndată Și mîine și poimîine, și-un frac azi mi-am făcut. Plecai să merg, dar însă împins de îngînfare, Pe la a mea Elenă, să trec puțin am vrut ; Dar ea-mi zise : „Dragă și tu în astă stare, Și tu cu haina curții și tu frac ți-ai ...
Anton Pann - Toporul și văcșoara
... mi-a zis d-aș înșira, Mă tem că te-oi înjura, Mi-a zis : Mă ! tu ești un hoț De n-ai de potrivă-ți soț. Ești un țigan răpitor, Șiret șî înșelător, N-a rămas un om în sat Care să nu-l fi pișcat." -Mă ! mă ! n-auzi tu, mișel, Zapciul strigă la el, Aste cîte mi le spui Mie le-a zis ... Merge la zapciu cu ea, Jalbă pentru țigan dînd Și dreptate iar cerînd. Zapciul, vaca văzînd, Porunci cît mai curînd Ca s-aducă pe țigan Să stea față la divan. Deci daca s-a-nfățișat. Ș-amîndoi s-a judecat, Cel cu vaca ieși drept Ș-a ... De toporul ce l-a dat, Zise : -Cocoane! apoi, Fie-ți milă și de noi. Și ia un topor încai Dreptatea-n două să tai, Judecătorul, rîzînd. Îi dete răspuns zicînd : -Așa e, țigane, dar Toporul este murdar, Că o vacă l-a călcat Și coada i ...
Titu Maiorescu - Poeți și critici
... este dreptul și alta este folosul întrebuințării dreptului în fiece moment. Va fi având și activitatea critică noima ei, și nu orce dispoziție războinică merită să fie întrupată într-o scriere. Și mai întâi trebuie să constatăm că, de regulă, poeții înșii sunt cei mai răi critici asupra poeziei altora, în genere artiștii înșii cei mai contestabili aprețiatori teoretici ai artei. Deși în feluritele combinări ale inteligențelor omenești s-a putut și se poate întâmpla ca un poet bun să fie și critic bun, aceasta însă va fi totdeauna o excepție rară, care va trebui foarte tare legitimată înainte de a fi primită ... a lui Eminescu (și am dori să nu-i fie prea înrudită, ci să-și păstreze individualitatea dacă o are), nu sunt ei chemați să judece pentru public lucrarea poetică a d-lui Alecsandri în genul ei propriu. Această sarcină să ne-o lase nouă, publicului care, neavând înșine nici o individualitate poetică pronunțată, suntem mai lesne primitori pentru tot ce este lumină în felurimea manifestării ... greșită, și ne pare greșită fiindcă este unilaterală și - exact vorbind - o confuzie de cuvinte. Poet mare! Poet în ce înțeles? Poet în care întindere? ...
Grigore Alexandrescu - Încă o zi
... palid din zi în zi îmi pare, Și coardele vieții în pieptu-mi obosit Se rup! nici tinerețea, nici scumpa-ți sărutare Nu pot ele să schimbe ce soarta a voit. Întorc acum asupră-ți privirea-mi dureroasă, Ca cel din urmă-adio la tot ce am pierdut: Din ... ntunec, se strecor; Iluzia mă lasă: ... și artă și silințe Sunt stăvile zadarnici l-al sufletului zbor? Aș vrea numai, blând înger, ca numele-mi să fie Scump, drag inimii tale, ades să-l repetezi, Precum un dulce sunet, precum o melodie În inimă-ți rămasă din ani ce regretezi. Căci toată-a mea viață îți ... Căci tu ești încă astăzi dorința-mi neschimbată, Și visu-mi cel din urmă aicea pe pământ. Eu știu că la povara-mi și tu ai luat parte, Eu știu că-n suferința-mi și tu ai suferit, C-aceeași ne-a fost calea: a unuia în moarte S-a săvârșit; ce strică? n-am vrut ... Dacă nemulțumirea-mi adesea te-a mâhnit, E vremea de iertare: ...vecia nempăcată Mă cheamă... cerul iartă acelor ce-au iubit. De ce ...
... străluciți împărații, slăviți, puternici și tari, Sunt întru nenorocire că nu te pot dobândi; Tu, ce ne-i mângâia poate și după ce vom muri... Ai fost singura putere între mine și-ntre ea! Ah! maică, cum să-ți spui oare ce-au gustat inima mea? Amândoi într-o unire la acest lucru curat, Pretreceam zilele noastre într-un gând și într-un ... în temut. Am iubit-o păn' la suflet și în nebunia mea. Dumnezeu, noroc și lume pentru mine era ea! Ah, maică, ce gură poate să rostească cu deplin A-ndrăgitului pornire și al dragostilor chin? Este ceas, este minută în care s-o pot uita? Și pomenesc-o ... pe loc se sălbătăcesc De m-am tulburat vrodată pentru ceva neplăcut, Nu blândețe de la dânsa, ci grozăvii am văzut; De-am rugat-o să-nceteze cu atâta tiranie, Nu s-asculte, ci sporește la o mie altă mie! Pururea cu pază mare de a se descoperi, Pururea ... dânsa n-am putut fi liniștit!... În scurt, maică milostivă, mai bine voi muri azi În închisori, în pedepse și cu lanțul în grumazi - Decât să ...
... oameni a plouat, N-a plouat ploaie curată, Dar cu ciumă-amestecată! Unde-ajunge picătura, Se închid ochii și gura, Ochii să nu mai privească, Gura să nu mai grăiască! Plină-i țara, mult e plină De scaieți de mărăcină; Unde-s tufe prin potici Sunt morminte de voinici, Unde-s tufele ... Nevăstuice tinerele, Copilițe gingășele, Feciorași cu mintea crudă Și bărbați voinici la trudă. Ducă-s-ar în pribegie! Ducă-s-ar în cea pustie, Îndărăt să nu mai vie! [1] Ciuma a bântuit țara în mai multe rânduri, pe timpul când hotarele ei dinspre Dunăre și dinspre Bugeac erau ... petele acele negre lăsate de boala ciumei pe trupurile victimelor sale. [4] Un proverb poporal sună în următorul chip: Soacră, soacră Poamă acră! De te-ai coace cât te-ai coace, Poamă dulce nu te-ai face. Ideea satirică cuprinsă în aceste versuri e destul de aspră, însă imaginea ciumei spăimântându-se la vederea unei soacre și fugind din țară numai ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Cauza pesimismului în literatură și viață
... foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol ... pesimism abstract ori pesimismul comun tuturor popoarelor și epocilor istorice [1], ci pesimismul în societatea noastră modernă, acela al societății burgheze contemporane nouă. Dar trebuie să ne mai ferim și de altă greșeală. Mai toți acei care scriu și vorbesc despre pesimismul unei epoci nu iau în băgare de seamă deosebirile ... a vorbi despre pesimismul țărănimii ori despre pesimismul muncitorilor industriali. Fiindcă în acest articol va fi vorba despre pesimismul contemporan, special epocii noastre, trebuie să dăm o caracteristică cât de mică a pesimistului modern. Pesimistul modern e un degenerat nervozicește, e un enervat. Acesta e principalul semn fiziologic ... Pesimistului modern îi lipsește, într-un grad mai mult ori mai puțin, și una, și alta. Susținând că viața e o mizerie ce nu merită să ...
Vasile Alecsandri - Melodiile românești
... acestea sentimentul național există în toată virtutea la dânșii și pătrunde lustrul modelor străine. Cât pentru caracterul și ritmul muzical al ariilor române, se cade să mărturisesc curat că este tot ce e mai greu de a deprinde și de a înțelege dacă cineva nu le-a ... glas plângător foarte lin, cu un muvement de muzică cu totul neregulat, stăruind asupra notelor de cântec și iuțind pe cele de fantezie. Ei știu să dea acestor arii o expresie de întristare visătoare, de un efect extraordinar. Adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, aude de departe un fluier ... joc sunt melodii înadins pentru dans. Dansul cel mai obișnuit în orașe este hora. La țară se joacă hora, jocul de brâu, călușarii etc. Hora să joacă astfel: dansatorii, atât oameni, cât și femei, al căror număr nu este mărginit, se apucă de mână și formează un cerc unde fiecare poate ... veselia bătând cu piciorul în pământ. Această legănare grațioasă se cuvine mai cu seamă de a se exprima în muzică; de aceea trebuie să se apese mai mult baterea dintâi a fiecărei măsuri, iar a doua foarte puțin. Cu cât mișcările horei sunt line, egale ...
Dimitrie Bolintineanu - Avuși tu zile mândre
... în moarte, suspină și te plânge, Căci floarea vieții tele de doruri s-a fănat, Sub umbra cea de lacrimi ce-n lume-ai revărsat! Tăcerea de morminte zdrobitul sân cuprinde. Pe numele tău splendid uitarea se întinde. Copiii tăi cei vitregi se-mbată toți d-amor, Când lacrimile ... verde mulți oameni rătăcesc, Dar inimile-s moarte: nimica nu doresc, Nimica decât umbra sub care se strecoară, Ca păsările nopții ce-n noapte vor să moară... Plângi, patrie de doruri, cu lacrime de sânge! Cu sufletul în moarte, suspină și te plânge! III Dar, prin aceste lacrimi durerile îmbuni! Nui ... ți dor Răsare poate dulce departe-n viitor? Ce muritor cunoaște misterele divine Și fericiri ce soarta păstrează pentru tine! Toți fiii României nu sunt ai vieții sclavi. Pământul bărbăției mai poate naște bravi. Deci cugetele-ți toate ce te-narmară, foarte, Nu s-ar cădea să