Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA (PE) OCHI
Rezultatele 1451 - 1460 din aproximativ 1528 pentru CA (PE) OCHI.
... frumușică Are mama! Mă gândeam eu că-s frumoasă! Dar cum nu! Și mama-mi coasă Șorț cu flori, minune mare Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. Știi ce-a zis și ieri la vie? A zis: Ce-mi tot ... Las să văd și cum să leagă Dragostea dar știu eu bine! Din frumos ce-l placi ea vine Hai, mă prind feciorii dragă Și pe mine! Că-s subțire! Să mă frângă Cine-i om, cu mâna stângă! Dar așa te place dorul: Subțirea, cu binișorul Când te strânge el ... Tot trupșorul. Brațul drept dacă-l întinde Roată peste brâu te prinde Și te-ntreabă: Dragă, strângu-l? Și tu-l cerți, dar el, nătângul, Ca răspuns te mai cuprinde Și cu stângul. Iar de-ți cere și-o guriță Doamne! Cine-i la portiță? Om să fie? Nu e cine ... că-mi stă mie-n tot felul! Să mă port cu-ncetinelul: Uite salbă, brâu, și toate! Și cosițe cumpărate, Stai, să-nchei și testemelul Pe la spate. Uite ce bujor de fată Stai să te sărut o dată! Tu mă poți, oglindă, spune! Ei, tu doară nu te-i pune ...
Ștefan Octavian Iosif - Când seara-n ceasuri de singurătate...
... singurătate... Cînd seara în ceasuri de singurătate... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cînd seara-n ceasuri de singurătate Îmi sprijin fruntea visător pe mînă, Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate, Îmi amăgesc iar gândul și mă-ngînă, Și-atunci te văd plutind surîzătoare Din negura ... populară ! În ochii tăi e cer senin de vară, Și fermecata mea copilărie Mi-o readuci, de tine-ademenită... Fii dar la vatra mea binevenită ! Ca-n alte vremi și-acum fă să coboare Asupră-mi iarăși liniștea dorită, Să uit de tot, uitat de-orice ispită, Să-mi pară lumea ...
Constantin Stamati - Omul onest
... onest de Constantin Stamati Eu nu cer noroc, mărire, de care stă îngâmfat Cel ce trăiește în bine de când ochii au deschis; Căci eu, ca frunza uscată de vântul soartei purtat, Mă duc, zbor făr-încetare oriîncotro sunt împins, Dar cer amic de credință, să-mi priască, să-l iubesc ...
... îmi pare o paiață Cu buzele făcute și văruită față Ce vrând prea mult să râdă, se strâmbă dureros, Cu clopoței în mână și hainele pe dos, Jucând schimonosită, chemând fără-ncetare : Veniți ! Nu e durere ! Veniți! Nu-i întristare! Priviți-mi gura roșe ca florile de mac Și clopoțeii-aceștia ce sună după plac ! Vedeți-mi haina ruptă din roșii curcubeie Și-n ochi a veseliei demonică scânteie. Și-n buzunar am aur, cofeturi, jucării, Veniți toți flămânziții ... femei, moșnegi, copii, Vă dau la toți! – și ...
Mihai Eminescu - A fost odat-un cântăreț
... și simțitor. Cântat-a-ntr-un castel măreț La masa regelui. Frumoasă fată el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaștri râzători, Cu părul aurit. Și cântărețul o iubi Și sara prin grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă și ... l aibă împărat. Unii d-iubire-l ascultau, Alții de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde ca luna-i străluci Amoru-adânc și drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins văzu Copila ce-a iubit. Ca ceara palidă era Și, moale, părul blond Sta resfirat, amestecat Cu aurul vergin. Și preoți tainic murmurau Adânce rugăciuni Și clopote se auzeau Vuind încet ... a sfârșit Și-ntreb: de ce? de ce?" Ea auzise cum că el Murise-n bătălii Și de durere ea s-a stins Ca
Ștefan Octavian Iosif - Primăverii
... cea mai frumoasă dintre zâne, Cu tot alaiul tău de bucurii, Toți te-așteptăm cu-atâta dor să vii: Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine! Și ce-mi aduci tu, care pe câmpii Pui flori, și cerului dai zări senine, Și cântec lucitor, și unde line Izvorului, ce daruri tu-mi îmbii? Ce vis cerca-va de ... alinte Un suflet amăgit de-atâtea ori? O, dac-aș ști că visul iarăși minte!... Atuncea poate-aș ramânea cuminte Și m-aș uita cu ochi nepăsători La iarba care crește pe
... 8:37 â†�â†� 8:12 8:37 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 8:50 →→ doar buzele tale vânează peștele scăpat gândurile ca niște lilieci gata să-mi cadă din gură dietetic sau mirosind vinul fermentat în pivnițele statului oamenii mușcă din pâinea uscată fără sens în atelier ...
Alexandru Macedonski - Calul arabului
... și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera! Și turcii-l vor duce cu dânșii-n cetate, Și sclav ca să fie va fi destinat, Și până ce-n pieptu-i un suflet va bate, De-un dor ce abate Va fi dominat! Iar calul ... săgeată, — nainte apucă, — În dar o să-l ducă Sultanului lor! L-această gândire, de lacrimi pâraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz!... Toți dorm; numai luna plutește bălaie, Scăldată-n văpaie Pe-un nor de atlaz! Lumina-l ajută și calu-și zărește, Dar trist, la o parte, ședea priponit, Cu ochiul său negru părea că-i ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui
... ia, de demult era Dumnezeu mai mult Dumnezeul răsplătirilor, iar acum iaste al milii și al îndurării; și pentru aceia lucrează cu acĂ©liaș stihii, ca să arate mila lui cea bogată: apa, prin botez, pentru ca să înĂ©ce păcatele; focul prin limbile cĂ©le de foc, la pogorârea Sfântului Duh asupra capetelor sfinților apostoli; pâmântul prin sfânta nașterea lui din ... deșteptat, nu l-ar fi rugat ucenicii și să-i zică: Doamne, mântuiaște-ne pre noi, că perim. Iar incâș să mai zic și alta, ca doară s-ar cuveni. Domnul nostru Hristos, ca un Dumnezeu adevărat, iaste mai nainte cunoscătoriu și cunoștea împuținarea credinții ce avea apostolii; și pentru aceasta au dormit și s-au depărtat să se ... de n-ar fi tămăduit necredința, n-ar fi încetat cutremurul și să facă liniște. Și această taină ascunsă și acoperită o socotesc și de pe alte minuni ce au făcut domnul nostru Hristos, ca și slăbănogului; că i-au zis întâi: Cutează fiiule, iartă-ți-să păcatele. Au scos și de la el întâi putrejunea păcatelor, apoi îi zice ... ...
Gheorghe Asachi - Cânele orbului
... i amoroasă Orizonului dă viață, florilor plăcutul smalț; Raza ei pătrunde codrii, prin bordeiuri se coboară. Face templu să serbeză cultul sfânt religios; Vulturul, cel pe sub nouri, preste turnuri sumeț zboară, Țintind soarele, urează fața discului focos! Dar la ușa-acelui templu un orb singur se găsește, Ascultând vuietul zilei ... i vezi ghețosul suflet, dar desprețul îți rămâne, Ș-aspra soartă ți s-alină de-un prieten, de-al tău câne. Când în mijlocul mulțimei, pe pământ chiar părăsit, N-asculți alta decât glasuri de streini, neauzite, Atunci cânele simțindu-ți întristarea, prin miite Chipuri inima-ți alină, lângă tine stând ... duios în ascultare. Dulcea, trista lui privire, strigătu-i cel plângeros Trage-asupra-i cătătura trecătoriului duios; Și spre a-ți cruța durerea ca s-areți nenorocire, Se târaște pe-a lui urme și-l oprește din pășire. De-a sa rugă s-umilește și cel mai nepăsător La bordei cu ...
Ion Luca Caragiale - Un nou plagiat Zola
... ridica creditul propriu. Bănuiala noastră s-a adeverit. D. Gaston Deschamps, într-o savantă și spirituală cronică literară, publicată în Le Temps, arată pe larg cum Zola a plagiat pe scriitorii Georges Goyau, AndrĂ© PĂ©ratĂ©, Paul Fabre și pe arheologul Gaston Boissier. Câteva rânduri din cronica lui Gaston Deschamps sunt prea interesante ca să nu le dăm aci. Iată: “D. Emile Zola, zice criticul, nu cunoștea Roma... Totuși, voia să «facă» Rome , precum a  ... și de nicovală! ce gesturi zbuciumate! ce năprasnice opinteli! sudoarea curgea de pe fruntea încrețită a Maestrului, și brațele-i răsuceau metalul cald, pe când picioarele i se-nglodau în vrafuri de documente îngrămădite... Pe când această viziune ne umplea ochii de admirație, de groază, aproape de milă, d. Zola, așezat frumușel înaintea mesii de lucru, jumulea liniștit două-trei ... mahalagisme, obținute (după propria lui mărturisire) “prin bacșișuri potriviteâ€�? căci se știe că Zola, neputând obține de la Leon [al] XIII-lea o audiență, pe care-o solicitase, s-a “documentatâ€� cum a putut... Însă spațiul nu permite să ne lungim prea mult. Cine dorește ...