Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1481 - 1490 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Alexei Mateevici - Hristos și Samariteana
... Alexei Mateevici - Hristos şi Samariteana Ostenit, la fântâna lui Iacov, Hristos La răcoare puțin se oprise; Și pe când hodinea-nfierbântat și setos Samariteana la apă venise. Băutură-au cerut Fiul Cel Omenesc. I-a fost mare femeii mirarea: ,,Cum așa? — a răspuns — în ce ură trăiesc Samaritenii cu voi?! Nici se văd, nici grăiesc, Și Tu ceri, ca să-ți sting însetarea!" Samaritenei așa i-au vorbit Iisus: ,,Când ai ști Cine-ți stă înainte După apa cea vie dor mare, nespus În ... sfântul strămoș, Ce ne-a dat-o pe veci moștenire? În vremi vechi, păscând turma-ntr-acești munți stâncoși, El aicea găsea hodinire". Și Hristos i-au răpuns: ,,Cel ce apă va bea Din fântână, — acela-nseta-va, Pe când umbră de sete nu poate avea Cel ce ...
Anton Pann - Critica oamenilor
... norod Striga zicînd: - Ce nerod: Că el, bătrîn, n-are hal, Ș-a pus copilul pe cal, Care este putincios Să se ducă și pe jos Și să fi-ncălecat el, Ce bătrîn prost și mișel! Iar bătrînul auzind Pe oameni asfel vorbind, S-a rușinat oarecum Și puțin mergînd pe drum Pe copilul jos a dat Și el a încălecat. Ducîndu-se dar asfel, Cu copilul după el, Auzi pe alți rîzînd Și după dînsul zicînd: - Mă! ce bătrîn nătărău! A lăsat pe pruncul său Ca să alerge pe jos, Mic și crud, neputincios, Și nu-l suie după șa, Că nu este greu așa. Bătrînul iar auzind Acestea lumea vorbind, Puțintel daca s-a dus, Și pe copilul a pus. Deci pe drumul său urmînd Auzi pe alți zicînd : Mă-ă! mă-ă! ia vedeti Pe acești nevoiași beți ... și să faci La toți oamenii să placi? Căci tu ai încălecat, Oamenii ne-au judecat. Și eu am încălecat, Lumca iar ne-au judecat. Și ...
Andrei Mureșanu - Eremitul din Carpați
... Andrei Mureşanu - Eremitul din Carpaţi Eremitul din Carpați de Andrei Mureșanu Pe munți, de unde neaua cu greu se dezlipește, Întocma ca și mușchiul de vechiul său copaci, Pe unde om cu suflet atunci numai pășește Când oarba soarte-aduce vrun vânător ghibaci; Aci, săpată-n pietre, se ... domn pe simțiri. Nici cred că e deșeartă a omului silință Spre tot ce mintea-ncearcă, geniu-i deplinit, - Străbate apa-n piatră și stric-a ei ființă, De ce nu chiar și omul cu naltul său spirit? O faptă glorioasă, păstrată-n istorie Din evii barbariei străvechi ce au trecut, Însuflă până astăzi curagi și bărbăție Și-ndeamnă-a merge sigur pe drumul început. Pruncuțul mic de zile se-mpiedecă și cade, Se vaietă și plânge, se trage-ncetișor; S-apucă cu iuțeală de verice palisade, Să-și afle numai scopul de-a merge pe picior. Popoare sugrumate se luptă cu tărie A rumpe jugul aspru și mult apăsător; Prin aste însă cheamă asupră-și o mânie A celor ce le-apasă, și-n urmă-s prada lor. Ma, toată încercarea de ceață ș-apăsare, De sâlă și sclăvie e un triumf părut; Căci spiritul culturei străbate de mirare Și viitoru-nvață cu fruct de la trecut. Martirii legei nouă, vărsându- ...
... Eminescu De la Nistru pân-la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân-la Mare Vin muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii ... paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pân- în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet român săracul, Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Zboară pasările toate Numai umbra spinului De neagra străinătate. În ușa creștinului. Își dezbracă țara sânul, Codru ... tot pleacă Și izvoarele îi seacă Â Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia Și ...
Anton Pann - Planul simigiului
... Anton Pann - Planul simigiului Planul simigiului de Anton Pann Un simigiu oarecând Covrigi, simiți încărcând, A umblat din sat în sat Și schimbând, pe oau i-au dat: Deci tabla-n cap dacă ia Cu acele oau pe ea, Se întorcea la oraș Ca și un negustoraș. Dar pe drum când să ducea, Se gândea și plan făcea: „Cum sunt - zise - aste oau, Tot bune, proaspete, nuoau, Care-s cinci sute, să zic, De vor prisosi, nu stric, D-oi ... c-a crescut Și găini mari s-au făcut, Aste-ntr-o zi peste tot Cinci sute de oau îmi scot. Să le vânz ca un sărac, Ceva părăluțe fac. Cinci sute de găini dar, Clocind o să-mi dea pui iar, Fiecare douăzeci. Ho! ho! Stane, unde pleci? Stăi ... de cloșci îmi dau O sută de sute-n cap Hait! de sărăcie scap.â€� Când zise „haitâ€�, bucurat, Își uită că e-ncărcat. Și sărind sus ca un țap, Dete tabla peste cap, Oule pe jos turti Și planul își izbuti. Mulți mari lucruri socotesc Și ...
Anton Pann - Grădinarul pagupaș
... Anton Pann Un grădinar oarecînd La zapciu în sat mergînd Cu poclon de zarzavat, Într-acest chip l-a-ntrebat: -Cocoane, ești înțelept, Și toate le judeci drept. Rog, ca un supus ce sînt, Să am parte de cuvînt; Cînd în grădina cuiva Va intra vrun bou cumva Și o va călca de rînd, Răsadurile păscînd, Acel sărac creștinaș Să rămîie pagubaș, Or să facă în alt fel, Fiind păcat și de el ? -Ba, ba, zapciul a zis, În pravilă este scris Ca, cînd vreun dobitoc Va intra în vreun loc Și sadul îi va mînca, Sau călcînd îl va strica, Stăpînul acelui loc Să prinză vita pe loc, Ș-a cui va fi va ... cît să va socoti. -Dacă este așa, dar, Zise bietul grădinar, Ca un drept judecător Astăzi îmi ești bun dator: Vaca dumitale chiar -Mă mir cum n-a dat în par Că sărind gardul ș-întrind, A păscut toate de rînd. -Ce ? zapciul s-a răstit ...
... Traian Demetrescu - Ave-Maria Ave-Maria (În biserica Sf. Ștefan) de Traian Demetrescu Ave-Maria... Și spre bolta Mărețului și trist altar, Fermecătorul glas de orgă Se-nalță ca un plîns amar... În sufletele credincioase Cad notele mîngîietoare, Cum peste frunzele de toamnă, Amurgul razelor de soare. Îngenunchiată înaintea Crucificatului Hristos, O palidă prostituată Plîngea ca un copil duios. Și
Constantin Negruzzi - Marșul lui Dragoș (doină)
... Constantin Negruzzi - Marşul lui Dragoş (doină) Marșul lui Dragoș de Constantin Negruzzi A apărut în Foaie pentru minte, ininiă și literatură , 1842, nr. 13, 30 martie. Azi este sărbătoare! Români, să ne grăbim, În șes la vânătoare Pe Dragoș să-nsoțim. Grijiți armele voastre, Curând ... noastre Hoți, feare s-alungăm. Doină! Doiniță! Zână plăviță! Vino cu noi; Tu ne scutește, Și ne ferește De-orice nevoi. Optzeci de oi despoaie, Și prin frigări le pun; De surle, de cimpoaie Pădurile răsun. Vitezii se așează Pe lâng-un mare foc Și Dragoș ospătează Cu dânșii la un loc. Doină! Doiniță! Zână plăviță! Vino cu noi; Tu ne scutește, Și ne ferește De-orice nevoi. Sunt gata, stau cu toții Să plece la izbânzi, Ca să-ntirească hoții, Să capete dobânzi. Dragoș merge nainte Pe-un cal cu ager curs, El preste-mbrăcăminte Poartă-o piele de urs. Doină! Doiniță ... sârg porniră Românii mult voinici, Ca lanțul ce înșiră Pe-a plaiului potici. Nevestele cu jale Privindu-i, lăcrămând: Îi auzeau la vale Cum se cobor cântând: Doină! Doiniță! Zână plăviță! Vino cu noi; Tu ne scutește, Și
Dimitrie Bolintineanu - La un avut
... astă țară mică, Acela care știe mai bine-a risipi Comorile de aur cu arta cea antică, Ești tu, nu te-ndoi! Porfirul și ivorul, și aurul îngână Locașul tău ferice în gustul cel mai fin În luxul cel mai splendid la care-a artei mână Dă sufletu-i ... voioase Cristalul rivaliză cu porțelanul dalb, Și rozele, și crinii, cu june grațioase, Cu gâtul lor cel alb. În cupe râde vinul în spume-mbălsămite Și face să recheme pe zeii cei uitați, Și roabele antice să văd înlocuite De servi muiați în aur ca fiii de-mpărați! Dar poți a-mi spune mie cum în apropiere D-a trece astă vale pe care ai albit, Tu mai înalți palaturi la viață și plăcere, Când viața s-a finit? Știi dacă de la tine și până la morminte Mai este loc d-o noapte, sărmane pieritor? Te-ascunzi fricos, de moarte, bătrân fără de minte, Când tu ești muritor? În ... El nu primește mită, și-atuncea, vai! în plâns, Vei înțelege oare că, împotriva sorții, În darn averi ai strâns. Vei părăsi palatul, femeile frumoase Și oaspii tăi,
... cer milă piscuind; Cer hrană ș-aripi calde, pe mumă rechemând; * Dar muma nu-i!... Când, iată, O prea cinstită vulpe pe-acolo se arată Și de sub cuib începe a predica așa: — Ce inimă-mpietrită nu s-a înduioșa Văzând aste ființe atât de neferice ... Voi, păsări ce zburați În preajmă-le pe-aice, Cum nu vă îndurați Ca să le ajutați?.. Tu, cuculeț, vecine? Tu schimbi acum la pene și oare nu-i mai bine Să le aduci pe toate în cuibul de orfani? Tu, ciocârlie dragă, ce cânți a ta plăcere În ... de zefiri... au, doar, nu simți durere De ticăloasa stare acestor sărăimani? O! tu, mierlușcă dulce, tu trebui să fii bună. Zburând pe jos adună Și adă viermișori La bieții puișori. Iar tu, privighetoare, Ce cu a ta cântare Ai fermecat o lume... adoarme-i și pre ei În melodii plăcute, în desfătări de zei. Cu-așa mijloace bune, cu-a voastră duioșime, Voi veți asigura A lor ... nu sporește; Tăcând el bine face! Iar cel ce te-asurzește Că de orfani i-e milă, pândindu-i ne-ncetat, Acela nu-i curat! Și
Mihai Eminescu - Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer
... personalitatea Este binele suprem. * Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină, Ea nici un cerc nu face. * Ca-n ziua care lumii te dete, în tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții; Crescuși dup-acea lege, de ea ... o urmași pe-atuncea, pășind în drumul vieții. Nu scapi de tine însuți, cum ești trebui să fii: Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții, Și nici un timp cu nici o putere laolaltă Nu frâng tiparul formei, ce vie se dezvoaltă. LUCREȚIU Vezi prin oraș frecându-se cela și iar la palatu-i Vine degrab, deși de urât fugise de dânsul, Mai îndemână deloc nu se simte aici ori aiurea. Vezi-l mânând telegarii ... Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit de oraș, se-ntoarce să-l treiere iarăși. HORAȚIU Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui, Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură Â mulți sunt Ce nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă. * Cerul deasupra ... daruri sunt Cu-admiratori puțini de tot. Căci cei mai mulți de pre pământ Ce-i rău drept bine îl socot. Aceasta orișicând se vede ...