Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AVEȚI SĂ
Rezultatele 1501 - 1510 din aproximativ 2615 pentru AVEȚI SĂ.
Ion Luca Caragiale - Articole despre teatru
... agonia ceasurilor din urmă; iar tovarășii lui de luptă, chip și seamă, pe cari el îi conjură cu limbă de moarte să-l răzbune și să scape patria de vrăjmași, voinicii lui, stă drepți la linie, fără să-l asculte, și se gândesc: unul, că s-apropie Sfântul Dumitru, altul, că n-are palton ori că s-a rupt ghetele, altul ... are tot omul, măcar corist să fie. Toate aceste nevoi, însă, fiecare și le știe, și nu privesc de loc pe public, care ar dori să vază pe “tovarășii de luptăâ€� ai eroului ce moare puțin mai mișcați de pierderea căpitanului lor. Direcția de scenă ar trebui să se cam gândească la îndreptarea acestor cusururi înveterate în teatrul românesc. Sfârșim, sperând că la locurile competente din teatrul românesc părerile criticei cinstite vor fi ... a știut să puie scena română pe calea artei adevărate și să dovedească tutulor că, la urma urmelor, este cu putință ca și teatrul român să-și găsească public în capitala României. Nu vom uita pe aceia cari au stat de pază la altarul Thaliei române în timpul când toată lumea ...
Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia
... acum mă reîntorc la ceea ce am început. Patruzeci de kilometri de la Chișinău înspre sud, începe partea Basarabiei numită Bugeac, cuvânt tătăresc ce vrea să zică „colț de pământ“. Dar acel colț are o suprafață mai mare decât cel mai însemnat principat al Germaniei, cuprinzând la 150 kilometri ... se de-părtează de la mal spre adâncime, trăgând luntrele după sine. Evoluțiile aceste se prelungesc câteva ore. Sportsmenii din LonÂdra scump ar plăti să poată asista la așa priveliște și război, în care este întrebuințată toată puterea brațului și toată iscusința gimnasticii. Mai totdeauna pescarii rămân biruitori; dar se ...
George Coșbuc - Somnul codrilor
... ntinde tremurat. Cu glas adânc de preot din zilele bătrâne Vorbește rar: „N-am pace de râsul tău, păgâne? Tu somnul veciniciei sub mine să-l petreci! Sub brazi la rădăcină tu fruntea să ți-o pleci Să dorm și eu de-a pururi, să dormi și tu de veci!â€� N-a râs acum viteazul; sta codrului în față Cu ochiî mari și tulburi, cu sufletul de ... fără șir e cântul: „Ce gând nebun te mână, de tulburi somnul meu? Furtună-ți fie gândul, și moartea o furtună; Sărac, pe căi să-ți mântui visarea ta nebună!â€� Arnulf aude, sare pe cal, înfiorat De frău, cuprinde gâtul fugarului spumat Și-aleargă-n vânt și-n noapte ... dar poarta n-a răspuns, Hatursa-i măritată. Pe cine cați, străine? Arnulf ridică pumnii, s-omoare, dar pe cine? Arnulf ar vrea să plângă, dar sânge-n ochi îi vine, Arnulf ar vrea să țipe și n-are glas de-ajuns. El calul și-l întoarce și drumul îi arată, Același drum spre codru, o goană desperată! Cu gândul ... nopțile de veci În suflet, ca o umbră pe apă tu să
Friedrich Schiller - Resignațiune
... Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul ... dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? Văzut-a de atuncea vrun mort reînvierea Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale ... i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ele, Cealaltă n-o aveți. Cine nu poate crede, să guste. E-o părere Eternă ca și lumea. Renunțe cel ce speră. A lumei istorie a lumei e județ. Tu ai ...
... Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul ... dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? Văzut-a de atuncea vrun mort reînvierea Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale ... i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ele, Cealaltă n-o aveți. Cine nu poate crede, să guste. E-o părere Eternă ca și lumea. Renunțe cel ce speră. A lumei istorie a lumei e județ. Tu ai ...
Mihai Eminescu - Resignațiune (din Schiller)
... Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul ... dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? Văzut-a de atuncea vrun mort reînvierea Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale ... i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ele, Cealaltă n-o aveți. Cine nu poate crede, să guste. E-o părere Eternă ca și lumea. Renunțe cel ce speră. A lumei istorie a lumei e județ. Tu ai ...
Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona
... să-și afirme personalitatea lor multiplă de oameni cari au colindat toate muzeele și pinacotecile din lume și, prin urmare, pot decreta. Ceea ce vreau să ... Verona. Pe vremea asta tristă și ploioasă, în care negurile stăpînesc și toate s-arată sub formă de pată și umbră, este o adevărată mulțumire să te izolezi în lumea asta minunată de culori. Aci Moldova noastră toată se dezvăluiește ochiului, și amintirile obscure păstrate de demult se redeșteaptă și trăiesc ... braț, aud trosnind gătejele uscate subt pasul lui puternic, acum se-ncovoaie un ram, dat de mîna lui în lături, acum coboară un hîrtop ca să apuce pe o potecă știută numai de dînsul ; simt din ce în ce răcoarea pădurei, singurătatea devine fioroasă, luminișurile se-ntunecă, amintirile vechilor hoți ce ... aburi ușori se-nalță, dezvelind orizontul dispus în coline. Parcă un miros reavăn de pămînt te obsedează, și nu e nimic cu toate acestea care să-ți oprească ochiul. Sînt contururi vagi, e o expresie a naturii... Acum vin ape, apele mari revărsate din matcă, e Dunărea vrăjmașă celor ... zilele lui Ștefan cel Mare : e măreție în el, e tradiția care vorbește. Da, pe boierul acesta evadat dintr-o compoziție mai mare aș vrea
Ion Luca Caragiale - Elegie (Caragiale)
... Ion Luca Caragiale - Elegie (Caragiale) Elegie de Ion Luca Caragiale Sărac, fără putere, În lume sunt ursit Prin valuri de durere Să trec necontenit Am suflet... dar suspine Printr-însul trec mereu, Precum trece prin vine Al morței fior greu; Căci el daca iubește Un dulce nenufar ... dispreț amar! În van vreau prin iubire Ferice să mă fac: Vai! nu e fericire Aici pentru sărac!... O zi n-avui senină În care să trăiesc; Viața-mi azi declină, Ca floarea mă pălesc! Durerea mi-este mare, Profund e al meu dor!... O! lacrime amare, Grăbiți! căci voi să ...
... ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă ... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!“ Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt ...
Gheorghe Asachi - La a mea pungă
... te, păn din pungă sac vei fi. Cine știe dacă-atunce, pungo, nu vei fi datoare Zi și noapte-a fi deschisă, numai să poți înghiți! De-ai putea s-aduni atuncea numai drepte-agonisele, De-ai putea să dai sâmbrie la merit și ostenele! De-ai simți a ta menire și iertat de ar fi ție Adăpost plăcut în lume de ... dărnicie-ascunsă, făptuind tot cele bune, Ș-agiutând pe acel mizer, sfară Zeului depune. Acolo mergi, că eu da-voi ție știrea cea deplină Cum să poci a recunoaște pe al tău domn viitori; Vezi pe cel ce cu modestie mare inimile-mbină, Cela ce de laude fuge, de ...
Ștefan Octavian Iosif - Un imn francez lui Eminescu
... românesc Pe amor, pe tiranul divin din lumea noastră. Dar mai presus citit-am poemul tău romantic, Bogat în idealuri și falnice avânturi Ce-o să-ți rodească neamul, vrăjit de-acele cânturi, În care se trezește al Romei geniu antic. Și mi-am adus aminte atunci că-n voi renaște ... așa de tare, că lira ți-a tăcut... S-a stins a ta gândire în noaptea blestemată, Pân' ce să treci în raiul etern scăldat în rază... Dar opera-ți rămâne și duhul tău veghează Asupra țării tale în doliu-nveșmântată. În negrele amurguri, când ... scăpat de-orice durere, Și țara ta ți-o legeni cu drag, ca pe mireasă... Poete, stai de strajă! Spre culmile măririi Insuflă-i, ca să lupte, a geniului scânteie, Copil al României, o, bard menit să