Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 1501 - 1510 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Gheorghe Asachi - Momiţa Momița de Gheorghe Asachi Pentru-un spirit ce nu doarme Nu-i nimica mai ușor Decât planuri de reforme Ca să deie la popor. De sunt bune, de sunt rele, Destul fie frumușele. Așa odată o momiță, Din filozofilor viță, Care nimica creează, Ce toate le imitează, Prin formal act s-au fost prins Marea toată să o sece Și că-n sec prin ea va trece. Pentru asta au aprins Toți copacii din pădure Și din pietre făcu zgure. Atunci, iacă, cu mirare, Animalii toți strigară: Ce invenție minunată! Iar momița îngâmfată Li făcu acest cuvânt: Multe averi de bun pământ Și ogoare eu voi da Focul apa de-a seca, Iar despoticul guvern Chiar de astăzi voi schimba Și republica-n etern Pentru voi s-a proclama. După ce mai bună parte De moșii mi se va da, Restul n-are să să-mparte, Ce-n comun s-administra. Atunci patriei reformate Dulce soarta va să fie, Comunizmul de frăție, Libertate, Egalitate, De a lua lucruri străine Privilegi e pentru-oricine, Legile și direptate, Ca strigoie răsuflate, Mai veche de piramide, S-aibe ca invalide Și căzute-n ...
Gheorghe Asachi - Mormântul Mormântul de Gheorghe Asachi Mormântul se încungiură De noaptea mult temută Și cu văl negru acopere O țară neștiută. A lumei dulce-armonia În sânul lui nu sună, El curmă toată patima, Pre soarta rea și bună. A duioșiei bocetul Mormânturi nu străbate, Și în darn de plângere Sunt țărânile-i udate. Omul oriunde caută Alt loc ș-o altă soartă, De-a trece cătră liniște Nu află altă poartă. Că o sărmană inimă De valuri zbuciumată Atunci repaos capătă, Când curmă să mai bată. Însă din ceri religia Ne-aduce mângâiere, Că după moarte sufletul Acelui bun nu
Gheorghe Asachi - Patima (Asachi)
Gheorghe Asachi - Patima (Asachi) Patima de Gheorghe Asachi I La munceii din câmpie, la pădurea cea umbroasă, La cel râu care șerpează pintre înflorit ogor, L-adăpostul singuratic, lângă stânca-ntunecoasă, Întristat și plin de gânduri singur umblu cu Amor. Că în cuget și în sânu-mi port simțirea cea duioasă, Care n-a să stângă timpul, cel de toate stârpitor, Că rămâne suvenirul unei inimi credincioasă, Într-un eho ce-a să sune după ce eu voi să mor. Cele grații și frumsețe, ce-s a muzei mele teme, Le rezic la floricica ce se leagănă de vânt Și mă tânguiesc la frunza care-n freamătul ei geme. La ființele naturei, câte împregiuru-mi sânt, Spun a inimei dorință ce sperează și iar teme, Numai zânei cerc ascunde patima în care-mplânt. II Auzit-au Apeninul eho a durerei mele, Ce din sân Amor îmi stoarce în tăcut-a nopței clipă; Răsunat-au păn la istru patimile cele grele, Ce nu vindecă Igea, nici Fântâna Aganipă. Din a lor somn se treziră ațipite păserele, Mai duioase se făcură fiarile-n ascunsa ripă, Înalțară ...
Gheorghe Asachi - Poetul (Asachi)
Gheorghe Asachi - Poetul (Asachi) Poetul de Gheorghe Asachi Dedicat d-sale d. Vasili Alecsandri Viersul care-ntâia oară a sunat în Românie Pe-alăuta ce de secoli fără coarde-a fost rămas, Spre-aminti a patrii fapte prin a doinei armonie, Dupre metrul care muza l-a dictat de pe Parnas, Va trăi atâtea timpuri cât Pionul, petros munte, Între nouri inal a-va maiestoasă a lui frunte. Deși cântul a lui Omer poartă cea întâi cunună, El nu-ntunică pe Pindar, nici a lui Alceos ton, Înfocatele suspinuri și cuvintele-ncă sună A Safei înamorate și a lui Anacreon Nice între a Greciei zâne a brilat numai Elena, Pe eroi și pe filozofi n-a produs numai Atena. Înainte de Ahiles și de falange spartane, Vie uit-au și al ei eroi, care-umpleau în timpul lor, Prin virtute 'nțelepciune și prin fapte miliane, Lumea toată de esemple, de mirare și lucor; Însa geniile acele, demne chiar de nemurire, Zac uitate, c'un poet n-a lasat de ...
Gheorghe Asachi - Profeţia Profeția de Gheorghe Asachi Atunci când, o, zi amară, aceea oară-a fi vecină Să purced din ceste locuri d-unde soarta mă desparte, Lăcrămând și cu suspinuri arunca-voi de departe Depeurma mea ochire cătră țara cea latină. Dar pe când în luntre ușoară brăzdui-voi Marea Eusină, Înfocata-mi cugetare, străbătând câmpii deșarte, Înturna-va deseoară l-adăpostul cel de arte Și la templul giunei Muze, unde arde-a mea lumină. Acolň a Romei genii au statornic tronul lor, D-unde răspândesc în lume nemurinde a lor rază, De virtute, înțelepciune, de al patriei amor. Acea stea a mântuirei, care astăzi mă-nviază, Fie ca să mă conducă și în timpul viitor, Și-amorțita mea simțire pentru patrie fac-o
Gheorghe Asachi - Turnul lui But
Gheorghe Asachi - Turnul lui But Turnul lui But de Gheorghe Asachi Pe muntele Pion Imitație Între toată românime, Mai frumos și milian, Mai puternic n-a fost nime Decât Butul moldovan, Că, oștean și vânător, Fericit fu și-n amor. Iacă buciumul d-aramă, Ce-n Suceav-a răsunat, La resbel pe junii cheamă Cătră țărmul departat, C-Alexandru domnitor Dă Poloniei agiutor. Dar cu Butu-i logodită Fiia a lui domnitor, De el Ana despărțită Suspina-va de amor; Butu-i dă parola sa C-a veni ș-o va lua. Doamna, plină d-umilință, Giuruirea i-au păstrat, Dar amantul o credință Pentru alta au uitat. Cine calcă-al său cuvânt N-are pace în mormânt. Oastea de la țări streine De un an s-au înturnat, Însă Butu nu mai vine; Aleu, poate-au răposat! Doamno,-i timp de măritat, De giunia ta-i pacat! Vai de har, de sănătate, Ca stele ochii sănini, De-a lor lacrimi neuscate Turbure-s amu fântâni, Că un altu pețitor Mâna-i cere și amor. Toți boierii vin din țară Și un prinț cu svita sa; Ana plânge în ...
Gheorghe Asachi - Vot la cometul din 1858
Gheorghe Asachi - Vot la cometul din 1858 Vot la cometul din 1858 de Gheorghe Asachi O, lucefere străine, Ce pre căile sănine Trecând, prin mii leghioane De stele și prin mii zoane, Cursul tău cel minunat Lumea-ntreagă au admirat, Când a României soartă O-nchidea secreta poartă, Argintoasa a ta comă Ai întins spre cea menire Ce lăsa antica Romă L-ai săi fii de moștenire. Dorit timpul cel să vie Ca-n a ta călătorie, Când iar te vei înturna Pe român a lumina, Să găsești pe-a lui popor, În traiul nemuritor, Puternic și fericit, În Concordie
Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul
Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul Iancul Jiianul Baladă populară culeasă de Gheorghe Dem Theodorescu . Lacul Sărat - Brăila Foicică trei gutui, Trei gutui, trei alămâi, Iancule, de unde vii? — Ia, d-aci, de peste Jii! — Iancule, ce-ai târguit? — Dat-am aur și argint Pe vro cinci oca de plumb, Să duc la băieți în crâng; Că băieții, făr-de minte, Risipesc la gloanțe multe, Nu le stă nimeni-nainte Și nu știu trage la ținte: Că băieții, cam zglobii, Trag la naiba, prin pustii, Nu ca mine, -n cărnuri vii! Până vorba nu-mi sfârșea, Iacătă-mi și potera, Bat-o Maica Precista! Iar ceaușul poterii, Slujitorul domniei, De-l vedea, Îi tot zicea: — Iancule, Jiianule, Ado-ncoace povara, C-o să-ți vie greu cu ea Și dă-te de voia ta, Să ne scapi de vro belea! — Ba de voie nu m-oi da, Nici povara nu mi-ți lua, Că mi-am dat bănuți pe ea! — Iancule, român turcit, Ce te porți așa gătit, Numa-n aur și argint Din creștet până-n pământ? — De mă port așa gătit, Dumnezeu m-a dăruit! — Iancule, român turcit, ...
Gheorghe Sion - Horaţiu Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) n. 8 decembrie 65 î.Hr. , Venosa d. 27 noiembrie 8 î.Hr. , Roma Unul din cei mai importanți poeți romani din „perioada de aurâ€� a literaturii romane ("Secolul lui Augustus"), cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14 p.Chr. (moartea împăratului Augustus). Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Poezii Către Mercur (traducere de Mihai Eminescu ) Către sclav (traducere de Mihai
Gib Mihăescu - Donna Alba Donna Alba de Gib Mihăescu 1935 Donna Alba - Volumul I Donna Alba - Volumul
Grigore Alexandrescu - Așteptarea
Grigore Alexandrescu - Aşteptarea Așteptarea de Grigore Alexandrescu Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește, Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește? Minuturi fericite sunt oare de pierdut? Foarte puține omul în viața lui are! Se auzi un sunet... Să ascult... mi se pare... Nu e nimic; o frunză în vale a căzut. Noaptea în aste locuri n-are deloc tăcere; Totul se mișcă, umblă, dar toate sunt părere; Vântul, umbra mă-nșeală, când cred a o vedea. Luna aci s-arată, aci iar se ascunde: Abia câteodată întunecul pătrunde, Și norii înainte-i se pun ca o perdea. Poate că și ea are o tainică-ntâlnire, Poate că stăpânită de-asemenea simțire Pășește-nvăluită în umbra unui nor, Chiar în acele sfere care au ceresc nume, Poate-amorul domnește ca aerul în lume: Cu ce drept omul singur să fie simțitor? Nu știu, dar la atâtea rele nesuferite, Ce asupră-mi adesea se par a fi unite, Singur amorul este izvorul fericit, Ce fără încetare m-adapă cu uitare, Ca undele vestite fântânii de mirare Prin care morții uită că-n lume au trăit. Zile neprețuite ale copilăriei, Tovarăși ai ...