Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR DE CE
Rezultatele 1511 - 1520 din aproximativ 1840 pentru DAR DE CE.
Grigore Alexandrescu - Lebăda și puii corbului
... Grigore Alexandrescu - Lebăda şi puii corbului Lebăda și puii corbului de Grigore Alexandrescu Lebăda odată-aflase (Însă cum se întâmplase, Nu pot să vă dau cuvânt) Cum că într-un colț de lume, Într-un loc cu mare nume, Și pe un frumos pământ, Niște păsări osândite, Corbi de câțiva ani numite, În primejdie trăiesc. Lebedele au din fire O ciudată presimțire, Care este dar ceresc. Așa, să le izbăvească, Cu o râvnă părintească, Ea plecă până în zori. Ajungând într-o livede, În culcuș de vulpe vede Pui de corb nezburători, Care într-o vizuină Petrecea ca în grădină, De-a lor soartă mulțumiți. Pasărea cea albă-ndată Către dânșii se arată, Zice: "Puilor iubiți! Soarta voastră e de milă: Spuneți cum pe voi în silă Aici vulpea v-a adus?" Corbuleții în mirare Răspund iute, râzând tare: "Noi de voie ne-am supus. Vulpe ce e, nu știm spune, Decât că năravuri bune Acea damă arăta: Că avea coadă pe spate, C-al ei păr în galben bate Și că ... se silește A ne da slava dintâi." Lebăda strigă cu jale: Sunteți pe a morții cale, O, voi ai corbului fii! ...
... George Coşbuc - Osman-paşa Osman-pașa de George Coșbuc Acum te cutremuri! Cunoști Că drumul ți-e-n marginea gropii. Degeaba te-azvârli și te-apropii Cu vuiet și tropot de oști. În frunte, pe calul tău murg, Pornit-ai urgia pieririi, Strivit-ai în șanț grenadirii Dar iată, că ranele-ți curg, Se sperie murgul de puști, Și-ți scapă din scară piciorul, Turbat e-mprejuru-ți omorul, Cu dinții tu gura ți-o muști. Se-ncurcă taberele-n drum Și ... a cerului cale! Fă locuri oștirilor tale, Să intre mai iute-n pământ. Și-n sine-ți tu zis-ai: E rău! Ca norii ce-ntunecă luna, Curgeam de pe dealuri întruna Noi, răii poporului tău. De-a lungul întinsei câmpii Aleargă sălbatica spaimă Și, plină de geamăt, îngaimă Și rugi și blesteme pustii Gaziule-Osmane, ești prins! Și toate cetățile tale Vor sta-ntunecate de jale, Că soarele lumii li-e stins. Dar astfel e soarta, eroi! Căci soarele care se stinse La voi, o războinici, s-aprinse Mai vrednic de
Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France
... ar fi zis mai târziu așa: dacă suprimi virtuțile militare, toată societatea se surpă. Dar lucrul nu-i sigur. Surprinzător n-ar fi, fiindcă France de mult s-a declarat pentru inconsecvența elegant-sistematică. Antipatia pentru romantism, însă, pare să se fi păstrat statornic, de când făcea cronici literare în Le Temps până la romanul din care am citat mai sus, scris la bătrânețe. Flaubert era, negreșit, greu împovărat de ... și ideile lui literare nu se pot susține. France are, negreșit, și laude pentru romanticul dislocat: marele Sfânt Cristofor, care a trecut literatura de pe malul romantic pe cel naturalist, fără să știe ce ducea, de unde venea și încotro mergea. Îl venerează, îl admiră și-i respectă opera. Bunul Flaubert, cel mai harnic muncitor literar (pierdea prea multă vreme ca ... Trebuie să spun îndată că France găsește aici pe Laujol cam exagerat: dac-am zice ca dânsul, frumusețea, geniul, gândirea n-ar mai fi nimic. Dar, în fond, se învoiește călduros cu acest critic, care ataca atât de vioi și de serios romantismul descreierat. Ideile lui Laujol sunt clare și sănătoase. La dânsul nu se află nimic din inconsecvențele și entuziasmele nesăbuite ale epilepticulul Flaubert; frumosul ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit
... 24 de ani: jucăria partitelor, calău al supușilor săi, enigmă pentru posteritate! 5. Un frate al acestui Carol IX fu ales rege în Polonia, aruncată de curând în anarhie prin moartea lui Sigismund-August. Răposatul principe fusese sfiicios; tremura de turci, tremura de moscoviți, tremura de tătari; dar se distinsese prin prudența administrațiunii, prin protecțiunea literelor, prin o toleranță religioasă nepilduită în celelalte state catolice. Noul rege tremura și el de turci, de moscoviți, de tătari; dar pe lângă astea, mai adause o supremă incapacitate administrativă, un superb despreț pentru literatura națională, o ură fanatică pentru tot ce nu era sancționat de scaunul apostolic de la Roma... Enric de Valois aduse în Polonia moda hainelor scurte și a danțurilor pariziene: atâta! 6. Moscovia era o imensă pădure prin care sălta o fiară ... pentru a caracteriza pre acest curios principe: era mai bine a se zice "Ivan cel nebun". Urcat pe tron în etatea de 4 ani, sub tutela unei mume desfrânate; dentâi insultat de amanții țarinei, apoi corupt de lingușitorii puterii; născut cu o inimă impresionabilă, înveninat prin aerul ce-l respirase din leagăn, rănit de ...
Gheorghe Asachi - Umelită alăută
... Gheorghe Asachi - Umelită alăută Umelită alăută de Gheorghe Asachi Umelită alăută, Alăută a lui Amor, Tu ce viața me trecută Ai cântat de multe ori, În zadar cu măgulie Și nădejde m-ai păscut; Cânt-acum cu duioșie Răpaosul ce-am pierdut! Îns-amorul în privire Silvii mele străluce Și credem c-a me sâmțire Tot de-acel foc să hrăne. A ei buzăle credință Ș-amor mie îmi jura, Însă văd c-a ei voință Au fost ... Îndulcita ei rostire Pune inima me-n giug; Până și a ei zâmbire Plin-au fost de vicleșug. Ea ca Vănără îi frumoasă, Dar aș vre, ah, mie amar, Ca să fie mai duioasă, Sau să n-aibă atâta har. Alăută umelită, Vino, mângâie al meu sin, Du la ...
Alexandru Vlahuță - În fericire
... Nici mai cercarăm a ne spune Cu vorbe vechiul nostru dor; A noastre gînduri de minune Se 'nțelegeau în limba lor... Ce vorbe-ar fi putut să'nșire Adîncul rost din ochii tăi, Din calda, umeda privire Și din surîsul tău dintăi!... Ș'acum, pe gînduri, lîngă ... Făr'a 'ndrăzni vr'o dată durerea să 'mi-o pun În peritorul vuet al vorbelor deșarte: Mi-aș fi 'necat în lacrimi - de tine 'n veci departe - Zadarnica'mi iubire, și visul meu nebun. Dar te-ai uitat la mine atît de 'nduioșată, C'ai răscolit adîncul vieții mele 'ntregi, Și, ca dintr'o poveste trăită altă dată, Fericitoare glasuri au prins să mă străbată, La gîndul ... pare C'ai răsărit — si, galeși, topiți de 'nduioșare, Lăsînd asupră'mi ochii, la tine m'ai chiămat... Cu brațele întinse te-apropii blînd de mine, Și capul, greu și leneș la pieptul meu ți-l culci, Înfiorat de farmec, privind pierdut la tine, Te țin în brațe ceasuri uitate și senine, - Tu'mi spui povești de-a tale amețitor de dulci, - Și simți a mele gînduri ferbinți cum te 'nfășoară, Cum fioros te arde suflarea mea
... Nici mai cercarăm a ne spune Cu vorbe vechiul nostru dor; A noastre gînduri de minune Se 'nțelegeau în limba lor... Ce vorbe-ar fi putut să'nșire Adîncul rost din ochii tăi, Din calda, umeda privire Și din surîsul tău dintăi!... Ș'acum, pe gînduri, lîngă ... Făr'a 'ndrăzni vr'o dată durerea să 'mi-o pun În peritorul vuet al vorbelor deșarte: Mi-aș fi 'necat în lacrimi - de tine 'n veci departe - Zadarnica'mi iubire, și visul meu nebun. Dar te-ai uitat la mine atît de 'nduioșată, C'ai răscolit adîncul vieții mele 'ntregi, Și, ca dintr'o poveste trăită altă dată, Fericitoare glasuri au prins să mă străbată, La gîndul ... pare C'ai răsărit — si, galeși, topiți de 'nduioșare, Lăsînd asupră'mi ochii, la tine m'ai chiămat... Cu brațele întinse te-apropii blînd de mine, Și capul, greu și leneș la pieptul meu ți-l culci, Înfiorat de farmec, privind pierdut la tine, Te țin în brațe ceasuri uitate și senine, - Tu'mi spui povești de-a tale amețitor de dulci, - Și simți a mele gînduri ferbinți cum te 'nfășoară, Cum fioros te arde suflarea mea
Gheorghe Asachi - Iepurile și broasca țăstoască
... Gheorghe Asachi - Iepurile şi broasca ţăstoască Iepurile și broasca țăstoască de Gheorghe Asachi Fabulă Cătră un scop de iute alergi, Nu agiungi, de-ncet nu mergi. Iepurile ș-o țăstoasă Ni dau prubă curioasă. Zis-au broasca cea târzie Iepurelui sprintinel, Că ea, pășind cătinel, Mult mai sigură ... ales de țântă un fag. Iepurile, care crede Că puterea-n călcăi șede, I-au zis: Ți-ai ieșit din minte, Soro, pas tu înainte! De-oi purcede la asalt Sunt la țântă într-un salt. Văzând țânta apropietă Și țăstoasa-ngreoietă, Iepurele, după un pas, Stă și rumigă-n popas ... încet pășea din loc. Când din a lui fantazie Iepurele s-au trezit, Nenea broască cea târzie, Neabătută-n calea sa, Pe încet, dar tot urma, Ș-agiungând întăi la fag Prinde a ei rămășag. Apoi iepurelui zice: Tinerel ești, vinetice, Nu-i de-agiuns a fi ușor, Mintea-n cap stă, nu-n picior! Oare ce ai face, frate, De
Alecu Donici - Leul și iepurele
... Alecu Donici - Leul şi iepurele Leul și iepurele de Alecu Donici Un leu c-un iepure prieteni s-au făcut. Eu văd că vă mirați Și nici e de crezut; Dar când îți sta să căutați La adunările lumești, Apoi mai grele lucruri îți crede nefirești. Așa, odată au pornit Ei împreună la plimbare, Și iepurele ... spui Pricina, pentru ce cucoșul nimicit, Pe care poți pe loc c-o sfârlă mort să-l pui, Te sparie așa cumplit, Încât tu fugi de glasul lui? — Aceasta nu-i de vro mirare, Lui leul au răspuns. Și noi cei mari suntem cu slăbiciuni născuți. Precum un elefant, cât este el de mare, De șoareci iar se teme tare. Apoi pentru aceasta dar, Nu în zadar, Răspunse iepurul. Și eu ca voi cei mari, Mă tem de câini copoi și varvarii ogari. Și noi adeseori pe patimi ne silim Cu ale celor mari să le sămăluim. Dar
Ștefan Octavian Iosif - Sfat în pustie
... Ştefan Octavian Iosif - Sfat în pustie Sfat în pustie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Albina , 24 octombrie 1904 După Saadi Dormeam odată în pustiul mare, Furat de visul unei nopți senine, Dar călăuzul de cămile vine, Mă scutură din somn, și-mi strigă tare: "Sus și la drum ! gătește-te degrabă, Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă, Și ... Ori poate vrei să mori răzleț pe drum? Hei, sunt trudit și eu, și de-ar fi chip Aș mai dormi măcar și eu oleacă, Dar caravana pleacă, Și vai, — o mare largă de nisip — Pustiul fără de hotar se pierde Și ce departe este oaza verde !" Tu care dormi cu zîmbetul pe buze Și nu asculți de glasuri călăuze, Trezește-te, fii gata de plecare, Că, uite, se urnește caravana... Auzi departe, mai departe-n zare Ce veselă răsună darabana ! Și-acela care cel dintîi pornește Și nu se lasă îmbiat, firește Că și ajunge cel dintîi la țel... De-aceea zic: e fericit acel Ce și-a urcat desagii în spinare C-un ceas chiar mai-nainte de plecare, Căci ce
... Saadi - Sfat în pustie Sfat în pustie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Albina , 24 octombrie 1904 După Saadi Dormeam odată în pustiul mare, Furat de visul unei nopți senine, Dar călăuzul de cămile vine, Mă scutură din somn, și-mi strigă tare: "Sus și la drum ! gătește-te degrabă, Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă, Și ... Ori poate vrei să mori răzleț pe drum? Hei, sunt trudit și eu, și de-ar fi chip Aș mai dormi măcar și eu oleacă, Dar caravana pleacă, Și vai, — o mare largă de nisip — Pustiul fără de hotar se pierde Și ce departe este oaza verde !" Tu care dormi cu zîmbetul pe buze Și nu asculți de glasuri călăuze, Trezește-te, fii gata de plecare, Că, uite, se urnește caravana... Auzi departe, mai departe-n zare Ce veselă răsună darabana ! Și-acela care cel dintîi pornește Și nu se lasă îmbiat, firește Că și ajunge cel dintîi la țel... De-aceea zic: e fericit acel Ce și-a urcat desagii în spinare C-un ceas chiar mai-nainte de plecare, Căci ce