Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM

 Rezultatele 1521 - 1530 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.

George Coșbuc - Regele Pontului

... o mînă, Se uită pe mare mirat; Cărunta lui barbă bătrînă Îi umple tot pieptul cel lat. Furtunile mării grozave Urlat-au, cu trăsnet trecînd, Și valuri, și bîrne de nave Trosnit-au pe groapă-i căzînd, Și neamuri străine trecură Pe-acolo, cu vuiete mari: Pe groapa lui corturi făcură Și-altare drumeții barbari. El însă-ntre dune pierdute Somn fără curmare și greu Dormit-a ! de treizeci de sute De ani el dormit-a mereu ! Și-acum îl deșteapt-o cîntare, Un plînset de glasuri ce pier. Se uită de-a lungul pe mare LA navă, la maluri, la ... văzu, Și-i pare c-aminte-și aduce De-o lume uitată, ce fu. O rază din vremile-apuse E cîntecul celor ce trec: Odată și dînsu-l știuse, Copil al pămîntului grec. Și vesel, ca valul și vîntul, Cîntîndu-l, pe mare-a trecut, Uitatu-l-a însă-n pămîntul Acelor ce domn l-au făcut ! De ce ... șesuri, cu oști? Eu, mare,-ți cunosc ție fața, Tu, mare, tu nu mă cunoști ! De ce-a alergat el prin lume Cătînd și mărire ...

 

George Coșbuc - Șarpele-n inimă

... la toți că plâng? "Să nu te văd cu vrun flăcău, Că dai de rău!" Dar ce, mă rog, sunt robul tău? N-am plâns și nu te lăuda! Am plâns, ba da, Dar nu pentru mustrarea ta! M-au întâlnit așa pe drum, Mai știu eu cum, Iar tu ești mânios și-acum! Și-a fost și soră-ta cu ei; Veneau tustrei, Și-am stat puțin, și ce mai vrei? N-am voie nici atât, eu nu? Dar ce crezi tu, Și ochii să mi-i scot de-acu? Ai răsărit ca din pământ — Ei, Doamne sfânt, Îți sunt nevastă, soră-ți sunt, De nu mă lași din ochi mereu? Nu pot și eu Să mă-ntîlnesc cu cine vreu? "De unde viu? Ce cat în prund? Ce flori ascund?" Ești mamă tu, ca să-ți răspund? Și-uitându-te și-n jos și-n sus Scrâșnind mi-ai spus: „Săracă fată!“ și te-ai dus. Săracă! Dar de ce să fiu? Pe suflet viu, Cu nici o vină nu mă știu. Apoi de ce tot spui și ... ce-ți puteam răspunde eu? De-aș fi jurat pe-un rai de sfinți, Tu, printre dinți, Mi-ai fi răspuns la toate: minți! Că

 

Dimitrie Anghel - Întîiul volum

... Fontaine-bleau, în minunatele păduri, unde cărările sunt îngrijite ca aleele unei grădini, în liniștea aceea a copacilor seculari, îmi urmăream visurile mele, și după ani de zile, ca un adevărat grădinar, ierborizînd și tăind crengile moarte și netrebnice, mi-am alcătuit un mănunchi din ce a rămas. Un pictor mi-a ilustrat cu dragoste acele visuri, un prieten ... însărcinat cu publicarea lor, și, într-o zi, un volum cu coperta stranie și neînțeleasă ca un rebus a apărut în vitrinele librăriilor. Și acum, după atîția ani, văzînd pe tînărul acesta ce-și răsfoiește întîiul lui volum, parcă mă văd pe mine și-mi aduc aminte cîtă bucurie și cîte speranțe pusesem în cele cîteva foi legate la un loc. Dar florile mele au durat un anotimp, cît durează și florile, și bietele volume dispărînd din vitrine s-au urcat în podul unui prieten, unde dorm și acum în vrafuri, sub colbul așternut de vreme, așteptînd o nouă primăvară. Aceasta nu m-a împiedicat, însă, să visez înainte și să ascult cu dragoste convorbirile pline de entuziasm ...

 

Gheorghe Asachi - Anul nou 1842

... Nici avuția, naltul rang sau nume Nu a ferit pe oameni de mormânt; Pentru ce Pronia m-a păstrat în lume, Ca să fiu încă pre acest pământ? Fiecare om ar-un ogor aice; De nu-l lucrează, i s-adaoge un an, Să poată trece încărcat ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ziorina

... Dimitrie Bolintineanu - Ziorina Ziorina de Dimitrie Bolintineanu Armia de țară de trei zile bate, Arde și fărâmă străinii-n cetate. Prin pulberea deasă vine-un cal ușor. Astfel trece-un vultur învelit în nor. Către domn se-ndreaptă... Cavalerul sare... E ... la cătare. Ea ridică coifu-i; păru-i grațios, Ca lung fluviu d-aur se revarsă-n jos, Pe sub gene-i scântei două lăcrimele Cum sub nori lumină două dalbe stele, Și râuritoare, p-al ei chip senin, Cad din roză-n roză și din crin în crin. Bunul domn o mustră pentru ce să vie Să-și expuie viața... Să se-nturne-o-nvie. Rara-i frumusețe reunea, răpiți, Împrejuru-i bravii cei mai străluciți. Ea pricepe lesne cât era dorită. Despre ... lor simțire grațios profită. Smulge de la sânu-i o plăpândă floare Umedă d-a sale line lăcrimioare Și cu niște termeni dulci și răpitori Ea vorbește-ntr-astfel către-adoratori: — ,,Cine va purcede dup-această floare, Udă de suspine și de lăcrimioare, Îi voi da, pe viață și pe Dumnezeu, Mâna

 

Ion Luca Caragiale - Nedescifrabil

... generalului însă nedescifrabilă. Numaidecât trimete stafetă să vie generalul la Petersburg în cea mai mare grabă. Peste trei luni sosește generalul. Cere audiență la împăratul, și i se răspunde să plece pe loc înapoi la post. Alte trei luni de drum înapoi. N-apucă s-ajungă la Tobolsk și o stafetă îl ajunge de pe urmă. Îndărăt, la Petersburg. Cum ajunge, cere iar audiență, și iar e trimes urgent înapoi la post. Alte trei luni pe drum. Și iar o stafetă, și iar îndărăt peste Ural și Volga la Neva. În sfârșit zdrobit — cincisprezece luni de plimbare, trei ierni și două veri — ajunge la curte. Împăratul îl admite și cum îl vede: — Cine ești dumneata? — Sunt guvernatorul general al Siberiei, sire. — Ce poftești? — M-ați chemat, nu știu de ce. â ...

 

Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu

... astăzi mâna mea: De voia întâmplării mai multe din dorințe Cu grabă împlinite putui a le vedea. Apoi, unde e răul? de ce și cum... cuvântul, Om nu poate să-l știe afară decât eu; Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul, Iar martor suferinții-mi e numai Dumnezeu. A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un ... tânăr ce eu îți sunt dator. E scump prieteșugul ce-nsuflă o femeie Deprinsă a-l cunoaște, născută a-l simți; Și dulcele ei suflet, electrică scânteie, Mângâie orice suflet la care s-o ivi. Ades, când sunt în luptă cu gândurile mele, Muncit de-al suferinței ... bălsămit Apoi, negură deasă lumina-ntunecează; Fantome de-altă lume șoptesc, mă înconjor; În fiecare șoaptă o muncă înviază, În ochii-mi se confundă trecut și viitor. Căci știu eu viitorul... el nu poate să fie Decât ca anu-acesta, ca anul cel trecut; Bogat de chinuire, deșert de bucurie, Pustiu, fără nădejde, sălbatic și tăcut. Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbește, Stă încă în picioare, semeț și neclintit; Dar inima-i e arsă,

 

Ștefan Octavian Iosif - Paiangul

... Ştefan Octavian Iosif - Paiangul Paiangul de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continuu ciclul de la țară, Când fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. Privesc mirat și văd din bagdadie Cum un paiang, torcând un fir, coboară Asemenea unui saltimbanc pe sfoară, Treptat mărindu-și pata pe hârtie. Ce cauți tu, o, negru musafir, Ori te-a atras al lirei mele cântec? – Dar el se leagănă pe ... albul fir: „M-am coborât să-mi văd și eu de pântec, Căci eu, la masă, nu consum idei – Eu fac, nu scriu ca

 

Dimitrie Anghel - Paiangul

... Dimitrie Anghel - Paiangul Paiangul de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continuu ciclul de la țară, Când fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. Privesc mirat și văd din bagdadie Cum un paiang, torcând un fir, coboară Asemenea unui saltimbanc pe sfoară, Treptat mărindu-și pata pe hârtie. Ce cauți tu, o, negru musafir, Ori te-a atras al lirei mele cântec? – Dar el se leagănă pe ... albul fir: „M-am coborât să-mi văd și eu de pântec, Căci eu, la masă, nu consum idei – Eu fac, nu scriu ca

 

Ion Luca Caragiale - O reparațiune

... regretabil. Cum am zice, și batjocură - ocara nu era de ajuns. Cum asta ? Un individ deșuchiat, în toiul târgului, trage o palmă unui om pacinic, și când acesta, amețit de așa ofensă, vrea să deschidă gura, deșuchiatul, zâmbind grațios, îi spune că a fost numai o greșală de mișcare ... sarcasme pline de acel miros specific speluncilor bucureștenești, unde se strâng, în academii libere, toți intelectualii de industrie, - se denunță în gazeta dumitale, că rațiunea și temeiul însuflețirii unei mari întruniri naționale sunt numai pițula și groșița, pofta chefului de gură-cască de-o parte, de alta setea de reclamă - adecă imbecilitatea celor mulți și șar;atania celor puțini... Iar, a doua zi, declari, calm și senin, că nu iei nicio răspundere pentru ocara aceasta făcută unui neam întreg fără știrea dumitale, om nevinovat; ba,chiar o regreți. Așa, scurt și ... dela altă fereastră, că desaprobi această murdărie săvârșită fără voia dumitale, ba chiar îți pare... necuviincioasă. Ei ! apoi, să ne ierți ! așa nu merge, onorate și nevinovate domnule ! Pentru lăturile aruncate de la o fereastră a dumitale, dumneata, ca

 

Ștefan Octavian Iosif - Surugiul

... cumva Pruncii primăverii. Chiar și tainicul izvor Parcă amuțise, Ca să cruțe-a florilor Parfumate vise. Cornul său la gură-atunci Surugiul pune Și-l făcu prin văi și lunci Vesel să răsune. Și sunau cei patru cai Sprinteni din copite, Ce prin înfloritul rai Ropoteau grăbite. Și părea că trec în zbor Și aleargă toate, Speriind în goana lor Liniștea din sate. Când, prin raiul ce-l zărim Cum străbatem, iată Fără veste-un țintirim Ochilor s-arată. Zidul mohorât stătea Sprijinit de stâncă, Crucifixul sfânt veghea Sus, în jale-adâncă. Surugiul domolind Dintr ... Sus, la crucifix, privind, Trist întoarce capul. — Ierți, măria-ta, de-oprim, Însă n-am ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca dânsul! Și de câte ori revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci el Cornul și-l îmbie, Să-l audă-n somn acel Ațipit sub glie; Și-un atât de dulce zvon Dintre stânci pătrunde, Parcă mortul postilion Din mormânt răspunde. Repede porni la drum Goana cea nebună: Tânguiosul corn

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>