Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��L��ARE
Rezultatele 1531 - 1540 din aproximativ 2099 pentru ��N��L��ARE.
Anton Pann - Carul frânt - Nevoia învață pe om
... om Carul frânt – Nevoia învață pe om de Anton Pann Un om la lemne mergând Și carul în drum frângând, Ca și alte dăți l-a dres Și la casa sa a mers. Copilul sau alergând Și carul frânt dres văzând, Îl întreabă: "Taică! dar Cine ... s-a dus. Deci copilul mai crescând Și la pădure mergând, Peste loc rău cum a dat, Frânse carul încărcat Și, să-l dreagă neștiind, Fluiera, la el privind. Apoi aminte ș-adus Tatăl sau cum i-a fost spus. Ș-începu a alerga ... nvățat. Iar tatăl său cam râzând Îi dete răspuns zicând: "Ba chiar nevoia a fost, Carea-nvață p-orice prost; Ca ea de n-ar fi venit, Tu atât n-ai fi căznit. Ea arată să începi La orce nu te pricepi, Apoi bine, rău, muncești Și tu-n lume să trăiești" Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani ...
Garabet Ibrăileanu - De dragoste
... a lumii, asupra prezentului, trecutului și viitorului, planetei noastre și a sistemului solar!... Înțeleg, desigur, ce se petrece în acesta, dar nu-l pot aproba. 5. Amorul ,,romantic" se isprăvește de la o vreme, dacă nu... prin sinucidere, ca-n Romeo și Julieta , atunci prin... căsătorie. 6. O căsătorie durează pe sentimente mult mai puțin ,,romantice"', mai ,,burgheze", dar poate mai puternice: simpatia și recunoștința ... altmintrelea, acela care, între 20 și 25 de ani, ar calcula în loc să se arunce orb în vâltoarea iubirii, ar fi un mizerabil care n-ar avea dreptul la nici o fericire! 11. Iubirea e cel mai puternic sentiment pentru că, în ea, cum zice Schopenhauer, vorbește însuși glasul speciei ... estetice, morale și intelectuale, o iubire pe care o poți justifica nu este iubire. 15. ... amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi sau, mai ... de blazat, în care iubirea și actul final [...] s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să- ...
Ion Creangă - Povestea poveștilor
... îmbojorate, mai dârze și mai răzbelite!… — Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncușoara mea de toată vara, zise țăranul, scărpinându-se-n cap și trântind cușma de pământ cât ce putu. Asta n-am pățit-o de când m-a făcut mama… ’tu-i mațele acrului! — Ei, ei! Amu ce-i de făcut? â ... la pule, hai la pule! Pule zdravene și tari pentru jupânese mari… O cucoană văduvă, auzind așa vorbe din gura țăranului, trimite o slujnică să-l cheme la dânsa ca să-i deie un colb… Slujnica se duce și-l cheamă pe țăran. Și cum vine țăranul, cucoana îl și ia la trei parale, zicând: — Dar bine, măi țărane, ce porcării spui pe lângă ... sparie de pula groasă. Ședea, sărmana, cum șede mielul la țâța oaei, până ce se satură de supt. Cucoana era de cele mai tărtoșe: Strâmtă-n pizdă, tare-n șele, Crâșcă pula din măsele Că-i cam iute la oțele! În sfârșit, după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice încetișor ...
Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul
... se sperie, și îi și puse gând rău. Dară fiind rodul pântecelui său, îi fu milă să-i facă de petrecanie. Se duse deci de-l puse într-un pom nalt și îl năpusti acolo. Venind ursitoarele, ele ursi pe copil că va ajunge om mare; că va ridica tulpina din ... pe împăratul, dară el nu-i cunoscuseră pe dânșii, vezi că nici nu-i trăsnea lui prin cap ca ei să mai trăiască. Împăratul nici n-avea vreme să se minuneze de ceea ce văzu în acele palaturi. NÂapuca să privească cu băgare de seamă la lucrurile ce mergeau singure ... palaturile acelea din coprinsul împărăției sale, și despre care nimeni nu-i povestise nimic. El avea de gând ca să porunească mai apoi să i-l aducă lui acolo. Vulturul urma a hrăni copilașul lepădat de mă-sa și pus în copaci, carele creștea repede ca o floare, până ... pliscul începu a ciocni în pieptul copilului, ca să-i mănânce rărunchii. Pieptul fiind tare, pentru că era, cum zisei, de aur, nu-l putu sparge așa lesne. Copilul, cum simți ciocniturile vulturoaicei, întinse mânușițele, parcă ...
... la înmormântare. Apoi damele și domnișoarele își luară lornetele de la ochi, își dreseră creții de la rochii și, zâmbind cu gingășie în dreapta și-n stânga, în semn de ziua bună, plecară mulțămite că au petrecut câteva oare cu interes; iar eu cu inimă împietrită mă întorsei pe zece ani ... rând. — Se vede că-ți merge bine, îi zisei eu prefăcându-mi glasul. — Ce fel?... — Ai dat peste stăpân bun. — Ba n-am defel. — Da ce s-a făcut stăpânul tău? Ion se scărpină în cap, tuși, oftă după obiceiul lui când avea ceva ... vorbă!... — Da, cum îți spun; a plecat fără să mă asculte într-o sară înspre Sfântul Andrei la moșia lui Neagu unde-l ducea dorul duducăi Elenei și la moara de vânt, știi la locul cel necurat, i s-a răsturnat sania, i-a fugit ... prin văzduh așa de repede și așa de sus, că numai ce-a căzut mort în poarta curții lui Neagu. — Dumnezeu să-l ierte! îi răspunsei eu cu o prefăcută părere de rău. Dar, dacă s-ar întâmpla să- ...
Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele
... La ospețe-mpărătești, Ele mare au protie: La dulcețe, la plăcinte, Cu dreptul de prezidinte Ele-ncep de căpătâi, Ele pișcă mai întâi; Și că-n fine, peste toate, Fără însă , fără poate , Musca este coconeață, Că se pune poponeață Peste tot ce-a viețuit, Peste tot ce s ... n colibă, și-n palat. Prin deci dar argumentau Și așa învederau: Cum că mierea, din dreptate, E a lor proprietate, Căci albina n-are gust Ca muscoii după must, Nici încai istețul bot Ca să dea ca musca-n tot, Ci tot dă din floare-n floare, Adunând ca cerșetoare. Ba drăcoaice, Tâlhăroaice, Hoațe de conservatoare, Retrograde, trădătoare!... Astfel muștele turbate Dau și ele prin dreptate, Prin progres și libertate Și ... Zbârnâiau Și se puneau Avocaților pe nas. Timpul muștelor venise Ca și timpul la ciocoi, Căci natura se stârpise, Producea tot la muscoi. Și era-n dispreț laboarea, Artele, știința,-ardoarea Către binele comun. Și când muștele se pun, Ele, știți, cu iertăciune, Că ce fac nu se mai spune. Ș ...
Panait Cerna - Floare și genune
... a fericirilor icoană... Ce mână te-a sădit, încrezătoare, Pe margini de prăpastie dușmană? Din adâncime, Ielele-ți cântară Chemări ispititoare, ca-n povești... Și râd fermecător – și cântă iară... Tu le asculți, senino, și-nflorești. Asupra ta, prin neguri și furtună Al morții duh adese a ... te ridici din lumea vijeliei, Privești văzduhul, cerul – și-nflorești... O, floarea mea! Cu tremur și uimire Salut avântul tău spre fericire. De unde l-ai desprins, din ce lumină, Surâsul dulce, plutitor în vânt? Cum ai putut rămâne tu senină, Nesocotind prăpastia vecină, Ce pentru muritori ar fi mormânt ... dincolo de leagăn și sicriu? Și astfel viața ni se risipește; În mâna care tremură de teamă, Paharul darului ceresc se varsă Și, până să-l lipim de gura arsă, E gol – sau plin de-a lacrimilor vamă... Nebuni și orbi! Nepricepuți ca vântul! Noi singuri, noi, ne ...
Costache Bălăcescu - Iarăși la Meidan coconu Drăgan
... Meidan coconu Drăgan de Costache Bălăcescu Informații despre această ediție Pă semne că nu știți bine Cine-i Coconu Drăgan ? Întrebați-mă pe mine Că-l știu ca p-un bou bălan. Drăgan Ploscă, Sin Stan Cloșcă, Brat Micilă, Zet Mircilă, Vnuc Voicilă-ot Tătărăi, Biv ceauș za armășăi, Este din ... C-are praxis și condeiu, Angarale, Satarale, Podvezi grele, Bitirmele, Cacirmale Și locmale, Chilipiruri Și gheliruri Rusumeturi și husmeturi, Istoviri cu marafeturi, Cine altu era-n stare Așa a le ticlui, Și cu-atîta-ndemînare A le și bașirdisi ? De aceea 'I zicea cheia Bogăției Vistieriei, Vrednic ... că e ugurliu, Și de obște se iubește, Căci e foarte ciracliu. Ș-așa mare A fost, și tare În tot veacul Și-n tot fleacul. Lua cinuri, Da suspinuri, Scutind Iude-n Prooroci, Argați, robi, iproci, iproci Tar trezi vist, ftori post, Vel iuzbașa de harem, Mereu pe urdin a fost, Ca cînd era un ... cîrpit ? Tot temeiul, Nu-i condeiul, Nici cioplirea, Fericirea ; Ci să știi să-ntorci dulapuri, Să rabzi multe, să-nghiți hapuri, Să despici și firu-n ...
... Tu ești pe-aici? Eu te-am crezut Cu oile prin vale! De-aș fi știut că ești în deal, Mergeam pe altă cale!" Subțire-n trup și blândă-n grai, Și-n port așa isteață, Pe urma ei în fapt de-amurg Dau zori de dimineață. De-aș fi știut că n-a venit Anume pentru mine, Eu n-aș mai fi vorbit cu ea! Dar știu și-aceasta bine, Că m-a cătat de mult prin văi Pierdută-așa cu gândul ... a rândul Întreaga zi din deal în deal Ca cerbul după apă— Cu greu te scapi de-un lucru drag, Și prost e cine-l
Ion Luca Caragiale - Cronica de joi
... ascultat - pe d. N. Ceaur-Aslan. Succesul acelei seri intime îi revine tot d-sale. E fenomenal omul acesta. Am stat toți în picioare și l-am urmărit cu cea mai deplină sfințenie. Ce frumoasă inteligență și ce caracter neînduplecat ! A ! neînduplecarea, neîncovoiarea caracterului, iată semnul naturilor întregi. O ... în spusele vorbitorului, cât și în zâmbetul ascultătorului. Era o scenă delicioasă. Voiu uita vreodată amănuntele conferenței d-lui Aslan; dar zâmbetul d-lui Catargiu n'am să-l uit niciodată. Ghiciți - mă prind încă odată că nu o să puteți - despre ce ne-a vorbit conferențiarul... Despre consecvența în politică ! Atât ... în contra d-lui Lascar Catargiu, care a îndrăznit să facă aluziune la o pretinsă inconsecvență politică a d-sale. Niciodată n'am văzut o mai nobilă și mai sinceră revoltă. Niciodată n'am să auz un discurs așa de vehement, niște accente mai înalte. Niciodată n'am asistat la o ședință mai stăpânită de talentul unui orator. Toată arta parlamentară pusă în serviciul unui prestigiu de caracter absolut autorizat. La fiece ...
Cincinat Pavelescu - Unui căpitan
... de căldură, în grădina publică din Brăila, pe marginea Dunării: De căldura zdrobitoare, Care stă să ne omoare, Singur domnul Nicu scapă, Fiindcă dânsul... doarme-n apă! IV Aceluiași căpitan, care ironiza pe magistrații ce se întorceau de la o înmormântare oficială. El, de altfel, se bucura de o reputație acvatică ... a murit Am fost la cimitir, cernit; Și Nicu-n veci palavragiu Mi-a spus că sunt pomanagiu. Pe dânsul însă pașii-l