Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE LA
Rezultatele 1541 - 1550 din aproximativ 1598 pentru PE LA.
Vasile Alecsandri - Nevasta care iubește
... și cârpește Și ziua se primenește Of, of, of și hop, hop, hop, Of, ce foc și ce potop! La horă dacă se prinde Inima ei se aprinde, Și dansul mereu întinde. Of, of, of, și hop, hop, hop, Of ... masă. Of, of, of, și hop, hop, hop, Of, ce foc și ce potop! Iar bărbatul ei, săracul, Cară la moară cu sacul, Pe
Traian Demetrescu - Floare de drum
... Traian Demetrescu - Floare de drum Floare de drum de Traian Demetrescu Pe-o margine de drum, departe, Ca un pribeag pierdut în lume, Creștea o floare solitară, Ce poartă cel mai dulce nume. Înstrăinată-ntr-o mulțime ... spre pământ, Precum o floare gânditoare Ce plânge lângă un mormânt. Nu știu de ce atras spre dânsa, Apropiindu-mă încet, Am cugetat adânc atuncea La
Ștefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită
... Ştefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită Fîntîna vrăjită de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Jos, la fîntîna dintre plopi, Descînt-o vrăjitoare. Se umflă apa — joacă stropi În scăpătat de soare. Se umflă apa, scade iar, Și parcă vrea să ... descîntată el, S-aruncă-n șea și pleacă. Dar nici doi pași nu face-n drum, Stă roibul, sforăiește, Și două brațe-l prind acum Pe călăreț în clește. Se apără cu suflet stîns, Și luptă, și se zbate, Dar vrăjitoare-l ține strîns Și-i călărește-n spate. Cu pintenii ... bate-n cal, Stă zările să soarbă, Pădure, holde, vale, deal Se pierd în noapte oarbă. Și-n zori de zi au fost găsiți Acolo, la fîntînă, Și cal, și călăreț, zdrobiți De goana cea păgînă. — Voi, fetelor, și voi, feciori, La apă cînd v-eți duce, Suflați asupră-i de trei ori Și faceți sfînta cruce, Căci la
Alecu Donici - Adevărul sau cucoșul de la moară
... Alecu Donici - Adevărul sau cucoşul de la moară Adevărul sau cucoșul de la moară de Alecu Donici Cucoșul, știți prea bine, că are însușire De a ne da de știre Prefacerile zilei ș-a timpului ... a se supune La reguli și cercări, Când adevărul spune, E ca un fabulist; Iar când arată timpul e cam naturalist. Știu dar că la o moară, cucoșul prin cântare Morarului da veste la vreme de mâncare. Însă-ntr-o zi, când moara umbla mereu vuind, Și unda zgomotoasă, în roți cu-a sa iuțime Izbea din ...
Alexandru Macedonski - Corabia
... Alexandru Macedonski - Corabia Corabia de Alexandru Macedonski La țărm, corabia oprită E ninsă de zăpada lunii Și marea tace odihnită, De biciuirile furtunii. Catarg și pânze argintate Abia ușor sunt legănate... Magia nopții ... scânteiază Cu felinarele aprinse... Muzicile vesel vibrează, Curse priveghează-ntinse. Novicii în port se coboară, Spre râs și petrecere zboară; Răscoala etății-i frământă... Safire pe
Garabet Ibrăileanu - Eternul feminin
... unui bărbat, pentru care n-are cel puțin afecțiune, dacă nu chiar iubire. Desigur că acest lucru are o explicație naturală. Ți-i indiferent moralmente, la urma urmei, pe cine supui, dar nu-ți poate fi indiferent cui te supui de bună voie. 20. Bărbatul, când e gelos, preferă să se schilodească, femeia iubită ... chip nefiresc toată energia la creier, e deja un bătrân. Un intelectual bătrân e un bătrân la pătrat. Femeia știe toate acestea inconștient. De aceea, pe o femeie ,,fină" mai degrabă o va ,,cuceri" un domn tomnatic simplu, decât unul tomnatic la puterea a doua. 23. Pentru bărbat intelectualismul femeii, adică, de obicei, bas-bleu-ismul, e ceva oribil, dar inteligența și cultura ei este ... Nu e deloc natural ca un bărbat să iubească femei mai în vârstă decât el, dar biografiile scriitorilor mari ne arată necontenit această abatere de la normal. Pricina stă, credem, în însemnătatea tot mai mare, pe care o capătă sufletul în ,,geneza" amorului la oamenii care, prin prea multă viață intelectuală, nu mai sunt naturali. Din punctul de vedere al naturii, firește că unui poet și filozof de douăzeci ...
Ciprian Porumbescu - Din an în an
... Ciprian Porumbescu - Din an în an â†�â†� Wikisource:Colinde Din an în an de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] Din an în an sosesc la noi La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit și drumu-i greu Dar e-obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum Mai ... acum, Dar nu uita când ești voios, Române, să fii bun! Veniți, veniți de sărbători Veniți, veniți cântând Să fie rodnic Anul Nou Și pace pe
Mihai Eminescu - Adio (Eminescu)
... n zilele acele, Să mă îmbăt și de scântei Din stele, Când degerând atâtea dăți, Eu mă uitam prin ramuri Și așteptam să te arăți La geamuri. O, cât eram de fericit Să mergem împreună, Sub acel farmec liniștit De lună! Și când în taină mă rugam Ca noaptea-n loc ... mi-aduc Aminte. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste. Și dacă luna bate-n lunci Și tremură pe lacuri, Totuși îmi pare că de-atunci Sunt veacuri. Cu ochii serei cei de-ntâi Eu n-o voi mai privi-o... De-aceea-n ...
... aș putea întrupa iubirea Ce simțesc eu pentru tine, Timpul și nemărginirea Dânsa le-ar cuprinde-n sine... Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta Încetul la o parte șuvițele le-aș da, Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire la care să mă-nchin. Dar tu ca un luceafăr departe strălucești Abea câte o clipă în cale-mi te ivești, Apoi dispari; – și-n ... Și-n oara cea de pace, de sfântă liniștire, Ființă mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc... La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire. Și a cerurilor taină adâncă și divină, Ce-n mintea-mi mărginită îmi ...
Constantin Stamati - Bătrânețile
... ce nu pot să te uit? Căci dorul tău este chin, Ca după miere venin. Tânjesc și sunt mâhnit, nu am cui să dau mâna, La a mea bătrânețe, când sufletul tânjește; El în zadar dorește, dorește totdeauna, Iar vârsta tinereții trece, se vestejește. De am iubit vremelnic... păcat ... lor dulci suferire? Și ce este viața? Când judec cu răceală Și mă uit împrejuru-mi, văd numai amăgire Sau o glumă de șagă, ce pe
Mihail Lermontov - Bătrânețile
... ce nu pot să te uit? Căci dorul tău este chin, Ca după miere venin. Tânjesc și sunt mâhnit, nu am cui să dau mâna, La a mea bătrânețe, când sufletul tânjește; El în zadar dorește, dorește totdeauna, Iar vârsta tinereții trece, se vestejește. De am iubit vremelnic... păcat ... lor dulci suferire? Și ce este viața? Când judec cu răceală Și mă uit împrejuru-mi, văd numai amăgire Sau o glumă de șagă, ce pe