Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ��N��L��ARE

 Rezultatele 1551 - 1560 din aproximativ 2099 pentru ��N��L��ARE.

Costache Negri - Cîntic haiducesc

... Costache Negri - Cîntic haiducesc Cîntic haiducesc de Costache Negri Informații despre această ediție Măi băiete, măi voinice, N-a rămas alta pe-aice Decît să-ncarci ghintul bine Și-apoi la drumuri te-aține, Ca să vezi, cine mai vine. Căci ... ngroape la-nchisoare ! S-a dus vremea cea bogată, De-și punea nevasta spată Și prn zemnic și pe-afară, Apoi vindea pînză-n țară Și purta la gît odoară. Iar românul cu opt boi Și cu șaptezeci de oi Tot mulgea, mereu mulgea, Habar de nimic n-avea Și birul ușor plătea. Dar acum, măi băiețele, Fără fir de mustețele, Mîncași nevoile grele... Dare-ar dracii printre ele, Să scăpăm de măgurele ... a suferi nu mai pot Ocări, fiere și bătăi, Urgisind bieții flăcăi Și făcîndu-i din buni răi ! Săriți cu toți, măi băiați, Și-n dușmani din greu tăiați, Căci acolo ne-i scăpare ! Săriți pe cai toți călare. Să tragem spre lunca mare. Dau călcîi în negrul meu, S ...

 

Ioan Slavici - Doi feți cu stea în frunte

... vorba pe de sute și mii de ori mai blândă și mai îndurătoare decât până acuma, dând de știre că de aici înainte multă vreme n-are să mai iasă din curte, fiindcă-l poartă inima să stea zi și noapte lângă soția sa. Era adică să se întâmple — din îndurarea lui Dumnezeu — precum a grăit ... e bine, că iaca cum și ce, și cum că oștile vrăjmașilor sunt pe cale să vină, să intre și să fie precum de mult n-a mai fost... Bătaie adică, bătaie grozavă, bătaie între doi împărați! Văzu și el că acuma nu e încotro, că n-are decât să facă ce e de făcut. Așa sunt feciorii de împărat! Oricât de în drag și-ar păzi nevestele și oricât de-a ... nepricepută, care ziua nu-i lăsa odihnă și care noaptea îl ținea treaz. Îl cuprindeau fiorii în auzul acestei șoptiri și totuși îi părea că n-ar putea să fie fără de ea. Vitrega simți, însă, ce e și cum. Își puse de gând ca, cu orice preț, să stârpească paltinii ...

 

Alexandru Vlahuță - Vifor

... Vieața , an I, nr. 20, 10 aprilie 1894 I Dumitru-și mai număr-o dată Cei "doispre'ce lei ș-o bucată", Gîndește, se scarpină-n cap: "Că multe mai sunt și la casă ! Nu-i una, să dau și să scap. Nevastă și nouă copii, E gloată, și gurii nu ... s-a stîrnit ?... — Mi-s juncii voinici, nu te teme, Pe viforul cel mai cumplit Încarc, și-ți pornesc unde vrei, Și n-am nici o grijă cu ei. II Pe alte tărîmuri te-ai crede: Nici cer, nici pămînt nu se vede. Vîrtejuri, urlînd, se răpăd Și ... și lor De tihna de-acasă li-i dor. În bocetul vîntului cine Te cheamă ?... Nu-s glasuri străine... "Dumitre !... Tătucă !... Nu vii ?..." El caută-n zări, ca prin sită, Să-și vadă... nevastă, copii. Văzduhul îi pare de foc... În valuri, zăpada, stîrnită, Ca marea-l

 

Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu

... o făclie... O, stingă-se a vieții... Urât și sărăcie Alei mică, alei dragă Dragoste adevărată Minte și inimă Cristalografie Stai deasupră-mi (N. Lenau) 1880 O, mamă... Ce suflet trist... Dintre sute de catarge Cu pânzele-atârnate Din cerurile-albastre Către Mercur (Horațiu) Către Bullatius (Horațiu) Către sclav ... școlii... 1882 Apari să dai lumină Renunțare Nu mă-nțelegi Ochiul tău iubit Ochiul tău iubit (variantă) Dacă iubești fără să speri Și oare tot n-ați înțeles... Și oare tot n-ați înțeles... (variantă) Să fie sara-n asfințit Un farmec trist și nențeles Mușat și ursitorile Oricât de mult am suferit 1883 Luceafărul Doina S-a dus amorul Când amintirile ... ce să mori tu? De-aș muri ori de-ai muri Locul aripilor La moartea lui Neamțu Îngere palid... Steaua vieții Replici Basmul ce i l-aș spune ei Andrei Mureșanu Frumoasă și jună Iubită dulce, o, mă lasă... Iubitei Cântecul lăutarului Copii eram noi amândoi... Aveam o muză Doi aștri ... Pustnicul Cum negustorii din Constantinopol În căutarea Șeherazadei Preot și filosof O, adevăr sublime... Antropomorfism Rime alegorice Eu număr, ah, plângând Ea-și urma cărarea- ...

 

Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea

... cu politică pe lângă el, să mi-l fac cumătru." Și de colea până colea, tura vura, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil. EFIMIȚA ( cu ironie ): Și-a cunoscut omul nașul! LEONIDA ... fel de oameni sunt. EFIMIȚA: Ceva tot unul și unul. LEONIDA: Ăi mai prima, domnule, aleși pe sprinceană, care mai de care, dă cu pușca-n Dumnezeu; volintiri, mă rog: azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut! EFIMIȚA: Ei! așa da. LEONIDA: Și toți se-nchină la el ca la Cristos; de hatârul lui ... să-ți fac republică... ( cu regret. ) Da' nu e! Da' o să-mi zici că cu încetul se face oțetul, ori că mai rabdă, că n-a intrat zilele-n sac. ( cu tărie ) D-apoi bine, frate, până când tot rabdă azi, rabdă mâine ? că nu mai merge, domnule, s-a săturat poporul ... ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme... EFIMIȚA ( lămurită ): Așa da... vezi, mie nu-mi dădea-

 

Alexandru Macedonski - Suo tempore...

... Ce zile de-aur, ce lumină În al concepției secret! Visează, suflete,-nainte -- Cât vei visa voi fi poet. Iubirea pestetot se-ntinde, Frăția predomnește-n tot, Ciupercile înveninate La soare capu nu-l mai scot. Oricare suflet e grădină Ș-orice grădină e buchet... Ah! bate, inimă,-nainte, Cât vei bătea, voi fi poet. Prietenia reînviază, Rudenii nu ...

 

Antim Ivireanul - Învățătură asupra pocăinții

... după moartea prorocului Elisei, de au fost murit un jidov în cetatea Samariei și, după obiceaiul ce avea acolo, au rădicat unii trupul mortului și-l ducea afară din cetate, să-l îngroape. Și mergând pre cale, la locul cel rânduit, făr de vĂ©ste au eșit dintr-un crâng, ce era acolea aproape, niște tâlhari moavitĂ ... armele a drĂ©ptei lui răsplătire preface urgiia lui spre ertăciune, îl face blând, ertătoriu, îndelung răbdătoriu, milostiv, iubitoriu asupra celui păcătos, carele atâta l-au necinstit și nu l-au băgat în seamă. Și, pentru ca să nu socotiț, feții miei, cum că acĂ©stia sunt aflări ale mĂ©le, ascultați o pildă. La ... o pocăință ca acĂ©ia, cât au schimbat îndată Dumnezeu mâniia lui și au îmblânzit urgiia lui. Și chiemând iară pre Ilie i-au zis: n-ai văzut ce smerenie au arătat înaintea mea Ahaav și ce pocăință au făcut? Deci, pentru căci s-au smerit înaintea fĂ©ții mĂ©le ... aduce răutatea peste casa lui. Dară ce poate fi aceasta? Până acum cu bătăi, cu urgie, cu mânie, înfricoșa Dumnezeu pre Ahaav și zicea să-l ...

 

Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran

... mi-am adus aminte de o snoavă veche de la noi din sat... Zice că umbla un țigan de vreo câteva nopți cu o potcoavă 'n mână și căuta pe 'ntunerec, ba pîn sat, ba pe lături, la pășune, încoaci, încolo, tot căuta... Paznicul satului l-a 'ntrebat: - Ce tot te învârtești pe aci, mă țigane, noaptea întreagă ? ce tot cauți ? - Ce să caut ? a răspuns țiganul ... în Templul-Frumosului... Să vezi, c'or să mă dee afară ! Zice, că pe un Englez liniștit, membru al Parlamentului, ar fi stăruit mult să-l capete de aproape prietin familia unui colonel. Englezul, pe semne, nu i-a dat inima brânci și a ocolit cu dinadinsul ... care-l îmbiau. Colonelul s'a mâniat de asta și s'a hotărât să-i caute pricină Englezului, ca doar de l'o provoca la duel. I-a ținut calea și, când odată a dat piept în piept cu el, i-a ... acum, am isprăvit odată pentru totdeauna cu Stan... Poate dumnealui să spună orice-i place, să mă înjure oricum știe, supărare la mine nu 'ncape. ...

 

Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei

... fiică iubită între fiicele cele mai iubite, o scotea din toate pericolele și o reînălța mai tânără și mai zdravănă decât fusese înaintea orei pieirii. N-avem, dară, drept, noi românii, de a susține că la gurile Dunării de Jos nouă ni s-a dat o misiune ... românească renaște! Pe aceleași bănci și pentru același mare scop: formarea statului român, se întrunesc, într-o strângătură de mână, domni, boieri și săteni. Atunce n-am mai avut a scrie istorie, am făcut istorie ! Moldova, cu toată individualitatea sa istorică, cu toate interesele sale proprii, având conștiința marilor ... mijloacele și putința de a ajunge la realizarea ei! Și așa renașterea României devine o realitate! De la 1859 până la 1864, ce n-am făcut! Alegerea unui singur domn pentru ambele principate; și, în curând, ca consecință, unirea țărilor plină și întreagă , secularizarea averilor mănăstirilor închinate și neînchinate ... decât de a le aplica cu înțelepciune, cu sinceritate și de a le conserva cu bărbăție. Din nenorocire, cei de sus n-au avut îndestulă putere morală spre a evita în punerea lor în lucrare greșelele și mai ales abuzurile! Ba, mai mult, aplicarea lor ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Trei sonete

... Sunteți mireasă? Eh, vă doresc viață fericită!" Dar vorba mea era așa silită, Pe cât de rece și politicoasă. Atunci iubita izbucni în plâns, Și-n lacrimile ce-i curgeau întruna, Încântătorul chip al ei s-a stins. O, dulcii ochi, evlavioase stele, De mă mințesc aievea-ntotdeauna, Măcar ... a mea frunte, Căci firea mea e dârză și-ndrăzneață; Chiar regele de m-ar privi în față, Privirea mea ar ști cum să-l înfrunte. Dar, scumpă mamă, oricât de semeață Figura mea ar sta să se încrunte, Eu șovăiesc, cu pletele cărunte Când mi te-apropii, sfântă și ... care m-a iubit atâta? III Ca un nebun te-am părăsit odată, În lumea largă dorul mă gonise Să cat iubirea-ntrevăzută-n vise, Ca s-o cuprind în inima mea toată. Și am cerșit pomana ne-nsemnată Rătăcitor, cu brațele deschise, Și am bătut la porțile închise ...

 

Heinrich Heine - Trei sonete

... Sunteți mireasă? Eh, vă doresc viață fericită!" Dar vorba mea era așa silită, Pe cât de rece și politicoasă. Atunci iubita izbucni în plâns, Și-n lacrimile ce-i curgeau întruna, Încântătorul chip al ei s-a stins. O, dulcii ochi, evlavioase stele, De mă mințesc aievea-ntotdeauna, Măcar ... a mea frunte, Căci firea mea e dârză și-ndrăzneață; Chiar regele de m-ar privi în față, Privirea mea ar ști cum să-l înfrunte. Dar, scumpă mamă, oricât de semeață Figura mea ar sta să se încrunte, Eu șovăiesc, cu pletele cărunte Când mi te-apropii, sfântă și ... care m-a iubit atâta? III Ca un nebun te-am părăsit odată, În lumea largă dorul mă gonise Să cat iubirea-ntrevăzută-n vise, Ca s-o cuprind în inima mea toată. Și am cerșit pomana ne-nsemnată Rătăcitor, cu brațele deschise, Și am bătut la porțile închise ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>