Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MARE
Rezultatele 1551 - 1560 din aproximativ 2071 pentru PE MARE.
Ion Heliade Rădulescu - Corbul și vulpea (Heliade)
... Ion Heliade Rădulescu - Corbul şi vulpea (Heliade) Corbul și vulpea de Ion Heliade Rădulescu Corbul sta pe loc tot corb (Precum orbul e tot orb Și ciocoiul e tot ciocoi Cât sa-l cânți cu usturoi), Nicidecum nu mai albise, Nici acvilă ... ce mândrețe! Dar unde-i gurița lui? Cui s-o ceri și cui să spui? De l-aș auzi o dată N-aș da-o pe lumea toată." Cerbul toate le-auzea, Se făcea că nu simțea: Își căta de cina sa, Cașcavalul își mânca. "Doamne corb! o rugăciune! Excelență!... plecăciune ... dus." Corbul nici că asculta, Peste câmpuri se uita Și de cină își căta, Și făcea un chef nespus. "Grațioasă maiestate! Strălucite, preanălțate, O, ce mare împărat!... Dar e mut... ah, ce păcat!" Corbul, însă, tot tăcu Până cina își făcu; După ce o termină Și bine se ospătă, Către vulpe ... a fost, Pe când era tata prost, Că vulpea c-o zicătură Îi ștergea cașul din gură; Dar acum e altcevaș, Gura nu mai pui pe caș. Hei, vulpoi de năciunal , N-a fost bun ăst cașcaval?" Dacă știi că de demult Din punga celor ce-ascult Lingușitorii trăiesc ...
Marius Marian Șolea - Desenul de sub culori
... Marian Șolea Gleznele tale, ude și reci, îmbătară luna, iar lumina ei cade în spirală, ocolind perfect crestele unor valuri pitice. și ele se apleacă pe sub mersul tău, gemând redate nopții și întâmplărilor ascunse. eu te privesc și nu te pot lua din această natură perfectă și tu tot te ... îmbătate în distanța de la gleznele tale înspre ochii mei, împrieteniți c-un zâmbet am să poruncesc acestei naturi să intre și să te scrie, pe dinăuntru, ca pe un pergament executat și tratat corect, scris precis și aplicat, încât să nu se prea poată răzui vreodată, în lipsa mea, conjunctural și egoist... natura ...
Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului
... Rănit la războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri, Departe de-o mumă care îl crescuse, Și care-l iubi! Sărman, fără rude, pe țărmuri străine, N-avea nici prieteni, nici un ajutor; Nu era ființă care să suspine Pentr-un trecător! Singurul tovarăș de nenorocire, Singura-i avere ... îngropare, Acum ridic trupul pe mâini de soldați, Cinste hotărâtă acelora care Mor pentru-mpărați. În fruntea paradei câinele pornește, Din ochii lui pică lacrimi pe pământ, Ca un iubit frate el îl însoțește Până la mormânt. Aci se oprește, aci se așează, Nimic nu îl face a se ... sale Emisferul nostru l-a învăluit, Și sărmanul câine din locul de jale A fost nelipsit! Dar în dimineața acea viitoare, Pe
... Atunci cerul se-nsenină, Lucind vesel l-amândoi, Ș-Adriatica s-alină, Se alină pentru noi. În laguna de ne place A pluti pe-a marei val, Pentru noi Siroco tace Pe-a lui Lido verde mal, Și sub lunga să lopată Gondoleta saltă lin, Cu Ninița legănată Legănată pe-al meu sân. Mână vesel, lopătare, De la Lido la San-Marc. Ia de-alung Canalul Mare Ce se-ndoaie ca un arc. Mergi cât draga mea Ninița, Stând la peptu-mi înfocat, Mi-a dat dulcea să guriță, Mi ...
Cincinat Pavelescu - Două stele
... Cincinat Pavelescu - Două stele Două stele de Cincinat Pavelescu Unui puternic În soarele ce moare se rumenește zarea Și purpura amurgul și-o întunecă. Pe valuri Se-nalță și recade și tragic urlă marea Cu furie mânată de fluxu-i către maluri! În ceața depărtării năluci de pânze pier, Și ... străluce unul și focul lui cel vast S-aprinde-n cer deodată și-n tremurul de spume Celalt abia sclipește, și totuși ce contrast: Cel mare
George Coșbuc - Brâul Cosânzenii
... Cosânzenii de George Coșbuc Avea Ileana ochi de soare Și galben păr, un lan de grâu; Vestmânt avea țesut în floare Și-un brâu purta pe-ncingătoare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. El noaptea da lumini ca focul, Și-n brâu sta fetei prins norocul Precum e-n talismane prins. Vrăjit era că ... afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brâul ei. De ce te temi? Ne vom ascunde În noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, Nici flori cu tăinuit miros. El zice-așa, să zică iară, Să-i facă gândul ei ușor ... fost ascunși încât nici floare, Nici ochi de om nu i-au zărit. Dar printre crengi adormitoare Din cer un singur ochi de soare Căzu pe brâu și l-a răpit. Atunci Ileana și simțește Că-i arde plânsul în priviri; Ea după brâu în jur privește Ș-aprinsa ... Vai, brâul meu! gemea copila. Atât de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a! Și-apoi plângea, mai
Dimitrie Bolintineanu - Gherghița
... Dimitrie Bolintineanu - Gherghiţa Gherghița de Dimitrie Bolintineanu Pe o vale-ntinsă, luna de prin nori Varsă valuri d-aur peste luptători. Unii-n somnul dulce sufletele lasă, Alții-nșeală timpul bând voioși la ... re-nviețuiesc — ,,Când al nostru suflet înrobit se-nchină, Orice cuget nobil ni se pare crimă. Forța sufletească, foc dumnezeiesc, Să nu se măsoare pe lut omenesc! Vulturii ce-atacă tauri cu turbare Măsură curajul cu-a lor turmă mare? Tu-ți ascunzi cu-aceasta slăbiciunea ta; Moartea nu se cade spaima ție a-ți da! Cela ce de moarte se codește foarte ... La numirea morții tremură mai mult. Să dorească viața robul ce roșește, Când să fie liber inima-i gândește! Cei bravi nu vor viața când pe muritori Ea nu varsă dulce drăgălașe zori! Fenixul, se zice, când îmbătrânește, Se-nconjoară-n flăcări și se-ntinerește. Astfel nasc românii chiar prin moartea ... ei sunt din neamul celor ce nu mor." Zice. Cerul nopții luce sub lumină. De discursul doamnei, domnul se-ndivină. Dă semnal de luptă... bate pe
Vasile Alecsandri - Floarea oceanului
... Vasile Alecsandri - Floarea oceanului Floarea oceanului de Vasile Alecsandri Pe vîrful aprig acestor maluri O floare mică a răsărit, Și între ceruri, și între valuri E clătinată de vînt cumplit. Naltă e stînca ... viață, Scump suveniru-ți e neclintit; Și-n veci revarsă al lui dulceață În al meu suflet mult fericit ! Fie talazuri în astă lume ! El pe
Dimitrie Anghel - Tovarășilor mei
... sfinte, Și cîtă purpură și aur pentr-o hlamidă-mpărătească, Cînd de ajuns e pentru ele ca soarele să strălucească. Atîtea flori — dar azi, pe cine îl mai oprește-n drum o floare ? Făr' de ghirlănzi de roze-odată, nu era zi de sărbătoare, Și-un zid încununat de-acante ... la trecători splendoarea și faima unei curtezane. Flori — pretutindeni flori, podoaba cea mai iubită de lumină, Un fir de romăniță rîde atît de dulce pe-o ruină: Căci toate au un grai pe lume și florile îl au și ele... Ce ochi nu se-ntrista alt'dată de jalea unei asfodele ? Și care gură poate face mărturisiri de ... ca să ajungă pîn' la tine, O, Hero, vergină duioasă, și toate-aceste pentr-o floare... Ferice-i cine poate strînge mănunchiul de nemuritoare ! Plecați pe fața lor blajină, călind o formă ideală, Cîți n-au trecut pe-aceeași poartă, dar s-au întors cu fața pală Și cu privirile pierdute, zvîrlind cu gestul Ofeliei Comoara florilor culese în cîmpul trist al nebuniei ...
Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova
... e acolo!" — "Un prieten și iubitor de franțuji, care vă vine în ajutor!" Adevarat, acesta era un boier moldovan, vorbind prea bine limba noastră, pe care călăuzul nostru fusese să-l roage a ne veni într-un ajutor în poziția desnădăjduită unde eram. Boierul porunci slugilor ce îl ... în cel întâi han ce văzurăm, așteptând ca întâmplarea să vie a ne lămuri și ajuta în scoposul călătoriei noastre. Prânzul fu vesel pe cât noaptea de pe Prut fusese urâtă; baronesa, încântată de a ajunge la țelul călătoriei sale, primi mulțumirile noastre pentru necazurile ce-i pricinuisem: ea se mulțumi ... iubite redactore, aicea călătoria și las la judecata și inima ta două dezlegări: Ce este aist miros de primire a moldovenilor, această inimă pe palmă deschisă ce se înduioșește la orice nenorocire, care acest miros pătimașii îl simt încă până a nu ajunge la graniță?... Oare pentru ... de noroc, și că numai nenorociții lumii ghicesc durerea nenorocirii? Al doilea este a judeca despre huietul organizării militare a Moldovei pe ...
Alexandru Macedonski - Între grozav și frumos
... 4, 1884, p. 197. Poetul ia noțiunea de "grozav" în sensul de "sublim". Prăpastia grozavă cu iadu-i de-ntuneric Te-atrage când te afli pe margine, ș-atunci Te-atinge nebunia cu degetul isteric, Te-aproprii, și deodată voiești să te arunci. Te-atrage trandafirul cu cântecu-i în care ... și parfumul să-ntrec în simfonii, Te-atrege-o biată frunză, te-atrage-o cugetare: GRozavul și Frumosul sunt două mari domnii ! Când ele deopotrivă pe spiritele-nalte Le țin în stăpânire cu farmecile lor, Le mișcă, le dă aripi, le face să tresalte, Contrastul ce se naște e vecinic zdrobitor ...