Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR DE CE
Rezultatele 1561 - 1570 din aproximativ 1840 pentru DAR DE CE.
Gheorghe Asachi - Datine naționale
... se strămuta aiure, deși, macar din auz, li sunt cunoscute țările mai frumoase și stâmpărate în care o climă paradisită răvarsă mană și plăcere. Di ce nu se oțărăște eschimoul de câmpiile coperite cu giulgiurea unui vecinic omăt și de noapte neîntreruptă de câteva luni? Etiopul di ce sufere săgetarea soarelui și se desfătează în miezul câmpiilor de arină? Pronia dumnezeiască au aprins în inima omului scânteia cea sfântă al amorului de patrie, care îl leagă cătră pământul unde au văzut lumina vieței, unde răposază părinții cătră carii dorește și el a uni a ... a naționalități, din care fiecare poartă în sine tipul evlaviei, a virtuții, a pietății [1] și a simplicității trecute! De aceea să urmăm cu respect datina cea duioasă prin care românii mărturiesc în sâmbăta moșilor a lor sentiment în suvenirul strămoșilor ce odineoară stătură în putere, făptuiră pentru binele patriei și a familiei, plecară capetele obosite și muriră! Cu câtă îngrijire, de câteva zile, se îndeletnicea femei bătrâne și june întru pregătirea părței unei pietăți sfinte, și în noaptea de ieri nu era mormânt carele să nu fi fost avut a sa lumină, o cunună de flori și în genunchi o ființă vie carea răposatului ei consfințea rugi și lacrimi! Dar nici meserul cel lipsit nu fu ieri uitat. Precum în faptul zilei se văd albinele grăbindu-să spre stup pentru de a depune mana culeasă, de ...
Mihai Eminescu - Sătul de lucru... (după Shakespeare)
... Mihai Eminescu - Sătul de lucru... (după Shakespeare) Sătul de lucru... de Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII) Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul ... mi vede  genele holbate; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce
Mihai Eminescu - Sătul de lucru
... Mihai Eminescu - Sătul de lucru Sătul de lucru... de Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII) Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul ... mi vede  genele holbate; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce
Anton Pann - Grădinarul pagupaș
... Anton Pann - Grădinarul pagupaş Grădinarul pagupaș de Anton Pann Un grădinar oarecînd La zapciu în sat mergînd Cu poclon de zarzavat, Într-acest chip l-a-ntrebat: -Cocoane, ești înțelept, Și toate le judeci drept. Rog, ca un supus ce sînt, Să am parte de cuvînt; Cînd în grădina cuiva Va intra vrun bou cumva Și o va călca de rînd, Răsadurile păscînd, Acel sărac creștinaș Să rămîie pagubaș, Or să facă în alt fel, Fiind păcat și de el ? -Ba, ba, zapciul a zis, În pravilă este scris Ca, cînd vreun dobitoc Va intra în vreun loc Și sadul îi va ... Stăpînul acelui loc Să prinză vita pe loc, Ș-a cui va fi va plăti Pe cît să va socoti. -Dacă este așa, dar, Zise bietul grădinar, Ca un drept judecător Astăzi îmi ești bun dator: Vaca dumitale chiar -Mă mir cum n-a dat în par ... A păscut toate de rînd. -Ce ? zapciul s-a răstit, Vaca mea zici c-a sărit! Și cine ț-e vinovat ? De ...
Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...
... peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce găsea mai ușor în cale. Și dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghinițe. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și el piciorușele și a văzut că poate ... apropiat, l-a răsturnat cu ciocul pe spate, apoi iar l-a întors cum îl găsise și, lăsându-l, își văzu de drum. Cărăbușului nu-i venea să-și credă ochilor că mai e în viață. Dar uite: colo e drumul, sub el — hârtia, pe dreapta — gardul, — trăiește. Ia să zboare acuma, cât putea mai repede, de-acolo, pe vreo creangă de copac. Să-și încerce aripile. Și le desfăcu. În clipa aceea un pui de sturz, mai mărișor ceva decât o nucă, zbură spre el. „Ei! De așa păsări mici, mai de seama mea, mi-i drag și mieâ€�, gândi cărăbușul, pregătindu-se chiar să dea sturzului „ziua-bunăâ€�. ...
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 1
... Vasile Alecsandri - Doina oltenească 1 Frunză verde măr crețesc; Stau în drum să mă gândesc Ce s-apuc, ce să muncesc, Pâinea să-mi agonisesc, Copilașii să-mi hrănesc? Cum ședeam pe gânduri dus, Mă uitai spre munte-n sus Și mă luai spre ... lunci, Văzui oameni, muieri, prunci Cu plugurile la munci, Ei brăzduiau tot mereu, Numai plugulețul meu L-a-nțelenit Dumnezeu. Că doi boi ce-i avusei De vremi rele-i răpusei Și de sapă rămăsei. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei, Ș-un tăciune stins de tei, Și cenusă-ntr-un ulei. Am umblat, am alergat, M-am milcuit, m-am rugat De sărac și de bogat, Nici că-n seamă m-au băgat! Am cerut boi într-un ceas Ca să-mi ar și eu de-un pas, Nevoii să nu mă las, Dar milă n-a mai rămas! Atunci mă-ntorsei și eu Și zisei în gândul meu: ,,Dare-ar bunul Dumnezeu Să umble și plugul ...
Alexandru Vlahuță - Eternul cântec
... Alexandru Vlahuţă - Eternul cântec Eternul cântec de Alexandru Vlahuță E vechi de când lumea, dar celui de-l cântă Ce nou i se pare!... S-ascultă uimit. În el i-o legendă frumoasă și sfântă, Și vorbele-o sfarmă cu zgomotul lor: E cântecul inimii ... a murit, Ș-al primului nostru amor. E noapte, sunt singur, și iar mi-aud gândul Cum, notă cu notă, mi-l cântă în taină. Ce dulce-i... Îmi vine să plâng ascultându-l... De ce nu se poate o dată s-aștern Săraca și aspra cuvântului haină Pe-al gândului cântec etern! Ah, iată grădina... văd urmele mele Pe prundul ... de raze din cerul deschis; E liniște-n aer, și toate-s frumoase, Și toate le văd ca-ntr-un vis. Și crăngile-atârnă-ncărcate de ... ce tremură-n soare; Iar tu, ca din basme, deodată mi-apari, Înaltă și zveltă, cu brațele-ntinse, Cu ochii tăi limpezi și mari... Și ce ... Se-ntunecă-n juru-mi, și cântecul moare. Nici farmecul celor dintăi micșunele, Nici zâmbetu-ți galeș, nici leneșu-ți mers, Nici crăngile albe-ndoite de
Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui poet simbolist
... Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui poet simbolist Din carnetul unui poet simbolist de Ion Luca Caragiale Fragmente selecte O, rimă, Muza mea! O, rimă! A! pentru-o rimă-aș face-o crimă: De fac crima, Eu fac rima! De ce mă tragi tu de păr, tată, Când mama, vai! e depărtată? O! Lina mea-i săracă Pribagă Messalina! ...Ei și?... ce-mi pasă dacă Mă bagă mesa Lina A! de n-aș fi fost un laș, Mă jur pe lira mea că l-aș... O! dar niciodată n-aș... Nu c-aș fi laș!... sunt fin, mi-e naș! Cu lumea trebui a fi fin: Nu mi-ar fi ...
Ion Luca Caragiale - Educațiunea sentimentală la vite
... să ne ia înainte și să aducă laudele pe cari noi ne simțim datori a le aduce d-lui administrator al domenielor coroanei. Dar să nu fim adulatori cu un bărbat, care nu poate suferi adulațiunea! să nu facem reclamă unui personaj așa de sus-pus, care, știm bine cu toții, n-a umblat și nu umblă după reclamă; și să venim d-a dreptul ... iei, poți face ce poftești cu el; noi ți-l dăm pe cântar. — Foarte bine. Îl trag pe tăurel la cântar și iese 400 de kilo. — Greu e! zice negustorul. — E taur cultivat! i se răspunde. Și negustorul numără 400 de lei; ia vita, o încarcă în gară la Periș, se suie și el în tren și pleacă acasă. A doua zi, ajungând la ... — A slăbit taurul pe drum, desigur. — Cum, domnule, să slăbească o vită îngrijită bine în timp de douăzeci de ceasuri cu optzeci de kilo? nu vedeți dv. că vine câte patru kilo pe ceas? — Se prea poate!... de dor. — Cum de dor? — De ...
Dimitrie Bolintineanu - Veneticii
... lor și află în țara românească O partie. Căminul le se deschide lor, Și patul nunții dulce, și casnicul amor, Și ei cu îndurare primiți de slabi români, Pe țară și pe casă se fac aici stăpâni. De unde-acestă iarbă coruptă și ingrată Veni ca să înece o țară neatârnată Și nobila martiră a orpitalității? Dintr-înșii izvorăște pârâul nedreptății ... Doamen! Azi românul, mai slab ca o femeie, Își vede a sa țară, pământul lui iubit, Robit și el o slugă la cel ce-a sprijinit. Și inima lui moartă, de țară nu mai bate, Nu poate să supuie nici brațe dezarmate. Arabii dispărură sub mamelușii sclavi. Româi, fiii țării, deși odată bravi, Căzură fără luptă ... să fie robi la streini în țară S-agață cu furoare d-ale lor crude feare. Când vede veneticii pălește și se pleacă. O, fii ce sciți! Când sciții în mari războaie pleacă, Lăsară sclavii-acasă. Acești slcavi venetici Umplură de mirare credințele antici. Se fac stăpâni pe case, familii, și când vin Stăpânii, ies la luptă. Un scit de ...
... George Coşbuc - În spital În spital de George Coșbuc Nu-nțelege vorba, sire. Zice-același general, Camarazi, să nu vă mire Că-ntr-acest spital Nu-nțeleg nici doi cuvântul Ce-l vorbim, căci li-e străin, Sunt vitejii din pământul Cel de râuri plin, Pe-unde trec ei veseli vara Peste munții suri și goi; Ei de-acolo sunt, din țara Turmelor de oi... Scoborând din munți de-a dreptul Par în lupte-oșteni bătrâni, Ați văzut cum pun ei pieptul Sire, sunt români. Astfel zice generalul Către tânăru-mpărat, La ... patru regimente, În amurg cu ploi Adunați românii-n vale Zid în urmă ne-au rămas, Stăvilind dușmanii-n cale Până ne-am retras. Câți de moarte-atunci scăpară Zilnic în spitale curg; Toți ca leii se luptară, Tinere Habsburg; Și-au murit pentru-mpăratul Sute de viteji de-ai mei Dar acest de-aici, din patul Șapte sute trei, Care zace-așa-n neștire Și-i lipsește brațul stâng Îl salut! Dă-mi voie, sire, Mâna să i ... răni și boală Și târât pe brânci Printre străji și printre cete Ziua stând ascuns prin văi, Pân-a patra zi când dete De fârtați ...