Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE PE
Rezultatele 1571 - 1580 din aproximativ 2207 pentru FACE PE.
Ștefan Octavian Iosif - Grenadirii
... s pierduți fără mine! — N-am zor de nevastă, n-am zor de copii, Un dor mai frumos m-a cuprins; Cerșească pe drumuri ori facă ce-or ști: Cezarul, cezarul meu, prins! Curând, o, prietene, mort voi zăcea: Ascultă-mi un singur cuvânt! Cadavrul cu tine în ... ce pare că doarme... Ci-n vis auzi-voi iar tunul urlând Și tropot, și zângăt de arme! Cezarul meu trece-n al luptei avânt Pe
... s pierduți fără mine! — N-am zor de nevastă, n-am zor de copii, Un dor mai frumos m-a cuprins; Cerșească pe drumuri ori facă ce-or ști: Cezarul, cezarul meu, prins! Curând, o, prietene, mort voi zăcea: Ascultă-mi un singur cuvânt! Cadavrul cu tine în ... ce pare că doarme... Ci-n vis auzi-voi iar tunul urlând Și tropot, și zângăt de arme! Cezarul meu trece-n al luptei avânt Pe
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... știu Că p-Oscar al meu nimica a-l opri nu e în stare, Nici a codrului desime, nici furtuna de pe mare. Rogu-vă, ostași, prieteni, căutați pre fiiul meu! Allan, mergi cu ei îndată să găsiți p-al meu Oscar, Să-l aflați de orișiunde ... mângâia? Doamne! Dă-mi fiiul ce este razem bătrâneței mele, Sau arată ucigașul la dreaptă urgia mea!“ „Poate tristele lui oase zac pe vro stâncâ uitate, Poate bătute de vânturi stau încă neângropate. O, cer! te milostivește și-mi dăruiește să mor. Pentru că numai atuncea voi găsi ... și vorbesc de veselii. Însă cine este oare acest trist necunoscut Ce-n mijlocul bucuriei șede gânditor și mut? A lui aspră înfățășare face mai posomorâtă Flacăra focului vânăt ce stă-n vatra potolită. Învălit în neagră mantă, peana-i e roșă ca focul Sau ca sângele cald încă ... lor glasuri zgomotoase boltele se răsuna Când deșeartă cupa plină, urându-i cu fericire. D-odată străinul sare; toți îl privesc în tăcere, Urarea moare pe buze fără glas, fără putere, Angus s-a uimit d-aceasta, iar Mora s-a spăimântat. „Cuvios bătrân, el strigă ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... știu Că p-Oscar al meu nimica a-l opri nu e în stare, Nici a codrului desime, nici furtuna de pe mare. Rogu-vă, ostași, prieteni, căutați pre fiiul meu! Allan, mergi cu ei îndată să găsiți p-al meu Oscar, Să-l aflați de orișiunde ... mângâia? Doamne! Dă-mi fiiul ce este razem bătrâneței mele, Sau arată ucigașul la dreaptă urgia mea!“ „Poate tristele lui oase zac pe vro stâncâ uitate, Poate bătute de vânturi stau încă neângropate. O, cer! te milostivește și-mi dăruiește să mor. Pentru că numai atuncea voi găsi ... și vorbesc de veselii. Însă cine este oare acest trist necunoscut Ce-n mijlocul bucuriei șede gânditor și mut? A lui aspră înfățășare face mai posomorâtă Flacăra focului vânăt ce stă-n vatra potolită. Învălit în neagră mantă, peana-i e roșă ca focul Sau ca sângele cald încă ... lor glasuri zgomotoase boltele se răsuna Când deșeartă cupa plină, urându-i cu fericire. D-odată străinul sare; toți îl privesc în tăcere, Urarea moare pe buze fără glas, fără putere, Angus s-a uimit d-aceasta, iar Mora s-a spăimântat. „Cuvios bătrân, el strigă ...
Cincinat Pavelescu - Sic transit
... Cincinat Pavelescu - Sic transit Sic transit de Cincinat Pavelescu (LEGENDĂ ARABĂ) Principesei Maria D. Ghika Omagiu respectuos Pe un cal el străbătuse lumea veșnic zgomotoasă, Când în farmecu-nserării o cetate întâlni Și mulțimea de pe strade ca o mare furtunoasă Se ducea încoa și-ncolo, scopul vieții a-mplini. Călătorul fără voie întrebă pe oarecine Cam de când ar fi orașul cu palat lângă palat, Și răspunsul fu acesta: Vezi de calea ta mai bine, Căci cetatea de când ... acel loc... Ziduri, temple și palate, tot orașul dispăruse, Un cioban mergea prin iarbă înotând pân la mijloc. Se lăsa peste natură o molatică odihnă, Pe când turma răzlețită împrejur pășea în tihnă. Iar drumețul, vrând să știe, întrebă atunci mirat, De când iarba pe acolo început-a să răsară? Hei, ciobanul îi răspunse cu batjocură amară, De când soarele e soare, turme-aici au pășunat! După secole ... Călătorul întrebându-l de când marea a-necat Și palate, și câmpie, și pădure și livede? I se zise: Auzi vorbă, ești nebun pe cât se vede, De când marea este mare tot aici s-a răsfățat. După secole apuse Petrecu prin acel loc... Marea largă o ...
Gheorghe Asachi - Stomahul și mădulările
... dezbinat Zis-au: Lauda ș-orice bine La boierii țărei vine, Când în pace și-n război Purtăm sarcina tot noi! Împutând deci în mânie Pe Senat de tiranie, Iute iesă din cetate Tot poporul ca să-și cate Nouă patrie, alt pământ, Și dodată se așază Pe un munte ci-i zic Sfânt. Dar Senatu-i deputează Pre Menenius înțălept, Ce-mblânzind nedreaptă ură Prin a sa cimilitură Îl aduse ... la nemic nu prinde, Și stomahului zic toate: Lucre sângur, dacă poate! Îns-aceast-a lor mânie Au fost mare nebunie; Fiecare mădulare Pe stomahul tot întartă, Dar pe sine însaș ceartă, Că-n curând au obosit, Și când toate au amorțit Mădulările rebele Cam târziu au înțăles Că spre comun interes Mai mult ...
Alexandru Macedonski - Cu morții
... Alexandru Macedonski - Cu morţii Cu morții de Alexandru Macedonski Cu viii nu mai am de-a face De mult, Și foarte des, când totul tace, Chemând pe morți, ce dorm în pace, I-ascult. Din gropi ei vin și mă-nconjoară, Ei vin, Când liliacu-n noapte zboară, Când dealu-n umbră ... cea nepricepută Tresar. Îi simt pe loc ce au să vie, Căci sunt Ca un parfum de vecinicie Sau ca o floare-albăstrie În vânt. Pe zidul alb de la odaie, Urcând, Zăresc ușoara lor văpaie Verzuie, oacheșă, bălaie, Pe rând. Cu totul osebiți de lume, Ușori, Dorinți, nici griji n-au să-i consume, Suavi ca niște dulci parfume De flori. Sunt din atome ...
Cincinat Pavelescu - Groaza de mine
... Cincinat Pavelescu - Groaza de mine Groaza de mine de Cincinat Pavelescu De-o fi vreo inimă în doliu Când voi muri, o mai implor Pe chipul meu nepăsător S-aștearnă-n grabă un lințoliu, Fatalitatea rațiunii, Când m-a făcut o-ntreagă viață Să par un altul, și ...
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună. Oricine-n cale ne-ntâlnea Cântând în gura mare, Stătea pe loc, s-adimenea Cuprins de admirare; Apoi în treacăt ne-ntreba De mergem la vro nuntă? Noi răspundeam în hohot: „Ba, Zburăm la luptă ... tunuri sute bubuiau ... Se clătina pământul! Și mii de bombe vâjâiau Trecând în zbor ca vântul. Ședea ascuns turcu-n ocol Ca ursu-n vizuine. Pe când trăgeam noi tot în gol, El tot în carne vie ... Ținteș era dibaci tunar, Căci toate-a lui ghiulele Loveau turcesul furnicar ... și tunul. Pe-o noapte oarbă, Bran și Vlad Erau în sentinele. Ferbea văzduhul ca un iad De boambe, de șrapnele. În ziori găsit-am pe-amândoi Tăiați de iatagane, Alăture c-un moviloi De leșuri musulmane. Sărmanii! bine s-au luptat Cu lifta cea păgână Și chiar murind ei n ... prin glonți, prin fum, Prin mii de baionete, Urcăm, luptăm ... iată-ne-acum Sus, sus, la parapete. „Allah! Allah!“ turcii răcnesc, Sărind pe noi o sută. Noi punem steagul românesc Pe
Ion Luca Caragiale - Mare farsor, mari gogomani
... sub latele-i fireturi, Ascunde un talent îngust, Jucînd cu-aceleași marafeturi Aceeași farsă de prost gust. Întîi cu toții, zi și noapte, Îl gratulau pe-acest farsor Cu ouă moi și mere coapte Dar el urma nepăsător. L-au maltratat. Ce nu-i făcură? În brînci afar-au vrut să ... în toți anii, Flori, daruri, saltant, cununi ! Că-n loc să poarte o tichie Ca un farsor ce este, el Și-a pus pe cap cu fudulie O cască mîndră de oțel. Și joacă - joacă prost, da-i iese; Stau paf toți bieții gogomani, Paf ! Din succese în succese ...
Dimitrie Bolintineanu - Movila lui Răzvan
... noastre încă n-au murit Ș-a lor țară, drepturi d-astăzi s-au robit. Leahul cere țara ca o moștenire; Ungurul trimite pe Răzvan c-oștire; Numai noi, moldavii, încă n-am vorbit! Dar când moldoveanul va fi înjosit Cât să nu roșască de a sa ... ei avere, viață, onoare, nume Și cu-al nostru sânge le-am păstrat în lume. Vă duceți din țară sau vă aruncați Masca creștinească ce pe frunți purtați, Căci creștini în vorbe, faptele vi-s rele... Hearele păgâne nu-s atât de grele! Ne siliți cu turcii armele s-unim Și ... să vă nimicim!" Cu oștiri de țară domnul a plecat Ș-a-ntâlnit pe unguri la Areni la sat. Domnul îngenuche, face rugăciune, Apoi dă semnalul muzicii să sune. Lupta este aspră; fieru-n cărni se frânge, Câmpul se îneacă într-un lac de sânge. Ungurii se ...