Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 1581 - 1590 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
George Coșbuc - Povestea cântării
... George Coşbuc - Povestea cântării Povestea cântării de George Coșbuc —"Ai poate prin lume vro țintă De-alergi, călătorule vânt?" —"Prin largile lumi ale zării, Prin taina cea sfânt-a cântării Și, singur ... Cântarea ce vântul ne-o cântă: Cu murmur prin noaptea cu lună, Cu vuiet de aripi în zbor Și trăsnete-n zi de furtună." —"Ai poate pe dealuri vro țintă De-alergi tu, drumețe pârîu?" —"Țin ochii la norul din zare Să-nvăț aiurata-i cântare; De-i pașnic, pe-ascunsa-mi cărare Eu cânt printre lanuri de grâu: Când noru-n văzduh se frământă Îmi urlu ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - A opta zi
... numere - A opta zi Câmpia cu numere - A opta zi de Petruț Pârvescu Volum publicat de Editura Axa, 2005. iscusiți mesageri ai unui mers neluat în seamă a.) el pune în primejdie O r i z o n t a l a ... G H I U L care ne separă spațiul pielea ei umedă intimă moale întinsă la umbra încheieturilor ordinea mâinilor TOTUL b.) ar fi trebuit să studiezi îndelung mișcarea punctului răbdarea c e r c u l u i de-a te susține centripet un salt mortal și-ai ...
Cincinat Pavelescu - Olarul și amfora
... Cincinat Pavelescu - Olarul şi amfora Olarul și amfora de Cincinat Pavelescu Când ceasul va veni să ne despartă Și te-o-ngropa în brazda de țărână Minune ce-ai ieșit din a mea mână Un plug va re-nfrăți a noastră soartă. Și trist mă-ntreb: Din forma ta păgână ... am prins atât fior de artă, Din ghipsul tău și din cenușa-mi moartă Ce-a fost ursit de-a pururi să rămână? Pe trupurile noastre risipite, Nepăsător țăranul calcă greu, Cu plugul lui și trudnicele-i vite... Dar e în zadar! Prin veacuri de lumină, Va ...
Dimitrie Bolintineanu - Ștefan la moarte
... domnul țării, pe cei mai mari unește La Suceava veche și-astfel le vorbește: - "Fiul meu cel june! Voi, români doriți! Moartea mă culege dintr-ai mei iubiți. Dorul pentru viață nu mă-ntristă foarte; Omul chiar când naște face-un pas spre moarte. Viața-i ca fantasma cu chipul plăpând ... mâine poate se prepară A lovi cu moarte draga noastră țară. Ungurul cel falnic se supune lui. În poloni credință nu mai poți să pui. Un pilot cu minte prin furtuna tare Nu desface toate pânzele ce are. Astfel pân? ce fieru-i nou să-l încercăm, Cu temeiuri bune țara să-nchinăm. Iar de-ar vrea să surpe legi și dalbe date, Să muriți cu toții pentru libertate! Nimeni nu e în lume mai disprețuit Ca cel rob ce poartă jugul mulțumit, Nimic nu ne-nsuflă hulă ca ... viața cu robia, dorul! E mai demn, mai nobil, oameni și pământ Fața lor să-și schimbe sub un dalb mormânt, Decât în robie neamul să trăiască Și de-a lui rușine lumea să
Ion Luca Caragiale - Un dicționar român
... îți satisface nu numai curiozitatea, ci-ți insuflă dorința de a nu bate în retragere. Prin ce mijloc a reușit autorul să facă întrucâtva interesante niște materiale obicinuit atât de aride? Prin faptul, cred, că el nu s-a mărginit în opera sa de a ... de însemnări, dispuse cu pricepere și metodă, în momentul de a-și opri pașii, o citațiune frumoasă dintr-un poet sau prozator de ai noștri încurajează pe călător a-și continua calea... D. Șăineanu acordă cu drept cuvânt neologismelor o importanță egală cu elementele neaoșe ale limbei ... ale populațiunii urbane și a deveni astfel o parte integrantă a vocabularului românesc. Mahalagiul cel mai înapoiat nu mai așteaptâ astăzi să primească în efecte, în natură, “stima și considerațiaâ€� ce o adăstase mai multe zile de la șeful său, subprefectul din vremea lui AIecsandri. Viața ... nici arhaismele nu sunt trecute cu vederea în opera d-lui Șăineanu. Cunoașterea acestor vechi termini de ordine culturală este indispensabilă celui ce nu voiește să se înstrăineze cu totul de trecutul istoriei noastre. Altmintrelea, se expune la pățania ziaristului despre care povestește Ioan Ghica într-una din epistolele sale. Acesta ...
Alexandru Vlahuță - Vierme fudul
... va fi? Cartea facerii e noapte, iară cealaltă carte Nu e scrisă, sau de-i scrisă, nu ți-e dat a o citi. Ai în față și la spate două semne de-ntrebare, Tu-ți trudești, sărmane, mintea ca să afli vrun răspuns; Rătăcind ca un nemernic pe a vremurilor mare, Cerci zădarnică cercare în noianul nepătruns. Și când mintea ta zdrobită de ... Abia poate să mai iasă din a vremii adâncime, Și când vezi că ziditorul n-a lăsat un drum pe care Să se urce orbul vierme pân la sfânta-i înălțime, Tu turbezi, nesocotite, și în oarba ta mânie Strigi: O, nu! dumnezeirea nu e decât o ...
Constantin Alexandru Rosetti - Revederea
... Revederea de Constantin Alexandru Rosetti (la doamna D.S.) Te mai văzui o dată, prietină iubită, Te revăzui și viața acuma o iubesc! Tu azi mi-ai arătat-o cu flori împodobită: De-ar fi ca azi și mâine, aș vrea să mai trăiesc! ..................................... Mai ții acum tu minte, câți ani de-atunci trecură, De când noi în grădină la tata ne jucam? Căci fruntea-mi viscolită ... fantome, o cer! ne-a ocolit! De-am fi bătrâni ca timpul, eu nu crez că se poate Mai mult decât atâtea ruine să călcăm, Și nu crez cum că crime, vânzări, prădări și moarte Mai mari pot fi în lume decât în care stăm! Moneda și femeia pe ... iubită, Aceasta este viața ce de atunci trăiesc; Și de-am găsit vreodată o zi mai liniștită, A fost ca cu-ndoite dureri să o plătesc. ................................... Dar astăzi dup-o astfel de lungă despărțire În urma astor trude, când iar te-am revăzut, Acum, când eu pe buza-ți ...
Ion Luca Caragiale - Teatrul cel Mare - "Urâta satului"
... scenă a fost mai îngrijită oarecum. Rolele de căpetenie, Ileana (urâta satului), Florea și Moș Nicolae au fost jucate de trei tineri artiști, elevi ai Conservatorului din București, d-ra Dănescu, dd. Mateescu și Hagiescu. D-ra Dănescu, societară în Teatrul cel mare, d-abia acum iese pentru întâia oară ... întâii pași ce-i fac în scenă. D. Velescu are, prin urmare, dreptul la jumătatea laudelor ce capăta pe adevărat merit acești trei elevi talentuoși ai d-sale. Portul, vorba, mișcările, chipul li sunt pline de adevăr, și în orice zic, în orice fac se vede o intenție artistică. Publicul are ... urma primirii călduroase ce le-a făcut joia trecută, să ceară a i se da cât se poate mai des prilejul să aplaude pe acești trei tineri, cărora noi, din parte-ne, nu uităm a le da chiar aci folositoarea povață că, cu tot talentul ... Panu, care a jucat rolul lui Dumitru, recunoscându-i talentul, îi amintim că ceea ce se cheamă în franțuzește drĂ´le nu va să zică comic și nici caricatura nu însemnează tip. Coristele, ca țărance de la munte, după calapodul dramatic al direcției de scenă, au ieșit, și joia ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Femeia înecată
... șezând Plin de-ntristare, Eu petreceam prin gând Pe rând Necazurile vieței solitare. "Ce trai De rai A fi căsătorit! Ce dulce armonie Să tot iubești necontenit. Fiind mereu iubit Cu duioșie! Mai în sfârșit Și mie Îmi trebui o soție, Să mor—de bucurie!" Deodată Iată Aleargă oarecine, Dând busta peste mine. — Bre, ce-ai pățit, vecine? — Rău și bine! Nevasta-mi a căzut în râu: S-a dus Pe apă-n sus, Și-i ... pe dos, Și prin urmare bietul val A fost silit s-o ducă nu în jos, Ci drept în deal: Pe placul ei Să
Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri) Lamartine de Vasile Alecsandri Unul din cei mai mari poeți ai Franciei, omul care prin geniul său a fost și va rămânea o glorie pentru secolul nostru, Lamartine, a murit! Această tristă ... Elocvența sa naturală încântă chiar în vorbirile zilnice ale vieții private, iar în împrejurările cele mari ale vieții politice, ea devine o putere care poate să oprească omenirea pe malul prăpăstiilor sau să o împingă în fundul lor. O oră întreagă, cât a ținut vizita mea, am crezut că asist la un concert melodios, și, când ... sublim spectacol ce omenirea poate să arate Creatorului, însă când o nație are norocul de a atrage asupră-i ochii Providenței, ea trebuie să se menție la înălțimea rolului ce este chemată a avea pe lume. Eu fac sincere urări pentru prosperitatea și mărirea românilor, căci mi ...
Vasile Alecsandri - Căpitanul Romano
... dâmburi acățate, Formau un crud spectacol ce lumei arăta Cum știe pedestrașul în foc a se lupta. Romani căpitanul de trei ori cu ai săi, De trei ori ajunsese la șanțuri cel întăi, Ș-acum, retras deoparte, strângea coloana-i ruptă, Cu ea să se arunce de-a patra oară-n luptă. Deodată ... cine-ar crede! ... un aspru colonel, Ieșind de nu știu unde, pășește către el ... ntoarce, îl măsoară c-un ochi plin de dispreț Și-i zice: „Colonele, de ești și îndrăzneț Pre cât nedrept și aspru, te-ndemn să vii cu mine Să vezi de știu la moarte să merg cum se cuvine ... Copii! ... Zor înainte l-al patrule asalt.“ „Ura! ...“ răspund ostașii ... iar el pe calu-i nalt ...