Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA DE
Rezultatele 1601 - 1610 din aproximativ 1719 pentru DA DE.
George Topîrceanu - Vin%E2%80%99, iubito
... George Topîrceanu - Vin%E2%80%99, iubito Vin’, iubito de George Topîrceanu Prin dumbravă se strecoară Vânt de vară, Și cocorii, șir pribeag, În adânc senin plutesc. Cântă cucu în huceag: Cucule, câți ani trăiesc? Îmbrăcatu-s-au în floare De ninsoare, Pomii toți de prin livezi. Râul lunecă pe prund Așa limpede că-i vezi Pietricelele din fund. Jos, în umbră de răchite, Tăinuite Viorele s-au ivit, Și-n păr negru la femei Cât de albi au înflorit Parfumații ghiocei! Vin’, iubito! O poveste Tristă este Viața noastră când s-a stins, Dar e rai când o trăim ... Ne-a făcut să ne iubim: A pus vara în dumbravă Și-a zis: “Na-vă Crângul plin de
Anton Pann - Copaciul și dovleacul
... Anton Pann - Copaciul şi dovleacul Copaciul și dovleacul de Anton Pann Pe lângă un copaci mare Un dovleac, din întâmplare Primăvara răsărise Și pe dânsul să suise, Care într-atât crescuse, Încât vârfu-i ... zicând să se fălească: — „Vezi, eu numa-ntr-o vară Cât crescui și tot cresc iară, Și tu copaci din vechime, În sumă de ani mulțime, D-ai fi crescut voinicește, Precum și vrejul meu crește, Mai, mai ajungeai la stele, După părelele mele.â€� Iar copaciul cel cu ... firea Pân' nu cerci nenorocirea. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de
Mihai Eminescu - Ștefan cel Mare (schițe de imn)
... Mihai Eminescu - Ştefan cel Mare (schiţe de imn) Ștefan cel Mare de Mihai Eminescu Schițe de imn I Carpații arate Seninele frunți Și focuri pe-orișice Culme de munți. Să arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi ne vine Eroul viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare, o, țară, Tu n-o să-l cunoști, Când sună fanfară ... plai Și oastea s-adună Călare pe cai  Pe steaguri cu semne de bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi laolaltă; Clădiți-le falnic; dați-le foc, Și lumea privească un semn de noroc Pe orișice culme înaltă. Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri, porni Mohamet, Stârnind mulgătorii de iepe; Îneacă o lume în flacări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. Ce zgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se suie călare pe cal Răspunde Suceava din urmă, Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să ... de ce munții săgeată-ai pătruns  Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atâtea oștire
Vasile Alecsandri - Fratele (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Fratele (Alecsandri) Vai de mine, amar de mine! Fugit-am, mândro, de tine De trei luni și de trei zile Să găsesc pace și mile, Că tu rău m-ai fermecat Cu trei paie de la pat, Cu o schiță din portiță Și cu fire din cosiță. [1] Mă dusei la mănăstire, Pusei mâna pe psaltire Și citii câteva zile ... scap În nevoie să nu-ncap? Că drumul ce-am apucat Mă duce drept la păcat. Drăguliță, eu văd bine Că nu am să scap de tine. Fă-te-ncalte-o mănăstire, Și-mi dă gura de citire, Și mă lasă să mă-nchin La icoanele-ți din sân. ↑ Românul zice ca nu e mai tare legătură decât acea făcută cu ...
Cincinat Pavelescu - Pastel rustic
... Cincinat Pavelescu - Pastel rustic Pastel rustic de Cincinat Pavelescu Peste lacul poleit De amurgul ce pălește, Legănându-se plutește Barca liniștit. Lopătând cu drag, flăcăii Cântă dorul ce-i apasă, Pe când fetele spre casă Duc în ochi ... ce ard, Cu băieții stau la gard. Și bătrânii la odihnă. Și pe prispă, fiecare Din necaz dă în poveste. Apoi luna, fără veste, Ochi de
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare
... despre ceea ce este adevărat și ce - după a d-tale părere - nu poate fi adevărat în poeziile populare române, culese și publicate de vreo 50 de ani încoace. Este cu atât mai bine venit punctul de vedere ales de d-ta pentru a judeca o materie de însemnătatea poeziei populare cu cât între publicările îngăduite de secția noastră istorică, adică apărute sub auspiciile ei, deși fără răspunderea ei, s-a strecurat în 1906 un studiu al d-lui Radu ... Și mai nainte, îndată după mișcarea de la 1848, comunicări de această natură au fost făcute de Alecsandri la Paris; paginile scrise în favoarea românilor de Michelet și de Edgar Quinet sunt întrucâtva datorite unor asemenea împărtășiri; iar la 1855 el însuș publică în traducere franceză Ballades et chants populaires de la Roumanie. V-am amintit datele de mai sus fiindcă ele ne înlesnesc priceperea punctului de vedere din care Alecsandri a donat și (cum zice el însuș) a întocmit poeziile populare. La el nu era și nu ... Jos la trunchiul bradului Crește floarea fagului, Ea de soare se ferește, Și ...
... se-ntrebau: „Ce-i cu americanca?â€� Cealaltă: „Ce-i cu pichiroiul?â€� Pichiroiul așa; americanca altfel. Și ei doi habar n-aveau de gura lumii! De aceea, când pichirea, stingheră, hotărî să-și caute un soț și-și puse ochii pe păun — pasăre de neam mare — se feri de toți, de frică să nu li se așeze cineva de-a curmezișul dragostei. Și-a început pichirea să se învârte-n sus și-n jos pe lângă păun. Azi așa, mâine ... cu glasul ei cel mai dulce: „Pi-chi-chi-chi-chi-riâ€�: „Te iubesc!â€� Păunul a privit-o dintru-ntâi de sus, dar pe urmă și-a dat seama că nici pichirea nu e de lepădat, mai auzise că dragostea, dacă o întâlnești, s-o culegi de oriunde-ar fi, s-a rotit și-a răspuns: „Chiau!â€�: „Bine!â€� Și zilnic s-au curtat. Pichirea ... fericită!â€� „Chiau!â€� Ce Dumnezeu, gândește pichirea, numai atât e în stare să-mi răspundă? Și-n clipa aceea se înălță, rotund și de aur, soarele!... Peste lume se revarsă valuri de ...
... așteaptă; iar Balan e cu noi. Mărturisesc că aceste cuvinte îmi merseră mai mult la inimă decât toate versurile și discursurile oratorice ce învățasem pe de rost în școală... Ce om cumsecade era Constantin viziteul! Nasul lui cel mare, de care râdeam odată în copilăria mea, căci avea un negel tocmai pe vârf, îi ședea acum așa de bine, încât nu era nas să-mi placă mai mult decât a lui. Toată fața lui era înveselită de veselia ce simțeam eu. Și ce frumoasă era trăsura în care aveam să călătoresc! O nadiceancă pe dricuri care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră, atârnată în curăle; iar caii erau tot cei suri ai tată-meu; cai de nădejde, care se făcuse albi, dar care nu lăsau pe om la nevoie. Îmi luai ziua bună de la toți camarazii mei, și de la Prâsnel, și de la Țuflic și de la Poriu-împărat, și de la Scormolici, și de la Beșleagă, chemându-i pe fiecare după poreclă și sărutându-i din toată inima; iar Poriu-împărat, care umbla cu o chivără de hârtie pe cap și era cel mai mic dintre toți, începu să plângă, când ...
Vasile Alecsandri - Plângerea țării
... Vasile Alecsandri - Plângerea ţării Frunză verde de negară, Vai! sărmană biata țară, Cum te-ajunge focul iară! Rușii vin, te calicesc, Nemții te batjocoresc Și ciocoii te hulesc! Nu mi-e ciudă ... de străini, Cât de pământeni haini, Că tu dragă le-ai fost mumă Și ei singuri te sugrumă! Nu mi-e ciudă de muscali, Nici de nemții bocăncari [1] Cât mi-e ciudă de ciocoi Că te lasă la nevoi De țipă sufletu-n noi. Frunză verde de neghină, Vai ș-amar de-a ta grădină! Cea grădină cu flori plină! Cum o calcă, cum o strică Niște iezme fără frică! Cum îi smulge florile Și ... de dor, Cât e el de hrănitor Și la iepe căzăcești, Și la câini flămânzi nemțești, Și la pilafgii turcești, Și la râme ciocoiești! Sărăcuț de maica mea, Cui a fi milă de ea? Sărăcuț de locul meu, Când l-a scăpa Dumnezeu? Hai, copii, la cei stejari Să tăiem niscaiva pari, Țara să ne-o țărcuim Și de ...
Dimitrie Bolintineanu - Doamna lui Neagu
... Dimitrie Bolintineanu - Doamna lui Neagu Doamna lui Neagu de Dimitrie Bolintineanu Neagoe cel Mare în al său palat Ce domnește p-Argeș zice întristat — ,,Monastirea noastră nu e săvârșită Și a mea ... minunat?" — ,,Biruri noi pe țară pot ca să se puie!" Au răspuns ostașii ca să îl mângâie. Zic și ei decide biruri pe români De la cei mai tineri pân' la cei bătrâni. Doamna intră-n sală. Grațiile sclave Împletesc cu roze zilele-i suave. Ochii uzi de rouă spre pământ se-nclin; Rumenind la față ea vorbește lin — ,,Voi vreți biruri nouă! Neagoe, te teme! Mâine toată țara o să te ... urmează Nobila lucrare ce te inimează. Căci aceste scule nu le pot purta Când femei pe față lacrimi vor păstra." Zice și arată un paner de aur Unde închisese gingașul tezaur. Ea îl dă. Și fața ca un frag cocând, Rumenă surâde, drăgălaș și blând. Un bătrân se scoală și-asfel ...
Alexandru Vlahuță - Homo homini lupus
... Alexandru Vlahuţă - Homo homini lupus Homo homini lupus de Alexandru Vlahuță Revista nouă, an I, nr 3, 15 februarie 1888 Zadarnic! – Lupta se-ntețește, Și nu-i alegere de armă. Sub pumnul grosolan al forței Dreptatea celui slab se sfarmă. Durerile vin tot mai multe, Mai mari și mai adânc simțite. De unde sapi lumina, curge Iar întuneric ce te-nghite. Un pas, un gând, o scăpărare, Și îndoiala te-nfioară. Pe umeri tot mai slabi apasă ... Tot omul e-un vrăjmaș la pândă, Toată cruzimea e o fală; S-azvârl-a patimilor valuri Din șubredele stăvilare, Și peste pulberea de pravili Domnește oarba-nverșunare. Zadarnic gânduri răzvrătite Izbesc eterna piramidă, Spre vârful căreia cu toții Se bat o cale să-și deschidă... Mai sus, mai ... sus ... scrâșnind se-ndeasă; Sub mulți prăpastia se cască. Nu tuturor li-i dat să zboare, Dar câți nu știu să se târască! Asupra omului de mâine S-apleacă palida știintă, Și-l vede mai nervos, mai sceptic, Mai înrăit de suferință... Zadarnic! – Lupta se-ntețește, Și nu-i alegere de