Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CE
Rezultatele 1601 - 1610 din aproximativ 2398 pentru DE CE.
... Cu cer senin; pe cîmpu-nzăpădat Zîmbi-va-ndată discul lunii pline. Ești slab și vechi, dar te-ai luptat voinic Să crești un stol de suflete sărace. A plîns mai pîn-acum bolnav cel mic Și cel mai drag al tău... și parcă tace. Asculți de-auzi vrun glas; n-auzi nimic, Pui capu-n piept, zîmbind, și-adormi în pace. E vremea să te-alini. Scurmat de vînt, Bătut de ploi, slăbit de ani, bătrîne, Trăiești de mila lor pe-acest pămînt. Vai cum se zbat s-agonisească pîne, Sînt mulți și mici, și-așa de dragi îți sînt — Și-acum ei tac și iar vor plînge mîne. Dar, poate crezi că va pluti mereu De-a lungul nopții pace-adormitoare? Acum tu crezi, sărman bordei al meu, Că-n alb veșmînt din cer o să coboare Un înger ... știu eu: La noapte-un duh cu hohote-o să zboare. Porni-se-va, de-o rece boare-adus, Un ger cumplit și-urmat dintîi de șoapte Așa cum trec, pe-al soarelui apus, Năluci ce
Urmuz - Plecarea în străinătate
... Urmuz - Plecarea în străinătate Plecarea în străinătate de Urmuz Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urmă, reuși să plătească și chiria, ajutat fiind de cele două bătrîne rațe ale sale, și care nici de astă dată nu-l lăsară să alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era să fie și ele primite, cel puțin o oră pe zi, în camera sa de lucru, care exala un așa de dulce și îmbătător miros de ciurciuvele. Se sui în corabie. Sentimentul puternic și neînvins de tată îl trase însă înapoi la țărm, unde, cu o mișcare distrată și nervoasă și în mijlocul poporului iubit, își cusu două tampoane de sugătoare pe căptușala mucegăită a smokingului său, și imediat după aceasta, fără a mai pierde timpul, se furișă, neobservat de nimeni, în camera scundă din fundul curții, trecînd la religiunea mozaică. Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al șaptezecelea an al existenței sale, lăsînd în urmă un trecut glorios, și acuma zilele îi erau numărate. Singura dorință ce mai avea era să-și serbeze nunta de argint. În acest scop chemă pe toți argații
Ștefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeți
... Ştefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeţi Cătră tinerii poeți — 1901 — de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție I Întunecată-i steaua țării noastre... Înstrăinați trăim în zile grele, Și viitorul — plin de semne rele — Vestește lacrămi numai — și dezastre... Spre voi se-ndreaptă glasul rugii mele, Frați cîntăreți ! Sus inimele voastre, Poeți pierduți prin nori ... și-n zări albastre Ce nu visați decît la flori și stele... Nu osteniți, ca-n asfințit de seară, Ci — treji la mîndrul sunet de fanfară — Veniți cu suflet și cu voie bună Spre soarele ce-i gata să răsară, Să înălțăm iar flamura străbună A dragostei de lege și de țară ! II Cîntați umbriți de-a flamurei aripă Sub care uriași bătrîni luptară ! Au n-auziți pe-ntinsele hotare Ce jalnic paseri mari de pradă țipă ? Și nu vedeți ce nouri se-nălțară ?... Grea vijelie-n fiecare clipă Ne spulberă comorile-n risipă — Chiar sfînta noastră doină stă să piară ! Copii răzleți ai mîndrei ... Și numele pe veci sfințit vă fie ! III Eu nu-s decît un singur glas din satul Pierdut în noapte... Numai o ființă Din miile ce ...
Constantin Stamati-Ciurea - Luxul
... în tot timpul cu tăiușul frumuseții și al ademenirii năvăli pe forum și pe străzile ce duc la Capitoliu, oprind în cale pe toți senatorii ce mergeau acolo ca deputați și cerând numaidecât să li se întoarcă libertatea de a-și face cheful în toată voia. Deci părinții patriei, luând în privire revolta generală a mamelor patriei, găsiră de cuviință să le intre în voie, neascultând de Caton care fulgera cu cuvântul de pe tribună. Vocea oratorului amuți, fulgerele se stinseră și sexul frumos ieși biruitor, editând singur regulamente cu care nu numai se desfăcu de epitropia bărbaților, ci avu și dreptul de a-și alege jurist avocat, numit procurator, se înțelege luat din corporația celor mai eleganți și mai frumoși tineri numiți de Seneca Formosus. Acel tânăr era sfetnicul, oracolul și nu o dată amantul clientei sale. Afară de aceea fiecare damă de modă poseda un sclav, de care nime nu îndrăznea a se atinge fără voia stăpânei sale. El era de o putere herculeană și slujea ca un fel de gardă personală a stăpânei sale; și dacă între soți izbucnea vreo discordie, bărbatul avea a face nu ...
Alexandru Macedonski - Vânt de toamnă
... Alexandru Macedonski - Vânt de toamnă Vânt de toamnă de Alexandru Macedonski Mă zoresc să scriu degrabă... Pentru ce, nu știu nici eu Mă zorește Dumnezeu? Simt că viața mea e slabă? Când apusul e mai falnic, Norii toți când strălucesc, Melancolic îi privesc ... Și rămân cu ochiul jalnic. Este oare, este oare, Semn de moarte pe curând Versul meu ce plânge blând Ca susurul de izvoare? Cu octombrie ce vine, Fi-voi oare frunza-n vânt Doborâtă la pământ Și uitată de oricine? De-aud clopotul de jale, Fără voia mea tresar, De
... o îndreptat, că merge în bobote: când e omul voinic, se rățoiește, că știe el că firea lui îl scapă; când e slab, ia-l de unde nu-i, nici nu vine să vadă măcar pe cel ce trage de moarte. Că doar mi ți-l cunosc eu! Apoi întoarse capul către o bătrână, strânsă mototol în pragul ușii, și o întrebă: Ce ai, mătușă Vasâlcă? Bătrâna deschise ochii, parcă își aminti de ceva, se luă cu mâinile de cap și începu să și-l poarte într-o parte și-ntr-alta: — Capul, mai băiete, capul mă omoară. Apoi dădu drumul povestei, pe ... la toți ce-o întrebau: Și, să vezi, mă ține de la Sân Petru. M-o apucat așa deodată, m-o fulgerat prin ochi, și de-atunci întruna mă taie înăuntru... Gemu de câteva ori și adăugă: Am venit să-mi deie ceva doftorul, c-o fi știind el ce am. Ciobanul lovi cu mâna în vânt, ca și cum s-ar fi apărat de-o muscă, se gândi puțin, zâmbi, ș-apoi se-ntoarse către flăcăi: — Când vine doftorul? — Apoi trebuie să pice acuma. Bughea se sculă ... ...
Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică și tigrul
... Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică şi tigrul Pisica sălbatică și tigrul de Grigore Alexandrescu Un cotoi sau pisică, Din două nu știu care, Nici mare, nici prea mică, Dar foarte mîncătoare, Și din soiul acela ce-n păduri locuiește Și pe copaci trăiește, Văzu un tigru mare Trecînd pe o cărare. De sus de pe ghindaru unde era urcată, Pisica socoti Că poate a-l îngrozi; Și făr-a pierde vreme se adresă îndată La ... Fără a o vedea: „Ia stăi, mă rog, puțin, jupîne de pe jos, Care te socotești Că nu știu cine ești; Mîndria ce arăți cu noi e de prisos: Știi din ce neam mă trag și că strămoșii mei Sînt fii de dumnezei? Nemuritorii toți, din cer cînd au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoții egipteni în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu noi se potrivesc!“ — „Dacă strămoșii ... proști cîți lor se închina, Răspunse tigru meu; iar daca au avut Vrun merit cunoscut, Ceva dumnezeiesc, Atunci eu te căiesc, Și pentru starea ta de ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntec (Iosif, 3)
... Ştefan Octavian Iosif - Cîntec (Iosif, 3) Cîntec de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Stă copila-n poartă Cu mîinile-n poală, Tristă ochii-și poartă Pe ulița goală. — Rândunică dragă ... Ce vești ai de-acasă ? Dar tu zbori pribeagă Și sara se lasă. Zbori în lumea mare, Și nu ești de vină Că nu știi ce-amar e De
Alexandru Macedonski - Fântâna
... Alexandru Macedonski - Fântâna Fântâna de Alexandru Macedonski I Cunosc o fântână pe valea umbrită Un grangur de aur cântând m-a-ndemnat S-adorm între frunze de plopi și răchită, Să uit de orașul în care-am oftat. Pe valea umbrită cunosc o fântână O mierlă cu care de vorbă am stat, Aflând că durerea o sufăr stăpână, A râs cât se poate, iar eu am oftat... Pe valea umbrită cunosc o ... frunze ascunsă albește pe vale În lume ce caut și ce-am căutat? De mine mi-e jale, de alții mi-e jale... Oh! grangur de aur cu viers neuitat! Albește pe vale prin frunze ascunsă Izvorul ei curge de
Alexandru Macedonski - Rondelul privighetoarei între roze
... Alexandru Macedonski - Rondelul privighetoarei între roze Rondelul privighetoarei între roze de Alexandru Macedonski A nopții sublimă măiastră E-ascunsă-ntre roze, și cântă, Grădina ce-mi stă sub fereastră În raze de-argint se-nveșmântă. O vrajă și albă ș-albastră Din ceruri, spre lume s-avântă. -- A nopții sublimă măiastră E-ascunsă-ntre roze ...
Matilda Cugler-Poni - Ultima dorință
... Matilda Cugler-Poni - Ultima dorinţă Ultima dorință de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție În pădurea înverzită Să-mi săpați mormîntul meu, Unde nu-s nici cruci, nici pietre, Unde nu-i ...