Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ȘI CU

 Rezultatele 1631 - 1640 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.

Vasile Alecsandri - Este bine, nu e bine

... Vasile Alecsandri - Este bine, nu e bine Este bine, nu e bine Să iubești de lângă tine, Că te vede orișicine Și te face de rușine; Ci să iubești mai departe; Dusele nu sunt deșarte; Orișicând doru-ți abate, Te repezi ca la un frate. Bărbatu-i ... fiarbă?" Ea-i răspunde: ,,Mergi la moară, La făina de secară". El se duce, ea se scoală, Se gătește,-mbracă țoală, Apoi masa că așează, Cu neicuța ospătează Și din gură tot urează: ,,Deie Dumnezeu o ploaie, Grăunțele să se moaie Să nu poată-a măcina, Nici acasă-a se ...

 

Mihai Eminescu - La Bucovina

... romantic, munții în lumină,         Văile în flori, Rîuri resăltînde printre stînce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante         Peste cîmpii-n zori. Ale sorții mele plîngeri și surîse, Îngînate-n cînturi, îngînate-n vise         Tainic și ușor, Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură și cu dulci cuvinte         Îmi șoptesc de dor. Numai lîngă sînu-ți geniile rele, Care îmi descîntă firul vieții mele,         Parcă dormita; Mă lăsară-n pace, ca ... lume, Să-mi visez o soartă mîndră de-al meu nume         Și de steaua mea. Cînd pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas alene         Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blînd răsunătoare Cînt-a nopții dulce, mistică cîntare,         Cînt ... și silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, și nu tace,         Tremură ușor, În fantazii mîndre ea își face cale, Peste munți cu codri, peste deal și vale         Mînă al ei dor. Mînă doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline,         Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna ...

 

Mihai Eminescu - La moartea principelui Știrbey

... Mihai Eminescu - La moartea principelui Ştirbey La moartea principelui Știrbey de Mihai Eminescu Turnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cîntarea-i plîngătoare lumea mișcă, lumea cheamă, Precum mișcă vîntu-n cîntec fața mării de senin. Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurînd, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pămînt... A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde, Totul tace, căci durerea este mută ca un gînd, Lumea azi ... cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormînt. Cine-i acvila ce cade? Cine-i stînca ce se sfarmă? Cine-i leul ce închide cu

 

Vasile Alecsandri - Unor critici

... Vasile Alecsandri - Unor critici Unor critici de Vasile Alecsandri Voi, ce cătați defecte în scrierile mele Și intonați fanfare când constatați în ele Greșeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar, Voi, care vă dați truda ... omenească, a Patriei mărire, Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit Când altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit? Și oare se cuvine, și oare-i cu dreptate De a schimba în crime a sale mici păcate?... O! critici buni de fașă, poeți în șapte luni, Vulturul nu ... auzirea, Nălțând un imn la ceruri prin alte imnuri mii Ș-adăugând o notă l-a lumii armonii. Am scris eu multe versuri și poate chiar prea multe, Dar n-am cerut la nime cu drag să le asculte, Nici mi-a trecut prin minte trufaș ca să pășesc În fruntea tuturora ce-ntruna versuiesc. E unul care ... de sus. La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus. Iar voi, care asupră-mi săgeți tocite trageți, Cântați, dacă se poate, fiți buni și

 

Vasile Alecsandri - Căpitanul Romano

... Vasile Alecsandri - Căpitanul Romano Căpitanul Romano de Vasile Alecsandri Se dase trei asalturi redutei neînvinse, Tustrele îndrăznețe și crunte, dar respinse. Și câmpu-ntreg de sânge acoperit era, Și, cuib grozav de moarte, reduta fulgera. În șanțuri trupuri multe grămadă, răsturnate, Și altele străpunse, pe dâmburi acățate, Formau un crud spectacol ce lumei arăta Cum știe pedestrașul în foc a se lupta. Romani căpitanul de ... copii!“ strigă Romano la mulțime, Apoi spre colonelul c-un aer de mărime Se-ntoarce, îl măsoară c-un ochi plin de dispreț Și-i zice: „Colonele, de ești și îndrăzneț Pre cât nedrept și aspru, te-ndemn să vii cu mine Să vezi de știu la moarte să merg cum se cuvine ... Copii! ... Zor înainte l-al patrule asalt.“ „Ura! ...“ ... nalt Pornește înainte, deprins a merge-n frunte, Și zboară ... dar un glonte, un sol al morții crunte, Îi vine drept în cale și-i se oprește-n pept. Atunce căpitanul, pe cal stând încă drept, Răcnește: „Colonele! ... departe ești! ... răspunde Cine-i în cap și-n coadă? ... Eu unde ... și

 

Gheorghe Asachi - Sălbaticul și călătoriul

... Gheorghe Asachi - Sălbaticul şi călătoriul Sălbaticul și călătoriul de Gheorghe Asachi În adâncul unei stânce, În deșertele pustii, Un sălbatic ș-ai săi fii Au pus mursa lor să mânce; Cu femeia-n giur șădeau Peste-o piatră, Lângă vatră, Și copiii lor sorbeau. N-avea șervet, nici cuțit, Dar bun foarte apetit. De fortună ca să scape, Un nemernic călători, Răzbătut de a ploaiei ... Una zama-mi răcorește, Alta mâna-mi încălzește. Di-i așa, oaspelui zice, Poți să mergi de-acum de-aice! Zău! drept mă va feri Cu

 

Ștefan Octavian Iosif - Nimfele

... Nimfele Nimfele de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Floare-albastră , 10 ianuarie 1899 Bat valuri plescăind în țărmul Pustiu, și luna-i sus, pe mare... Pe dună zace cavalerul Cuprins de leneșă visare. Ies albe nimfe din adîncuri, Un văl ușor e a lor ... lor haină; Crezînd că doarme dus voinicul, S-apropie de el în taină. Întîia stă, i-admiră coiful Cu penele strălucitoare, A doua și-află joc cu lanțul Și ciucurii la cingătoare... Și, fulgerînd din ochi, a treia Îi trage spada sclipicioasă: Proptită-n spadă mi-l privește Și-i rîde-n față, drăgăstoasă. A patra drăgălaș s-alintă Pe lîngă el, șoptindu-i glume: — O, de-aș putea să-ți ... iubită, Drag făt-frumos din altă lume ! A cincea mîinile-i dezmiardă ! A șasea parcă nu se-ndură, Sfios s-apleacă și-l sărută Întîi pe ochi, apoi pe gură... Șiret, el nu deschide ochii, Se simte-așa nespus de bine: Sub farmecul tăcut de lună Se ...

 

Heinrich Heine - Nimfele

... Nimfele Nimfele de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Floare-albastră , 10 ianuarie 1899 Bat valuri plescăind în țărmul Pustiu, și luna-i sus, pe mare... Pe dună zace cavalerul Cuprins de leneșă visare. Ies albe nimfe din adîncuri, Un văl ușor e a lor ... lor haină; Crezînd că doarme dus voinicul, S-apropie de el în taină. Întîia stă, i-admiră coiful Cu penele strălucitoare, A doua și-află joc cu lanțul Și ciucurii la cingătoare... Și, fulgerînd din ochi, a treia Îi trage spada sclipicioasă: Proptită-n spadă mi-l privește Și-i rîde-n față, drăgăstoasă. A patra drăgălaș s-alintă Pe lîngă el, șoptindu-i glume: — O, de-aș putea să-ți ... iubită, Drag făt-frumos din altă lume ! A cincea mîinile-i dezmiardă ! A șasea parcă nu se-ndură, Sfios s-apleacă și-l sărută Întîi pe ochi, apoi pe gură... Șiret, el nu deschide ochii, Se simte-așa nespus de bine: Sub farmecul tăcut de lună Se ...

 

Gheorghe Asachi - Caminul

... Gheorghe Asachi - Caminul Caminul de Gheorghe Asachi Fabulă Pe când frigul domnea-afară, Vizitele merg și vin, Toată ziua, pănă-n sară, Focu-ardea în un cămin, [1] Dar salonul fiind mare, Era încă tot răcoare. Oaspeții, deci, boieri, dame, Bătrâni ... tineri, fiice, mame, Să se încălzească vin Mai aproape de camin. Cel ce nu-ncape se-mpinge De-a-l pute macar atinge, Și caminul împreună Mai mulți curtezani ș-adună. Șoptituri, străine zise De la ii deș-auzise, De-nteres au de amor, Și de intrigi multe ori, El, discret [2] , da vorbei drum Pe-unde ieșea al său fum. Înmândrit caminul dar De-așa post de secretar, Și ... a lui orbire ține Pănă primăvara vine. Cald fiind în orice loc, Nu se face-n camin foc; La ferestrile deschise Oaspeții se-ndesuise, Și caminu-acum răcit Se văzură părăsit. Atunci, târziu, înțălege Cele ce favorul drege, Că acii ce-l cungiura Focului se închina. Când vei pierde-un ... inspecție asupra ogeagurilor curții domnești, precum stolnicul se îngrijea de masă, pitariul de pâine etc. Astă denumire nu ni se pare neologism, ci veche ca și hornul (Gh. A.). ^   Discret, om carele

 

Vasile Alecsandri - Floricică-n foi albastră

... Vasile Alecsandri - Floricică-n foi albastră Floricică-n foi albastră! Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea și hoață, Umblă-n față să ne-o scoață. Toți strig și fac gură largă Dragostea ca să ne-o spargă, Of! draga mea-n-lume una, Mai frumoasă decât luna, Cu fețișoara ca crinul Și cu ochii ca seninul, Din mână dacă m-ar pierde, Cine o să te dezmierde? Cine-o să-mi apuce locul Să-și

 

Ion Luca Caragiale - În vreme de război

... pesemne un fel de mâncare descântată ori cine știe ce. Pe preot l-au găsit a doua zi într-un târziu legat butuc, cu mușchii curmați de strânsura frânghiilor, cu călușu în gură, d-abia mai putând geme. L-au dezlegat degrab, și bietul om a povestit, gâfâind și cu mintea pierdută de groază, tot ce pătimise. Nu trecură nici două săptămâni și se auzi de altă călcare – aceea, în adevăr, spăimântătoare. Arendașul de la Dărmănești a fost călcat de cu seara. Omul trăia acolo cu o rudă bătrână, o babă, care-i îngrijea de casă. Baba a făcut neghiobia să țipe, și arendașul, și mai neghiob, a tras cu revolverul. Atâta le-a trebuit! L-au chinui, i-au fierăstruit până i-au dat gata. Nu se putea ști cât jefuiseră, desigur ... de mână, cu han în drum – mare greutate i se luase de pe suflet. Câte nopți nu dormise el o clipă măcar cumsecade, trăgând cu urechea și așteptând ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>