Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CE
Rezultatele 1651 - 1660 din aproximativ 2398 pentru DE CE.
Johann Wolfgang von Goethe - Ucenicul vrăjitor
... mi-a pierit din minte! Vorba, vai! ce cată spusă Ca să-l facă iar ce fuse! Fuge, vai, și vine-n grabă! Mătură, de-ai fi de treabă! Tot mai mult aduce, Toarnă tot mereu, Vai, și mii de râuri Cad pe capul meu! Șaga-i șagă, Nu-mi mai place! Stai, tu, drace! Încă râde?! Inima-n răcori mi-o bagă! Ce ochi crunți! Ce schime hâde! O, dar ai ieșit din iaduri Ca să faci prin casă vaduri? Unde caut, pretutindeni, Parcă-i un puhoi cu grindeni! Mătură netoată ... Nu ascultă?! Hai tu numa! Căci acuma Cu toporul Fără de zăbavă multă Am să-ți potolesc eu zorul! Iată-mi-l! Târâș s-arată! De m-arunc la tine-odată, Nici nu mântui tot cuvântul, Una fi-vei cu pământul! L-am crăpat în două! L-am lovit la mir ... respir! Iată! Iată! Că învie Și-mi îmbie Doniți pline Doi acuma dintr-o dată! Ajutor, puteri divine! Și aleargă! Curg pâraie, Pretutindeni prin odaie! Ce priveliște avană! Vraciul! — Maistre, fă-ți pomană! Duhurile tale, Doamne,-și fac de ...
Alecu Russo - Scrisori (Russo)
... m-ar face să vărs lacrimi amare, dacă nu mi-ar plăcea mai bine să râd în fața prigonirii ! Mângâie-te, frate, căci toți cei ce poartă numele de Russo sunt destinați a fi persecutați: omonimul meu Jean Jacques a pătimit mult în viața lui! Ce asemănare măgulitoare pentru mine! Lucrurile mele sunt în boccea ; căruța de poștă mă așteaptă în curtea ministrului din lăuntru, de unde am să plec; aga fumează ciubucul său de iasomie și mă îndeamnă să mântui această scrisoare, în vreme ce fratele tău îmi cântă din vioară aria franceză: Partant pour la Syrie . Alea jacta est , — a zis Cezar când a trecut ... d'un grand homme est un bienfait des cieux . Adio! mă duc să gust plăcerile vieții contemplative a sfinților apostoli și mă despart de lume fără amărime în contra oamenilor, fie domni, sau... creditori! Singura mustrare de cuget, ce cearcă a mă munci în acest moment, este că bieții actori împărtășesc osânda mea. Teatrul românesc la mănăstire! Ferice de
Dorin Ștef - Antologie de folclor din Maramureș
... Suiogan) 3 I. Poezia obiceiurilor de iarna 4 II. Horea 5 IV. Cântece de dragoste și dor 6 V. Pețitul. Orații de nuntă. După nuntă. De leagăn 6.1 Cântece de pețit 6.2 Orații de nuntă 6.3 Cântece după măritiș 6.4 Cântece de leagăn 6.5 Cântece de bătrânețe 7 VI. Cântece de cătănie și război 8 VII. Cimilituri 9 VIII. Cântece de înstrăinare. Noroc / nenoroc 10 IX. Descântece. Scurt tratat de medicină alternativă 11 X. În Marea Trecere 12 XI. Legende și mituri 13 Postfață (Ștefan Mariș) 14 Bibliografie pentru Antologie 15 Indice de localități 16 Indice de culegători Argument Artistul popular între stil și semnificare (prof. Delia Suiogan) I. Poezia obiceiurilor de iarna Mare iarnă și-o pticat Vine Crăciun cel bătrân Scoală gazdă din pătuț Darurile colindătorilor ( Pă drănița fântânii-ța ) Mulțămitură după colindă . Stărostitul colacului ... mie De-aș muri primăvara Foc te bată, lume-amară Așa-mi vine câte-un dor Așa-mi vine câteodată Când eram io tânăr prunc Ce te lini, ce te clătini Nu mă bate, Doamne, rău Trei cocoși negri-și cântară O, moarte,
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... hotărârea fu gata, cam ce, adică, să facă cu fata împăratului. Toți fură într-o glăsuire ca fata să se dea pierzării. Însă ca una ce este fată de împărat, și ca una ce trebuie să fi săvârșit nelegiuirea cu un om, carele și acela trebuie să piară, acel om să fie fiul văduvei, deoarece fata nu vrea să ... graiuri de-ți rupea băierile inimei, iară bietul băiat, și el nevinovat ca și dânsa, o mângâia și nu o lăsa să-și piarză nădejdea de la Dumnezeu. Când, ce să vezi dumneata? A patra zi, disÂdeÂdimineață, bolobocul se lovește de un buștean și se sparge. Pasămite bolobocul ajunsese la margine, adus fiind de talazurile Dunării, și-l ciocni de bușteanul pe care tot apa îl dase la margine. Ieșiră deci la uscat dosădiții de ei, și dară mulțumiră lui Dumnezeu că le-a scăpat zilele, și-i făcură să mai vază o dată lumina. Apucară pe o ... pe care o căutau din cizma împăratului. Pasămite gazda se vorbise cu vătaful lingurilor ca să-i joace renghiul ăsta. Împăratul se făcu ca sfecla de roșu de rușinea
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... o economisește în viața de toate zilele. Să nu uităm mărturisirea lui Goethe că a scis romanul lui Werther numai ca să scape de sentimentalism — și că, după ce l-a scris, s-a vindecat în adevăr pentru totdeauna... De aceea, când observăm că, de obicei, humoristul nu e un om vesel, nu trebuie să ne înșelăm: tristețea lui poate să însemneze numai că, făcând pe alții să râdă, el ... ar răspunde: un metru e un băț lung de un metru.> Nici Mark Twain, vestitul humorist american, nu e mai explicit în privința humorului. Iată ce ne spune el: „Efectul povestirii humoristice atârnă de chipul cum ea este povestită: al celei comice atârnă de subiect. Povestirea humoristică trebuie povestită grav; povestitorul se silește să ascundă punctul ce i se pare în stare să provoace râsul.â€�
... Cincinat Pavelescu - Corbii Corbii de Cincinat Pavelescu Dlui C. Pariano O! corbi siniștri, vă iubesc; Voi, ce pe-al iernii alb lințoliu Cădeți în stoluri ce-ngrozesc Ca niște pete mari de doliu! În fracurile voastre negre De ciocli aveți ceva de gală, Și-n croncănitul vostru râde O ironie triumfală! Dușmani cetăților banale, Prin vechi ruini v-adăpostiți, Și sub disprețul vostru rece O lume-ntreagă ... Dacă vă mușcă foamea, -ntocmai Ca feudalii castelani, Vă năpustiți pe avuția Muncită-a bieților țărani. Și negrul vostru e simbolic; E doliul ce-ndurător Purtați victimelor căzute Sub ciocul vostru hrăpitor. Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, A scris balada-ntunecată Al cărei laitmotiv e tristul ... suflet Scârbit de lupte și de jale E-atras de doliul sarcastic Ce-l poartă aripile tale! Și-aș vrea pentru-a scăpa de
Alexei Mateevici - Cântecul clopotului
... Alexei Mateevici - Cântecul clopotului Cântecul clopotului de Alexei Mateevici O, clopote! Frumos mai suni, Când credincioșii îi aduni La locul sfânt de rugăciune, În cer cântarea să le sune... În zile mari de sărbătoare, La răsărit ș-apus de soare, Tu chemi stăpâni și muncitori Ai lui Hristos închinători. Chemarea-ți porți prin munți și văi: Și vin închinătorii tăi. În cer ajunge-a ... ta sunare, Cu dânsa și a lor cântare, Un cântec sfânt, frumos nespus, Se suie, ca tămâia,-n sus, Ducându-se în cer... Ce dor nu duce, Ce poate inima s-apuce? Și jalea inimii zdrobite, De toți pe lume părăsite, Și bucuria mulțumirii, Și arzătoarele dorințe De mântuire, pocăință... Un cântec sfânt, frumos nespus, Le suie toate-acestea-n sus, Și când arama-n ceruri sună... A noastră inimă răsună ...
... hotărât la Curte a-i aduce, Pe amândoi la cercetare a-i pune. A doua zi Harun în tron de fală, Înconjurat de suita lui regală, Ordonă ca pe-acel bătrân de-aseară Și pe-acel tânăr să-i aducă-n sală. Și-atunci apar l-a tronului său treaptă Bătrânul alb cu fața înțeleaptă ... mândru tânăr Ce ochii lui sfioși în sus i-ndrepată. Ei după chip păreau de viță-arabă, Dar fața celui tânăr este slabă Și palidă de multe suferințe  Deci cu mânie împăratu-ntreabă: ,, Ce ți-a făcut, moșneag fără de milă, Acest băiat de-l chinuiești în silă, Când el te roagă chiar să dai într-însul, Și pare-atât de blând ca o copilă?" Bătrânul zise vorbele aceste: ,, Stăpâne, lucrul nu îl știi cum este  Ciudată e istoria ăstui tânăr, Deci voie dă ... Pe-a lui cămilă arida Sahară, Sub arșița cumplită de amiazăzi Ce sacă râuri, lacuri și izvoare, Vuind aude împrejuru-i vântul Samum, ce-n gură-ntunecă cuvântul, Și volburi ...
Andrei Mureșanu - Către martirii români din 1848-1849
... Andrei Mureşanu - Către martirii români din 1848-1849 Către martirii români din 1848-1849 de Andrei Mureșanu Dormiți în pace, umbre, martirii românimei, Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi! Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei, Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi! Pământul ne desparte, iar cerul ne unește În patria cea sfântă, egală pentru toți, Acolo nedreptatea și ura nu răzbește, Nu cumperi cu vieața ... la păgân, Precum a lui bravure și fapte generoase Fac sacră suvenirea-i la fiece român! Uniți-vă cu Ștefan, principele cel mare Ce-l recunoaște întreaga Europa de erou, Supt care românimea scăpată d-apăsare, Putea cu drept să zică, c-a re-nviat de nou! Sau cu Mihai eroul și cu Ioan Corvinul, Genii românimei d-a căror rari numiri Ce luce-n Istorie întocma ca rubinul, Și astăzi se înfioară a turcilor oștiri! Nu plângeți mame, fiii, căci ei ne-au scos din ... a lor inimi juraseră-n tăcere, A fi eroi prin moarte, iar nu sclavi, ca-n trecut! Dormiți, dormiți în pace, voinici feciori de munte, Subțiri și-nalți ca bradul, cu brațe de
Ștefan Octavian Iosif - E mult de-atunci...
... Ştefan Octavian Iosif - E mult de-atunci... E mult de-atunci... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei ! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri... Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate ! Intrase sabie în țară... Zaveră... ciumă... jaf și pară ! S-au prăpădit ai mei cu toții, Și tot ce-aveam prădară hoții Și turcul stăpînea în țară... Cum am scăpat și eu cu zile Nici aș putea să-ți spun, copile... Pesemne pronia cerească ... drepte, credincioase, Vin bun și cîntece frumoase Erau pe vremurile-acele... Azi cat nedumerit, nepoate : Cum toate se schimbară, toate ! Din cîntece azi n-ai ce
Ion Luca Caragiale - O nouă societate română
... datorie pentru orice român, și mai ales pentru orice româncă, pentru orice mamă, care, se-nțelege, are copii, căci altminteri nu am mai putea înțelege de ce limbii naționale i se zice limba maternă. Naște numai o întrebare, chiar mai multe. Limba românească este mai grea puțin decât limba franceză, mai cu ... un Avec ça!Ça y est!Par exemple! Și totuși, parcă auzi ceva potrivit. Mai ales când e vorba de ceea ce se zice în limba franceză un bout de causerie, ce te faci fără Avec ça? Apoi noua societate mai obligă pe membrii de ambe sexe să scrie numai românește. Foarte bine — asta pentru public. Dar presupune că o doamnă voiește să scrie un răvășel trandafiriu, poftim să ... hotărât a nu citi decât foarte rar sau chiar de loc — pentru că desigur nu poate fi vorba de citirea publicațiilor politice, ci de literatura propriu-zisă — și tot ce se tipărește negru pe alb, ba de la o vreme și roșu, nu se cheamă tocmai literatură. Atunci ce-i rămâne tinerei societăți