Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DIN

 Rezultatele 1651 - 1660 din aproximativ 3431 pentru DIN.

Dimitrie Anghel - Florile (Anghel)

... a miruit în frunte, lăsîndu-i hlamida regească Să poată-mpărăți cu fală norodu-i de mironosițe, Cicorilor le-a dat seninul strîns din privirea omenească, Iar rîsul fărîmat prin lume l-a nins pe foi de românițe. Sfiala care urcă-n fața fecioarelor cînd vine-amorul ... La fiecare pas te-așteaptă cîte-o minune, — ici scînteie Ca un rubin o ghințiană, colo un stînjinel se joacă... Slavă aceluia ce-aruncă din cer lumini de curcubeie, Și a știut să țese nalbei un cuib din tort de promoroacă !   Slavă ! căci trist-ar fi fost viața, și-ntunecat pe veci pâmîntul, De n-ar fi fost macar o floare, ce-am ...

 

Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine

... păsărilor ca în Apusul de soare al maistrului Delavrancea, așa că bietul om își pierduse cu desăvîrșire mințile... Ghitară n-avea, însă ca simpaticul Iancovescu din Cometa , manta lui Romeo era la recuzită, verva lui Manara rămăsese într-un manuscris învechit acasă, prestanța și seducțiunea lui Lovelace o pierduse în reflexul ... mai mult, dădu drumul vîntului, care, trecînd peste cerdacul unde surîdea așa de grațios vecina, îi mișcă șuvițele brune de pe frunte, scutură capetele florilor din răvare și îi aruncă toată mireasma primăverii în față. Îmboldit, cel ce fusese atîția amorezi și făcuse atîtea victime imaginare, schiță un gest, dar, simțind ... ca un răspuns batjocoritor acestor triste gînduri, un rîset clar perlă între flori și adorabila siluetă a celei de pe urmă eroine pieri din cerdac... Și trist ca bietul Schlemihl, cel ce nu-și pierduse umbra, dar se pierduse pe el însuși, își dezlipi fața boțită de pe ostrețe ...

 

Dimitrie Anghel - Pastel în metru antic

... Dimitrie Anghel - Pastel în metru antic Pastel în metru antic de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui Artur Stavri Trist îmi apare din neguri enormul oraș după ploaie, Soarele-i bate-n ferești umede încă de plâns. Negrii castani își întind adormiți candelabrul de ramuri… Cine-a ... pe o mască de mort. Cum înserează acuma clamoarea stridentă-n uzinii Umple de vaier prelung posomorâtul amurg. Dreaptă-o coloană de fum se înalță din horn către ceruri, Stăruie-o clipă sporind, se risipește apoi, Se despletește-n șuvițe și cade respinsă din

 

Dimitrie Anghel - Preludiu (Anghel)

... un revoltat ce și-a ironizat singur pornirile-i sentimentale, nu am crezut că pot refuza slabul meu ajutor unei cauze drepte. Încă din anul trecut mi s-a cerut părerea asupra acestei mișcări și nu am stat în cumpănă a mi-o da cu ... altui suflet, el numai poate da culoare suferinții, numai el poate aprinde licăriri de lumină într-o lacrimă. Dacă sînt în adevăr înzestrat cu unele din aceste calități, voi încerca și, cu note de duioșie ori accente de revoltă, poate voi ajunge să trezesc simpatii care dorm latente, să fac multor ...

 

Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul

... fermecate: Cu viers de păsărele, cu lacrime de ploaie, Cu taina ce și-o spune mereu foaie cu foaie.   La cele patru vînturi ce plîng din boltă-n boltă Sonor pornesc să cìnte, cînd imnuri de revoltă, Cînd cîntece de lume, iar codrul cu mirare Se pleacă și ascultă cereasca ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Buciumul și fluierul

... pasăre Când cade sub prinsoare Își mușcă fierul lanțului Și bate-n aripioare. Și fiicele Carpaților, Gingașele căprițe, Când cad în prada lupilor, Se apăr din cornițe, Dar frații-mi n-au virtuțile Nici ăstor dulci ființe Plecați, se pleacă timpului Și lungii suferințe. Fluierul Totdauna-n lacrimi nu s-or ... mărirea ta! Să nu te găsească stând îndoitoare, Stând a lăcrima, Mirele tău dulce ca cerescul soare! Buciumul În nici un timp plăcerile Din sărbători voioase, Pe frunțile fecioarelor N-au pus flori mai frumoase! Răsună, sună cupele Și hora saltă lină, Copiii țării bravilor! . . . . . . . . . . . . . . . . . Ascunde-ți capul, pasăre ... slăbeste! Îți las, frumoasă patrie, Eternă salutare. Nu voi S-am tot o mormântare! Fluierul Când să fii o stană rece mărmurată, Dulce țara mea! Din a noastră viață jună și-nfocată Te vom re-nvia! Viața ta-i a noastră, viață, sânge, nume... Iar amoru-ți ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Cahul

... ce te-mbată!" Cheamă capii oștii și-astfel le-a vorbit — ,,Voi, cozaci ce-n lupte dalbe m-ați servit! Voi, feciori din țară ce, venind în lume, V-au scăldat cu lacrimi ale voastre mume, A sosit momentul jugul să zdrobim... Sau prin mândra moarte ... Ești trădat de moarte, o, stăpânul meu!" Astfel zice doamna. Lacrimi, dulci roșețe Înecau atuncea palidele-i fețe... Domnul către hatman caută mirat. Iar acest din urmă pare turburat, Tremură, pălește, temerea-și ascunde, Apoi nalță glasul și-astfel îi răspunde — ,,Ale mele fapte par bănuitoare; Dar, o, mândre doamne ... ca două păsări printre vijelii. O turbare crudă pe creștini conjoară. După cum jurară, caută să moară Intru prin turcime, moartea căutând. Pân'la cel din urmă s-abat omorând. Stinsu-s-a lumina gloriei moldave! Plângi, o, tristă țară, sufletele brave Ce-au picat în luptă pentru-al ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Clavecinul

... nu mai vază Chipul tău dulce ce mă-nviază, Decretul soartei fie-mplinit! Uită-mă-ndată! La ce vei duce Cu tine dorul unei simțiri Din care nu știi decât trudiri Și niciodată farmecu-i dulce! Vai! Pentr-un suflet ce s-a zdrobit, Uitarea-i floarea vindecătoare, Floare ... acest pământ Ca crinul dulce ce-n lacrimi piere Și nimeni știe cruda-i durere Ce-i pleacă fruntea către mormânt. Când te-i întoarce din întâmplare, Afla-vei toate la locul lor, Pline de viață, junețe,-amor, Precum fusese l-a ta plecare. Ochii tăi poate m-or ... părea că-mi da. Au trecut pe viața-mi zile de durere, Chipul ei cel dulce de când n-am zărit. Dar nimic nu stinge din

 

Dimitrie Bolintineanu - Clejanii

... Dimitrie Bolintineanu - Clejanii Clejanii de Dimitrie Bolintineanu Cinci columni de flăcări coperite-n fum, Din cinci părți de lume peste țări detun. Turcii și tătarii cad amar pe țară Ca turbate râuri după ploi de vară. Sunetele d-arme, tropote ... a noastră țară pe viitorime N-are să roșească d-a noastră rușine. Cel ce geme-n lanțuri, martor Dumnezeu! Nu-i din fiii țării, nu-i din neamul meu!" Căpitanii jură cu solemnitate Viața lor să deie pentru libertate. Cetele române se re-mbărbătesc, Cu-arme și tărie pe străini trăsnesc. Sângele ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele

... sfială Că Țara Românească e țara sa natală; Conrad e al său nume; că este exilat, El pentru libertate poporu-a rădicat. Proscris din a sa țară, el fără țel se duce Oriunde îi surîde un cer senin și dulce; Dar cugetele sale se-nturnă nencetat Spre ... trăiește. În Helesponte, vasul pătrunde linistit. Conrad rădică fruntea și pare-ntinerit. Colo fusese Sestos, locaș de desfătare, Ce-amintă dulce nume și-l trage din uitare: Pe grațioasa Hero, cu genele de fir. Așa Conrad deșteaptă acest trist suvenir: ‑ „Tu, zee cu păr d-ambru și tînăr-adorată ... Prefumul voluptății în aer revărsase: Tot sufletul de dînsul în Sestos se-mbătase. O, timp de fericire ce nu poci să exprim, Amor, o, foc din ceruri, o, simțimînt sublim! Cum vă schimbărați cursui și cum divina miere În cupa vieții mele s-a prefăcut în fiere! Leandre, dulce ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Copăcenii

... totul țara sub sclavie! Dar ce-mi face viața și mai crudă mie E să văz românul astăzi trădător Aducând străinii contra țării lor! Câți din voi au încă sufletele pline De mărirea veche, vie după mine!" IV Soarele se-nalță sub un cer senin. Peste patru taberi varsă raze lin ... cort, la masă, cei mai mari s-adună... Muzicile joacă, cupele răsună. Acolo se vede pentru prima ori Domni români să-nchine pentru-apăsători, Căci din timpu-acela suflete-njosite Apăreau pe tronul țării strălucite. Oastea lui Dumbravă peste câmp senin Vine către corturi... Ambii domni închin! Vine, dar lovește pe ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>