Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM

 Rezultatele 1661 - 1670 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.

Mihai Eminescu - Dacă iubești fără să speri

... speri de Mihai Eminescu Dacă iubești fără să speri        De-a fi iubit vrodată, Se-ntunecă de lungi păreri        De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar        Și în gândiri asemeni, Căci o iubire în zadar        Cu moartea-i sor- de gemeni. Dar vindecarea la dureri        În piept, în partea stângă-i, De ... întâmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost        Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit        Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit        Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat        Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat        Călătorind spre dânsul. Și dau cadențe de nespus        Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus        Ca să-l nu-l poți ajunge. Zâmbește trist cu raze reci        Speranțelor deșarte: În veci iubi-o-vei, în veci        Va rămânea departe. Ș-a ...

 

Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere

... Informații despre această ediție     Foarte multă văz plăcere     La a tuturor părere,     Hotărînd cu o pornire,     Făr' d-a face osebire :     Cum că lucruri delicate     Trei se află-n lume date     Care pot să îndulcească     O vedere omenească.     Zic : c-o apă și-o verdeață     Și un chip frumos la față     Au fireasc-a lor putere     Să mîngîie o vedere.     Arătînd că pot să facă     Orice suflet ca să placă,     Și cusur să nu rămîie     Pe cît simte să-l mîngîie.     Dar o minte cu simțire,     Delicată și supțire,     Vrînd acestea să le-adune,     Face judecăți mai bune ;     Nu dă făr' de cercetare     Privileghiu așa mare :     Tot un fel sînt cîte trele     Dopotrivă ... este vro dulceață,     Dar o știm cu legătură     Într-un fel dă la natură.     Dînd dă obște o plăcere     La a tuturor vedere,     Și mai mult nu se-nmulțește,     Nici mai scade, nici mai crește.     Iar viind la frumusețe,     Aici voi, idei istețe !     Căci intrăm în adîncime     Și dă tălmăciri mulțime.     Vedem chipuri milioane,     Dar sînt cadre și icoane —     Care-mpodobesc păreții —     Cu năpastea frumuseții !     Și

 

Alecu Donici - Vaporul și calul

... Alecu Donici - Vaporul şi calul Vaporul și calul de Alecu Donici Locomotivul ca fiara muge, Din sânu-i scoate de tartar fum, Și ca balaur șuierând fuge Pe ferecatul cu șine drum. O coadă lungă în urmă-i poartă: Șir de vagoane cu călători; Astfel vaporul fu de la ... văzut. — Eu! — i-a răspuns vaporul, c-un șuier de mândrie. — Tu, tu? întreabă calul; dar spune-ne ce ești? Și-a noastră datorie, Cum poți să ți-o însușești? Noi, caii, de când lumea, pe om l-am tot purtat. Primblări de gust, vânaturi, călătorii, răzbeluri, Amoruri, fapte grele ... cal, ascultă, — Vaporul întrerupse, — să-ți spun cât stau pe loc, Căci, fără vorbă multă, Tu ești în toată vremea un vrednic dobitoc, Și eu sunt o putere ce când mă găsesc strânsă Atunci mă întăresc; Împrăștiată însă Îndat'mă nimicesc. Cunoaște dar secretul ce am de predomnire: Puterea ...

 

Emil Gârleanu - Voinicul!

... Emil Gârleanu - Voinicul! Voinicul! de Emil Gârleanu L-a adus ciobanul de urechi, ca pe-un biet măgar ce era. I-a pus o pocladă, pe pocladă — șaua de lemn, și i-a strâns chinga bine, căci aveau să meargă la târg. Apoi a-nceput să-i grămădească pe spate: o sarică ... žO să stau la umbrăâ€�, gândea puricele, iar ciobanul încărca mereu. Cât era de mic puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care îndoia genunchii măgarului cum putea să-l apese? Și-au pornit la drum, și-au mers zi de vară prin arșița lui cuptor. Curgeau nădușelile de pe cioban; băieții stăpânului se muiaseră; iar măgarul de-abia pășea. Au trecut ... și, spre seară, au ajuns la târg și-au poposit în ograda stăpânului. Iar puricele, simțind c-au ajuns la capăt, se strecură binișor, binișor, și hop! deodată, sare sprinten și odihnit pe mâneca ciobanului. Când dădu însă cu ochii de spinarea măgarului și văzu ce clădărie stătuse deasupra lui, rămase încremenit: „Măi, greutatea asta am duso eu în spate! Până acum n-am știut că-s așa ...

 

Alecu Donici - Paingul și bondarul

... Alecu Donici - Paingul şi bondarul Paingul și bondarul de Alecu Donici Talentele în lume ce nu aduc folos Sunt foarte de prisos. La negustor de pânză, paingul în dugheană, Văzând cum mușteriii la cumpărat se-ndeamnă, Au zis în gândul său: "Eu cu talentul meu Pot face o cercare Mai mult izbânditoare Decât un negustor Ce ... De mâine dimineață deschid o magazie De-o nouă pânzărie, De care omul încă pe lume n-au țesut". Așa au zis paingul, așa au și făcut; Și-n colț, la o fereastră, și-au săvârșit lucrarea; Dar peste așteptare, Cu mătura, băiatul a doua zi l-au tras Afară din dugheană Și truda-i au rămas Fără luare-n seamă. Atunci mâhnit, paingul se-ntoarce la bondar Și-i zice: "Vezi cum omul jaluz disprețuiește Orice talente mari? Tu înțelegi mai bine: te rog dar hotărăște, Ce pânză-i mai subțire?" — A ta, nu ...

 

Duiliu Zamfirescu - Adio, Napoli

... Duiliu Zamfirescu - Adio, Napoli Adio, Napoli de Duiliu Zamfirescu Adio, Napoli, cetate De creaturi încântătoare Cu gene lungi, catifelate, Cu sufletele însetate De zgomot și de soare. E scris să-ți închinăm și ție Acest netrebnic de cuvânt, Oraș de vis și nebunie Cum n-a fost și n-o să mai fie Un altul pe pământ. Încins cu viță drept cunună, Cu gânduri calde și senin, Închin amorului, la lună, Ca un păgân din vremea bună, Paharul meu cu vin. Adio dar, rămâi cu bine În visul tău de dimineață Fii pururea făr-de suspine, Precum ...

 

Mihai Eminescu - Terține (Eminescu)

... Mihai Eminescu - Terţine (Eminescu) Terține de Mihai Eminescu Tinzându-ți mâna o priveai cuminte, Mișcai zâmbind a tale roșii buze, Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte. Urechea mea pândea să le auză ­ Abia-nțelese, pline de-nțeles ­ Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu suflet toat-o am cules. A vorbei ... chipul tău în voluptos repaos. Pătruns-au toate limpede-n cântare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gându-mi și suflare-mi Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l, Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi. De-ngădui tu ca

 

Vasile Alecsandri - Ileana

... Vasile Alecsandri - Ileana ,,Hai, Ileană, la poiană, Ileană, Ileană! Să săpăm o buruiană, Ileană, Ileană! Buruiana macului, Ileană, Ileană! Ca s-o dăm bărbatului Ileană, Ileană! Să tot doarmă, doarmă dus Pân' ce soarele-a fi sus Și să doarmă somnoros Pân' ce soarele a fi jos, Ileană, Ileană!" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ,,Cum n-aș merge-n poieniță, Bădiță, bădiță! Dar nu pot după vroință, Bădiță, bădiță! Că bărbatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu ... stai, stai pân' s-a culca Și cocoșul a cânta, De la sânu-i c-oi scăpa, Buruiana c-om săpa Și-i vom pune-o-n locul meu Ca

 

Titu Maiorescu - Câteva aforisme

... aplică violență. Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, și el și-a pierdut măsura. * Nemărginit îți este dorul: cum vreai să încapă în realitatea mărginită? Totdeauna rămâne un prisos: disperare sau ironie. * Studiul creierilor să înlocuiască știința sufletului? Cine cunoaște mecanismul clavirului poate să ... înțelesul celor mari stă și înțelesul celor mici, dar niciodată dimpotrivă. * Treapta dintâi pe care ne înălțăm e un altar de jertfă. * Între un diamant și o grămadă de pietriș cui i-ar fi alegerea grea? Așa, între aprobarea unui om cuminte și aplauzele zgomotoase ale mulțimii. * Ce liberal e Beethoven în orchestrație! Tot instrumentul e întrebat să-și dea părerea și reproduce pe răspunderea sa ideea principală. Ideea principală câștigă astfel o varietate de fețe originale, e când înaltă, când burlescă, când tristă și când voioasă, și în impresia totală rămâne o lume armonică aparte, adevăratul humor al omenirii. * Unii înaintează prin protecție, mulți prin supunerea oarbă la opinia altora, câțiva prin ... fragment al raportului dintre om și om; restul se stabilește pe tăcute. * Soarta nu vrea extreme. Din chiar mijlocul răului se naște reacțiunea spre bine, ...

 

Gheorghe Asachi - Nestatornicia lucrărilor lumei

... timpul pe aripi ușoare Nu stă pe loc un minut. (Bis) Legea ursitei în lume Toate supune la giug, C-a omului plânsuri și glume Ca visuri vin și iar fug. Pe-anului tânără frunte Abie cununi o încing Și iacă pe coame cărunte De-albi fulgi norii amu ning. Acele ce-n Olimp domnează, Mii scânteioase lumini, Ascund lucitoarele rază Și iar răsar mai senini. A traiului zilele însă, Ce-atât de repezi s-alung, Pe totdeauna sunt stânse Dacă apusul l-agiung. Acea ... Ca fluturul schimbă și zboară Să pască plăceri din flori. Dar cela ce floarei se-ncrede, În loc de dulce nectar, Ah, prea târziu simte și vede, Buzele pline d-amar. Noi toți dineoară în pace În dulce patrie am trăit, Dar astăzi fortuna desface Cele ce ieri a urzit ...

 

Cincinat Pavelescu - Cântec spaniol

... Cincinat Pavelescu - Cântec spaniol Cântec spaniol de Cincinat Pavelescu Dlui Paul Catargiu Infanta, fragedă și fină, În ochi cu ape de opal, Pe când se-nalță din grădină Acorduri vagi de mandolină, Visează-n rochia ei de bal! În păru ... cavaleri iubirea ce e? Văzându-i fruntea de lumină Mai toți se-ncurcă, tac, o mint. Un duce-i strânge mâna lină, O mai salută și se-nclină Zâmbind în barba-i de argint. Iubirea ce e? Pare-o doare Tăcerea lor chinuitoare. Însă copila vrea să știe, Fiindcă instinctul ei ... s-ascunde! Un paj cu ochii de safir, Frumos, sub manta-i de mătase, În mâini c-un roșu trandafir Spre un boschet se îndreptase. Cum l-a zărit s-a dus la el Și l-a-ntrebat iubirea ce e? Și pajul, blând ca o femeie, În ochii-i lung când s-a uitat, Infanta s-a cutremurat. Și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>