Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DAR DE CE

 Rezultatele 1681 - 1690 din aproximativ 1840 pentru DAR DE CE.

Vasile Alecsandri - Prietenii românilor

... Vasile Alecsandri - Prietenii românilor Prietenii românilor de Vasile Alecsandri Când mintea își ia zborul de se afundă în hăul de suferințe, de prigoniri și de palme dumnezeiești ce de câteva veacuri au trecut și încă trec pe capul acestui neam român, odinioară atât de mare și puternic, ea rămâne înspăimântată ca și când s-ar găsi la poarta care duce la lăcașul veșnicelor chinuri, și nu poate să înțeleagă ... Girardin și vom sfârși-o iarăși prin dl Girardin, arătând că acest înalt scriitor a publicat mai multe articole în DĂ©bats atingătoare de Principate, de la începutul complicărilor de astăzi, și, pentru ca să dăm o idee de sentimentele dlui de Girardin în privirea viitorului țărilor noastre, iată ce găsim scris de d-lui în jurnalul francez DĂ©bats, din 18 martie 1855: „Suntem încredințați că noul congres de la Viena, care este chemat a alege chipurile de a da Orientului pe lângă binefacerile păcii și un regim social potrivit cu civilizația Europei, va lua în mare băgare de ...

 

Veronica Micle - Și ura și iubirea

... Veronica Micle - Şi ura şi iubirea Și ura și iubirea de Veronica Micle Convorbiri Literare , XI (1877), nr. 2 (1 mai), p. 73-74 Și ura și iubirea acuma de la tine Făr' de însemnătate vieții mele-ar fi, Iubirea ți-am plătit-o cu lacrimi și suspine Și ura-ți neîmpăcată cu ce-aș mai răsplăti. Dar tu de vrei ca-n urmă-ți eu tot să mai plâng încă Și vecinic sfâșiată să vezi inima mea, De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă Cu glas făr' de

 

Mihai Eminescu - Cereți cânturi de iubire

... Mihai Eminescu - Cereţi cânturi de iubire Cereți cânturi de iubire de Mihai Eminescu Cereți cânturi de iubire: Niciodată n-am iubit ­ Vesel cânt de fericire? Fost-am eu doar fericit? Nu, de când eu sunt în lume Nimeni, nimeni pe pământ N-a zâmbit l-a mele glume, N- ascultat al meu cuvânt ... m-am prefăcut. Am întors apoi cojocul Când iubirii mi -s-ofereau; Le-am fugit ­ și râsul, jocul, Cu mândrie le-am respins. Plin de nevinovăție În aceia tineri ani, Eu primeam cu bucurie Tot ce s-ar fi oferit. Astăzi ea mă înconjoară, Astăzi eu blestăm și fug. A mea inimă fecioară N-a primit.  ... vai! cine-o să se uite La copilul cel ciudat Cu-a lui plete lungi zburlite Și cu ochiul turburat? Aveam spirit ­ dar prea fine Păreau glumele-mi la proști. Cei bătrâni credeau că anii Le da drept să nu m-asculte. Astăzi, voi, femei, iubire Mi-oferiți ...

 

Alexandru Macedonski - Nălucirea

... Alexandru Macedonski - Nălucirea Nălucirea de Alexandru Macedonski Când noaptea vine placidă, lină, Când alba lună suie pe cer, Când vântu-n frunze duios suspină, Când dulci arome plană-n eter ... roua zilelor mele, Chipul Speranței consolator?... Când mi s-arată, uit orice rele, Uit orice rele și orice dor! Fața-mi pălită o reanimă, Fără de voie-mi încep să cânt, Și poezia vine, sublimă, Să mă-nvelească cu-al său vesmânt!... Să mă oprească nu este rima Dintr-acest sacru ... Cum mi s-arată, uit orice rele, Uit orice rele ș-orice dor! Fecioare albe și virginale, Ochii sunt două raze d-azur, Și tot de roză buzele sale, Cu zâmbet tânăr și pur! Formele-i nu pot s-aibă rivale Într-al lor palid și vag contur! Talia-i este ... subțire, Sânul îi este-atât de plăpând, Încât te-aruncă în rătăcire, Ai vrea în brațe s-o strângi palpitând! Vană dorință!... E-o nălucire Ce într-o clipă vezi dispărând! Când noaptea vine placidă, lină, Când alba lună suie pe cer, Când vântu-n frunze duios suspină, Când dulci arome ... Mi se arată fața-i blondină Plină de farmec și de ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Domnul Mavrogheni

... Dimitrie Bolintineanu - Domnul Mavrogheni Domnul Mavrogheni de Dimitrie Bolintineanu Domnul Mavrogheni pleacă cu oștire Și, chemând boierii, zice cu mărire: - "Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă ... vai! boierii-au râs! Și cu ironie domnului au zis: - "Portul nu ne iartă, doamne, a ne bate!" Nobilă mânie sufletu-i străbate, Dar frângându-și dorul iară le-a vorbit: - "Ce? în țara unde viața a domnit Astăzi nu mai este nici un suflet mare Ce să bată încă de neatârnare, Pe câmpia unde numărau pe flori În trecut vitejii ageri luptători? Nu mai e scăpare pentru ăst pământ! Inimile voastre sunt un trist mormânt ... merg la bătaie, fără-mpotrivire, Numai lor se cade cinste și mărire." Astfel zice domnul trist și abătut. Însă din mulțime iată au părut Căpitani de frunte, plini de vitejie, De amorul țării și mărinimie. - "În aceste locuri, deși suferim, Însă pentru țară mergem să murim!" Ei plecară-ndată să se războiască; La Tismana bate armia ...

 

Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român

... acuma i s-a stricat gustul! ALTA : Să-l dreagă! D. IORDACHE : Nu mai! Dar cu principiile dv. o să vă frigeți prost de tot! D. BASILESCU , tipograf, atacând chestia cu multă ardoare, culege aplauze de deosebite caractere, care de ilaritate, care de entuziasm; în fine face o frumoasă impresiune. D. FRANKE , croitor, o ia cu francheță p-alt ton. Se vede aci stofă de orator. Discursul se potrivește perfect. Liber-schimbismul nu e de talia unei țări agricole: cu acest sistem ni s-ar croi o soartă prea grea, care ne-ar strânge rău în spete; pardessus le marche ... hap! că ne înghite străinul! Ei! și pe urmă nu mai e leac. (Aplauze repetate.) D. PRAGER IULIUS , blănar, ține un discurs cu totul hors de saison [4] ; d-sa se-ncurcă în citate de proverbe uzate: lupul părul își schimbă, dar năravul ba; asta-i altă căciulă! de ce n-are ursul coadă și lupul d-abia o poartă; umblați cu vulpea-n sac! și altele în fine, un discurs să nu-l mănânce ... tot timpul, vrea să verse apa rece peste entuziasmul adunării. Voi, zice d-sa, să dau un duș peste focul protecționiștilor extremi! (Zgomot.) D. BONTEA CE ...

 

Ion Luca Caragiale - Leac de criză

... mult-mult peste vreo patru-cinci zile trebuie să-i vedem. — Să te-auză Maica Precista!... Apoi nici nu mai mergea, domnule!... Ne prăpădeam de tot!... Să vezi dumneata ce-o să curgă peste câtăva vreme în Bucureștiul ăsta pârlit: lapte și miere drăguță! Mai nainte de cinci zile, primele regimente rusești au apărut. Întâi, veneau câte puține, apoi din ce în ce mai multe, până ce, pornind în grămadă mare către Dunăre, au umplut Bucureștii. Și, în adevăr, previziunile băcanului meu s-au izbândit cu vârf și-ndesat. Sfinte Nicolae! ce ... la păgâni... Nenea Matache a zâmbit cu mult înțeles: — Lasă, zice, drăguță; sunt frații noștri. Cu atâta s-aleg și ei, cu ce cheltuiesc pe la noi; căci cine știe câți se mai întorc înapoi! O lacrimă de compătimire pentru soldații împărătești și de recunoștință pentru țarul liberator încolți în ochiul lui nenea Matache. În vremea aceasta, începu să treacă între gărzi călări și pihotă sute de căruțe încărcate cu niște lădițe, foarte grele desigur, deoarece în fiecare căruță erau numai câte două. Erau bani carboave și poli imperiali! Nu ne venea ... Uite, drăguță, uite! Bre! ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Gherghița

... Dimitrie Bolintineanu - Gherghiţa Gherghița de Dimitrie Bolintineanu Pe o vale-ntinsă, luna de prin nori Varsă valuri d-aur peste luptători. Unii-n somnul dulce sufletele lasă, Alții-nșeală timpul bând voioși la masă, Alții-nfrână caii, spăl ... armia maghiară, Însă vom aduce pacea dulce-n țară? Noi neavând putere, turcii-ntărâtăm Și cu chipu-acesta tara o trădăm!" Zice... Cum un șarpe ce, călcat, se-nalță, Doamna, turburoasă, capul său realță. Arde-n frumusețe, viață și mânie, Ca un arc în ceruri printre vijelie!... Ochii-i plini de ... al nostru suflet înrobit se-nchină, Orice cuget nobil ni se pare crimă. Forța sufletească, foc dumnezeiesc, Să nu se măsoare pe lut omenesc! Vulturii ce-atacă tauri cu turbare Măsură curajul cu-a lor turmă mare? Tu-ți ascunzi cu-aceasta slăbiciunea ta; Moartea nu se cade spaima ... Poartă-n al său suflet semn amar de moarte. Astfel muritorul ce-anii grei insult, La numirea morții tremură mai mult. Să dorească viața robul ce roșește, Când să fie liber inima-i gândește! Cei bravi nu vor viața când pe muritori Ea nu varsă dulce drăgălașe zori! Fenixul, se zice ...

 

Alecu Donici - Lupul și lupușorul

... Alecu Donici - Lupul şi lupuşorul Lupul și lupușorul de Alecu Donici Un lup pe puiul său voind să-l ispitească, De este vrednic el în breasla părintească, L-au fost trimis odată La margine să vadă: Pe unde-s oile? Cum stau păstorii lor? Și nu ... Să capete vânat? S-au dus și au venit flămândul lupușor, Zicând: "Eu am aflat pe astăzi bună masă: Cole sub deal se pasc mulțime de oi grasă; Putem întru ales vreuna să luăm Și să mâncăm." — Da' bine, de păstor tu nu-mi spui ce-ai aflat? Bătrânul lup au întrebat. — Păstorul, precum spun, E deșteptat și bun, Iar câinii, i-am zărit, sunt slabi și puțintei, Nu-i ... i păstorul prost, Apoi el câini mișei nu ține. Să mergem noi mai bine Pe unde eu am fost, Și știu că sunt câini mulți, dar e păstorul prost. Iar unde e păstorul de nimică, Nici câinii nu-s de

 

Dimitrie Anghel - Fluturul morții

... amintește fața apelor în care se resfrînge cu zborul ei fulgerător, cocinele scînteind ca niște pietre pierdute dintr-un inel parcă îndoaie încă un firicel de iarbă ; cosașul cu picioarele strînse pentru salt spune de liniștea mohoarelor, îndoliatul greier cu cîntecul lui, de liniștea ce era la începutul lumilor, păiajenii cu picioarele lor încremenite de mătasa firului scăpat pe totdeauna... Și toată răcoarea pădurilor se ridică parcă, stârnită de bietele aripi, toată lumea florilor și tot murmurul dumbrăvilor. Pe o aripă doarme ochiul misterios ce mijește pe cozile de păun, altul e făcut ca dintr-o frîntură de rochie de bal, pe o catifea a uitat cineva cîteva rubinuri, praf de chilimbar a tivit marginile altuia, o întreagă orgie de forme și de culori, un vis scăpat dintr-o narghilea, un poem visat de un poet nebun... Veșnic în căutarea speciei rare, a exemplarului unic care lipsește încă, a noutăților pe care le creează și ... călătoare, rănind cuprinsul verde, jucau înaintea lui și dispăreau ca prin farmec. Roșii și albastre veneau straniile flăcări, galbene și purpurii, negre și albe jucau, de la răsărit spre apus, chemate parcă de o tainică putere, gonite de

 

Nicolae Filimon - Lăutarii și compozițiunile lor

... cestiunea muzicei naționale, și nu a sosit încă timpul spre a ne ocupa de o materie atît de importantă și dificilă de tratat. Scopul dar al acestei scrieri este de a da lectorilor noștri o idee mai lămurită asupra muzicei compusă de lăutari și asupra instrumentelor cu care esecută ei acea muzică; iară dupe aceea, ne vom da opiniunea și asupra îmbunătățirii ce se zice că a să se facă bandelor lăutărești. Muzica, la noi, luată chiar din timpii cei mai depărtați, s-a cultivat ... strînsele relațiuni ce țara noastră legă cu turcii, introducîndu-se la noi obiceiurile otomane și muzica lor, lăutarii găsiră în acea muzică o nouă sorginte de inspirare și imitațiune. Astfeliu sta muzica noastră pe cînd se stabili în țară domnia fanarioților. Acești străini, fiind tot de o religie cu noi și mari amatori de muzică, aduseră în țară o mulțime de cîntăreți de sarai și bisericești și, în mai puțin de un secol, nu numai că strică cu totul muzica bisericească și lăutărească, dar schimbă chiar caracterul tonurilor, alterîndu-l atît ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>