Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 1681 - 1690 din aproximativ 4001 pentru .

Dimitrie Bolintineanu - Movila lui Răzvan

... cere țara ca o moștenire; Ungurul trimite pe Răzvan c-oștire; Numai noi, moldavii, încă n-am vorbit! Dar când moldoveanul va fi înjosit Cât nu roșască de a sa rușine, Îcă-o -mi aleagă pe tirani mai bine! Însuși noi acuma domnul numim Și cu arma-n mână ca bravi murim! Astfel strigă țara suspinând sub silă Și alege-ndată domnu-i pre Movilă. Apoi către unguri domnul a solit ,,Drepturile țării ce ... creștini în vorbe, faptele vi-s rele... Hearele păgâne nu-s atât de grele! Ne siliți cu turcii armele s-unim Și poloni, și unguri vă nimicim!" Cu oștiri de țară domnul a plecat Ș-a-ntâlnit pe unguri la Areni la sat. Domnul îngenuche, face ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Petru Șchiopul

... le zice: — ,,Frații mei doriți! Alte dări străine Poarta-mi cere mie; Calcă dreptul țării și ne dă-n robie. Noi n-avem putere ne-mpotrivim, Înarmați cu chipul după cum dorim, Căci e stinsă țara, cetele-s pierite Prin atâtea lupte lungi și strălucite. Dar eu nu voi ... măcar cine fie. Noi vom pune banii pentru țara ta, Numai de la tronu-ți nu te depărta!" Petre le răspunde: — ,,Mulți au ca fie, Cu-njosite datini, demni fii de sclavie, Pentru care fala și-al țării amor Nu le mai înalță sufletele lor, Care-nclină capul numai ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Petru Rareș (Bolintineanu)

... Dimitrie Bolintineanu - Petru Rareş (Bolintineanu) Petru Rareș de Dimitrie Bolintineanu Rareș l-ai săi zice: — ,,Marele sultan A jurat nu-mi dea tronul moldovan Până nu va trece de trei ori călare Peste mine... Spuneți, asta cum vă pare?" Un bătrân îi zice: â ... Căci ai fost de fiară pus și apărat. Azi te pune turcul; azi nu mai domnești. Dintre toți românii singur tu rob ești. Nu poți fii altfel fără de trădare; Și ea nu e arma sufletului mare. De-i primi domnia c-umilința ta, Iară c-umilință tu o vei ... abate trupul, celalt gândul moaie. Rareș, dacă astfel domnu-i umilit, Ce va fi poporul? Oare ai gândit? Ori mai jos ca tine el o coboare, Ori tu vei ajunge l-ale lui picioare. Nu primi domnia și rămâi supus, Dar cu suflet mândru și cu fruntea sus." Rareș nu ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Scopul omului

... Dimitrie Bolintineanu - Scopul omului Scopul omului de Dimitrie Bolintineanu Spre țărmul ce se pierde în noapte și în ceață Curând o atingă al vieți-mi vas fragil. Și mă întreb pe mine aici, în astă viață, De când trăiesc în doruri, la ce am fost util ... Necazul unei mume ce și-a zdrobit plăcerea Veghind cum se formează al ei prunc pentru chin? Acest argil molatec ce vântu-o răpească, Ori merită onoarea poarte-n al său sân O flacără de spirit, răsfrângere cerească, Ce ca un rob ascultă de lut ăst crud stăpân? Așa mă-ntreb și ... profund, O floare profume în capistea ființei, O rază -aurească abimul făra fund; O lacrimă s-aline un suflet în durere, Și roua

 

Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ștefan cel Mare

... a lui oștire care îl așteaptă. Vede căpitanii ce îl înconjor În tăcerea nopții le vorbește lor: - "Fraților de arme, fala romănească! Dacă o piară țara părintească, Dacă-n cartea soartei este însemnat A pieri poporul cel mai lăudat, Cel puțin atuncea piară vitejește Remușcând toiagul care ... l-a atins! Astfel e românul, și-n a lui cădere Cine îl rănește, după dânsul piere! Astfel e românul, astfel pierim, Și-n căderea noastră chiar ne mărim!" Mii de glasuri strigă... Luna bucuroasă Dintr-un nor de aburi pare mai voioasă; Stelele de aur mai cu foc lucesc Și-n ...

 

Dimitrie Eustatievici Brașoveanul - Ahrosticon

... Dimitrie Eustatievici Brașoveanul     "Hristos a tot puternic îndurat înpărat,     Ridicând pre tot omul călcat și îndurat,     Israilul cel nou de Hristos e priimit      fie numai curat, drept și prea umilit.     Tot pomul lui roade prea îndreptează,      arată și de toți mărturisește,     Este știut precum că curat slavește,     Starea direptății cei bine întocmite,     Toate faptele fiind prea împodobite,     Ertare, slobozie în veci dăruiește     Tot omul celuia ce

 

Duiliu Zamfirescu - La Orșova

... Dunăre bătrână, spune, ce ascunde Trupul tău în unde, De te zbați în maluri, urli de mânie Până ce Carpații piscurile-și pleacă, Apa ta treacă, Gâlgâind în mersul ei de vijelie? Din adânca umbră de pe malul verde Gândul meu se pierde Peste nesfârșirea căreia-i plutești, Peste timp ... pe sub malul negru de ruine Te frămânți în tine Năbușind avântul apei furioase, Și prefaci în trâmbă lucie de brumă Șipote de spumă, Ca legeni raza stelelor sfioase, Tu mai speri că, poate, au mai coboare Lungile pripoare Dacii cu Zamolxe și Boeribiste Ca ia virtute, bând apă din tine, Și ți se-nchine, Și -și lumineze fețele lor triste. Nu mai vin. Dar vremea, care schimbă toate, Multe vrea și poate, Multe le preface și le-ntinerește: Pune vis ...

 

Elena Liliana Popescu - Ție, cel care deschizi această carte ...

... această carte ... Ție, cel care deschizi această carte ... de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Motto: Adevărul se dezvăluie de la sine celui pregătit -l primească. Încearcă lași deoparte grijile zilei pentru a putea păși împreună în realitatea Visului numit Poezie, deschizând poarta inimii tale acestor versuri. Ele s-au ... ceremonia întâlnirii cu tine. Simplitatea, care în esența ei înseamnă adevărul, nu poate fi exprimată decât prin tăcere. Toate cuvintele lumii nu fac altceva decât încerce descrie tăcerea. Cunoașterea de sine, idealul cel mai simplu si cel mai greu de atins, este scopul fiecărui om în parte si al lumii intregi ... i subjugate toate căutările noastre. Poeții vin și pleacă, lăsând strădania lor în a dezvălui chipul nevăzut al Poeziei, care ne privește fără

 

Emil Gârleanu - Căprioara

... milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un ... știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe, încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și cum ar mirosi ... avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lujere. Dar trebuiesc coboare, străbată o pădure, ca urce din nou spre țancuri. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin ...

 

Emil Gârleanu - Ca soarele!

... „Ce-i cu pichiroiul?â€� Pichiroiul așa; americanca altfel. Și ei doi habar n-aveau de gura lumii! De aceea, când pichirea, stingheră, hotărî -și caute un soț și-și puse ochii pe păun — pasăre de neam mare — se feri de toți, de frică nu li se așeze cineva de-a curmezișul dragostei. Și-a început pichirea se învârte-n sus și-n jos pe lângă păun. Azi așa, mâine iar așa, până când i-a venit odată la socoteală ... întâiul sărut! „Sunt mulțumită!â€� „Chiau!â€� „Sunt fericită!â€� „Chiau!â€� Ce Dumnezeu, gândește pichirea, numai atât e în stare -mi răspundă? Și-n clipa aceea se înălță, rotund și de aur, soarele!... Peste lume se revarsă valuri de lumină. Păunul strălucește de parcă ar ... sufletul ei sălbatic, plin de poezie, își îmbie și iubitul: „Privește, privește, dragă!â€� Dar păunul se supără. Îngâmfala îi descleștează limba: „Ce te uiți la soare, când mă ai pe mine? Rogu-te, privește-mă!â€� Și cum pichirea se uită încă spre răsărit, păunul i se

 

Emil Gârleanu - Filozoful

... Ziua doarme; numai când sosește ceasul prânzului, care îi vine singur în labă, se trezește, morocănos. Căci mâncarea nu l-a ispitit niciodată. bei și înghiți aer când ți-e sete de înălțimi amețitoare, aceasta e adevărata hrană, dar aceasta-i o taină pe care numai el o știe. Când ... lui se-nvârtesc toate, prietenoase, înțelepte, tăcute ca și el. Și era fericit. Singura ființă fericită! Iar când zorii mijeau și când, liniștit, urca acoperământul se strecoare iarăși în noaptea vreunui pod, gândea, mulțumit, că n-are nici o îndatorire către nimeni, cum nimeni n-avea către el. Și cugeta ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>